OUĂ DE ŢĂRAN AVEŢI?


O duduie proaspăt măritată, delicată ca o mimoză şi preţioasă nevoie mare, descinde în bătătura soacrei, într-o comună răsărită şi cu oameni gospodari din judeţul Argeş.

Soacra nefiind acasă şi punând preţ pe noră cam cât pe o ceapă degerată ori ceva mai puţin, nu-şi bătuse capul să lase mâncare făcută.

La o vreme, înghesuită de foame, duduia pleacă prin sat să cumpere nişte ouă. Vede un ţăran într-o curte şi îl întreabă pisicos:

– OUĂ DE ŢĂRAN aveţi?

-Avem, duduie!

-Şi cum le daţi?

-Cu tot cu p*lă!

Şoc şi groază. Izbucneşte în plâns şi aleargă la casa soacrei să-i povestească de neobrăzarea ţăranului.

Între timp, ajunge şi soacra acasă împreună cu o mătuşă. Leşinată de plâns, mimoza noastră povesteşte păţania şi mătuşa apucă o sapă să se răfuiască cu vecinul pentru grozava ofensă.

Pe drum, bătrână nu-şi poate stăpâni mirarea că moş Sava, un tip de ispravă şi cu gura cam cusută a dat-o de gard, apoi îi încolţeşte o idee: Ia mai zi fată odată ce i-ai cerut, că moş Sava nu-i de-ăia!

– OUĂ DE ŢĂRAN aveţi?- aşa l-am întrebat politicos, şi el a zis că are…

-Zău, şi ce-ai mai zis?

-Am întrebat politicos… CUM LE DAŢI?

-Auzi fată, ia hai înapoi acasă, că mă cert cu rumânul de pomană! Aşa întrebare, aşa răspuns!

Ne întâlnim cu fătuca înlăcrimată în Bucureşti şi mergem la o terasă. Cu lacrimi de crocodil îşi termină de povestit  întâmplarea şi cât studiem meniurile, hop lângă noi chelnerul:

-Cu ce vă servesc?

Soţul meu cere o ceafă, eu iau un şniţel, vine şi rândul ei şi spune cu gingăşie:

-Eu mă gândeam la  ficăţei de păsărică!

-Duduie, gândeşte-te la ficăţeii de la păsărica ta cât vrei! De perverse sunt acrit!

Mie să-mi comanzi din meniu: ceafă, şniţel sau vită la tavă!

Anunțuri

Despre Doina Popescu-Brăila

Cât deschizi ochii, cât iubeşti şi cât citeşti, atât eşti şi nimic mai mult! Dar, dacă ai copii şi dacă scrii, mai ai o şansă. Am publicat nouă cărți dintre care șapte romane: Comisia Zurich, Dumnezeu era-n vacanță, Ardei iuți, Pisica cu papion, Fericire la preț redus, Dragoste și ciocolată, Terente-Zodia zmeilor și volumul Copilul Dunării apărut în anul 2015 și în varianta bilingvă, în traducerea Sabrinei Popescu, elevă, având 14 ani și jumătate la comiterea isprăvii.
Acest articol a fost publicat în CUIBARUL CU OUĂ, PROSTIA CARE NU DOARE și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

28 de răspunsuri la OUĂ DE ŢĂRAN AVEŢI?

  1. baricada zice:

    Bun, foarte bun. Îmi aduce aminte de culegerea nescrisă a poveştilor urbane şi de cazul activistului ce „dizerta” cu companioana, pe marginea ofertei din menu: „TOVĂRĂŞICO, EU, PENTRU PIEPT, DAU PULPELE LA O PARTE!..”

    • doinapopescu zice:

      Dialogul este real!Şi ţăranul isteţ şi toanta orăşeancă dar, e niţeluş neam cu mine şi am preferat să nu dau nume… Avem di tăti! Neamuri bune, neamuri proaste…

  2. Chioru' zice:

    Bun! 🙂
    Daca-mi permiti, l-as pune si pe blogul meu.

  3. Chioru' zice:

    Heiii! Dar noi ar trebui sa ne cunoastem!
    Si eu sunt din Braila, cu un an mai mare decat tine (deci ai putea sa-mi spui „nenea!”)
    Bine! Asta-i un motiv in plus sa-ti urmaresc blogul. 😉

  4. Mitza zice:

    Misto raspuns, a fost pe faza taranul.

  5. Sorin zice:

    Am un coleg de birou care s-ar potrivi dialogurilor de mai sus … Deci cred în adevărul lor …

  6. emi zice:

    Superbă povestirea. Foarte savuroasă.

  7. Rhetta Marx zice:

    Şi io am râs, până mi-am amintit că ai fost profă de mate, când am făcut o pauză. După pauză am râs mai departe.

  8. doinapopescu zice:

    Mi-am adus şi eu aminte una dar, bag o postare nouă că-i cam lungă!

  9. blue2403 zice:

    Ouă de ţăran. Am râs de m-am spart…
    ¤¤¤
    În timpul lui Ceauşescu, Toni (de la Antonela) se duce la o alimentară mai mult goală decât plină. Alimentara.
    Stă la o coadă de vreo cinci persoane.
    Oamenii dacă cereau altceva decât tăiţei sau conserve de peşte îşi întreba colega din celălat capăt al tejghelei…
    – Mimi, avem …? Aia răspundea invariabil “Nu”.
    Toni amuzată, ajunge la rând şi întrabă:
    – Salam cu barbă sau ouă cu perciuni aveţi?
    Fără se realizeze, vânzătoarea îşi întreabă colega:
    – Mimi, avem salam cu barbă şi ouă cu perciuni?
    Mimi izbucneşte în râs:
    – Noi nu, da’ bărbatul tău are sigur…

  10. blue2403 zice:

    OK, văd că deja ai şters… mulţam…

  11. E un banc dar l-ai asezonat frumos si l-ai pus in poveste.
    O sa-ti citesc blogul pentru ca povestile tale mustesc de umor.
    De umor bun.
    Popeasco, m-ai dat gata! :)))

    Cumparatorul:
    -Ce mi-ai pus aici domne? Nu vezi ca gaina asta n-are gat, n-are piept, n-are pulpe… ca e vai de mama ei?
    Vanzatorul:
    -Domnuuu… o cumperi ca sa-o mananci sau ca s-o f… ?

  12. Cum ai reusit sa inmi raspunzi la comentariu instantaneu? 🙂

  13. gabriela zice:

    🙂 acum rad de ma prapadesc. Saracul taran, atat mai avea de vanzare si a venit cu ele la targ. Dar nu zic nimic de tipa aia, insa de la mine, mai am niste pretentii. Si eu am cerut de la piata, lapte de bivol. Atunci, ce sa mai zic. M-a corectat o batranica, si de atunci sunt atenta, de la ce sex, ce pretentii am.

  14. Foarte tare cu laptele de bivol!
    Nea Fane, un simpatic comerciant de instalaţii sanitare şi chimicale cu care colaborez de prin ’92, şi care mă simpatizează în mod deosebit, când mă întâlneşte se laudă cunoscuţilor: eu o ştiam pe doamna profesoară de când a intrat în afaceri.
    Io măcar am început cu banii lu’ mama care lucra-n comerţ, dar Popeasca n-avea nimic!
    A, ba da! Avea o sacoşă cu nişte ouă de două kile jumate fiecare!
    Jumătate din oraş m-a întrebat despre ouăle cu care-am început eu afacerile, ba unii chiar ar fi dorit să le vadă!

  15. luminita zice:

    Eu nu tin neaparat sa le vad dar mor de curiozitate sa aflu la ce se referea nea Fane .

  16. Se referea la „bărbăţia” cu care am înfruntat eu problemele de-a lungul timpului! Cojones…

  17. luminita zice:

    Aha, mersi !

  18. luminita zice:

    Io, probabil ramasa cu gandul la laptele de bivol al lui Gabi (hihihi !),
    imi inchipuiam ca umblai cu doua peturi de doi litri jumate pline cu lapte , intr-o sacosa….
    😛 😛 😀 la propriu adica.
    Smecher nea Fane si cu metafore la butoniera , bre !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s