PUTEREA BLESTEMULUI


fragment din romanul Pisica cu papion

autor Doina Popescu-Brăila

PUTEREA BLESTEMULUI

      Matei trecea prin momente dramatice.

Bella era plecată de şase luni la o perfecţionare  în Olanda  şi viaţa lui intrase în vrie. De câteva săptămâni lucra în gol la un proiect pe cât de genial pe atât de fantomatic: se suspendase bugetul pentru un termen necunoscut. Bella îl exaspera răspunzându-i rar la telefon. Viaţa, fără alintări şi fară sex, trecea monoton şi mizerabil. Măcar dacă ar fi băut ar fi suportat  mai uşor tirania timpului. O problemă congenitală la fiere nu-i lăsa nici măcar această bucurie.

În lipsa hârjoanei în scutece avea o singură pasiune: nuci, alune, fistic, seminţe; orice  în coajă! Bella îi  spunea că, în altă viaţă, precis a fost neam de… veveriţă! Dotat, ca un mare pasionat, avea un ciocănel de argint,  o bijuterie rară. Plătise o avere la consignaţia de pe strada Covaci, achiziţie preţioasă, din vremea când era student. Depozita cojile într-o vază fixată pe un soclu de marmură gravat cu vulturul imperial, un cobalt reuşit cu două anse meşteşugite din bronz aurit ce delimitau două medalioane. Primul, pictat în prim plan cu un Napoleon deja obez, cu un penis exagerat de mare, bombând pantalonii albi, mulaţi, celălalt medalion reprezentând finalul victorios al unei lupte: împăratul înconjurat de generali lângă un car de luptă austriac răsturnat. Piesă frumoasă din timpul  Primului  Imperiu, vaza avea o cotă ridicată la casele internaţionale de licitatie, undeva spre 2. 000-2. 500 de dolari. Drept nicovală avea o scrumieră masivă, un bronz semnat, din aceeaşi epocă cu vaza. Intrat în zodia dezastrelor sorbi amarul până la ultima picătură: într-o seară trase de firul de la laptop şi scrumiera masivă căzu de pe noptieră exact peste vaza care-şi avea locul ori în pat ori lângă pat.

―Două mii de dolari! Două mii de dolari… ţăndări într-o secundă! La dracu’! Mai bine o vindeam! De azi mă cheamă Ştift! Şomer, tolomac, idiot, falit, turtit! Gata! Gata cu porţelanurile scumpe!… Sunt neîndemânatic ca un hipopotam! –urla Matei furios.

Resemnat, dar neconsolat, plecă prin consignaţii şi anticariate după altă vază. Ori chinezisme  de doi bani, ori piese  indecent de scumpe: nu se atinse de nimic… Rătăcind pe străzi, nimeri  un magazin S.H. cu mobilă din Olanda. Fără un scop anume, intră curios, fiindcă de la plecarea Bellei avea,  parcă, un fel de obsesie cu Olanda. La preţuri modice, în jur de 50 de dolari bucata, găsi un platou enorm, o cană de bere model Tavern şi-o vază, toate  din cupru cu o superbă patină, hammered handmade, marfă frumoasă, lucrată  în alt veac de meşteri ciocănari.

Bucuros de achiziţie, ajunse  acasă, puse platoul  pe o noptieră şi-l umplu cu fructe, vazei îi găsi locul lângă pat, dar se răzgândi şi-o cocoţă în pat, plină cu alune şi fistic, iar cana Tavern o păstră pentru pus coji. Mulţumit, mângâie ultimii  trandafiri aduşi Bellei, uscaţi încântător şi adormi cu amintirea ultimei nopţi de dragoste. Visele erotice îl chinuiau ca în adolescenţă şi dimineaţa găsea cearşaful făcut cort. Îşi propusese să nu se mai atingă, dar nu mai era sigur de nimic şi se răţoia singur în oglidă:

– Amice, dacă nu te astâmperi o să-ţi zic Lăbuş!

Când părea că viaţa s-a întors, în tipare cunoscute, un telefon aiuritor îi strică iar liniştea.

Singura lui rudă rămasă după moartea tatălui, o mătuşă elegantă, damă bine, cu potenţial  în multe privinţe, ajunsă la vârsta de 69 de ani suferise o cădere psihică. Motivul probabil… apariţia unor  discrete riduri pe gât, condimentate cu o decepţie în amor…

De la dezastruoasa descoperire în oglindă până la fapta amarnică nu poate nimeni preciza dacă s-au petrecut clipe, minute sau ore. Cert este că funia a fost de soi şi procedura a fost un succes: moarte prin spânzurare!

Singur, zguduit, derutat, trist şi lipsit de experienţă, a lăsat-o în frigider, la morgă, până în ziua înmormântării.

Un bun amic, preot, i-a plasat un pont mişto, astfel c-a înmormântat-o  aproape gratis la ţară, într-o  margine  de cimitir fiindcă…―de!―sinucigaşii nu sunt morţi-model şi nu au loc pe aleile centrale!

O hâtră de verişoară de-a treia, ştiind-o pe tanti plină de aur, a forţat capacul copârşeului în speranţa unui chilipir…

O figură hâdă,  de vrăjitoare, vânătă, cu nasul descărnat, cu zăpadă în gură le-a îngheţat sângele în vine. Groparii au bătut capacul  în cuie  de cinci, şi toţi au răsuflat uşuraţi. Când s-a aruncat pământ, după datină, un nepot, sătul de aerele de şefă a familiei cu care tartoriţa terorizase tot clanul, a luat un bolovan de pământ negru, la vreo cinci kile şi, în pas de vals, s-a apropiat de groapă aruncându-l cu eleganţă studiată peste sicriu. Spontan, cei prezenţi au fost tentaţi să aplaude, dar prezenţa popii i-a domolit.

Matei nu se-aştepta să-i pese. Era ştiut că tanti Dana îşi urmărise scopurile cu cerbicie. Faţă de nepoţi avusese doar o răutate pe limbă sau o palmă peste ceafă.

Nopţile nu putea să pună geană pe geană,  fiindcă chipul fioros, cu zăpadă la gură, îi exploda pe retină.

După multe nopţi nedormite înţelese adevărul hidos: la morgă se extrăseseră dinţii din aur de 24 de carate ai mătuşii  şi i se umpluse gura cu zăpadă tocmai ca să taie cuiva cheful  să se uite mai atent şi să constate sinistrul jaf. Fuse şi se duse! Se simţea hăituit: concluziile jafului nu-i aduseră nopţi mai liniştite şi, la câte răutăţi făcuse tanti, mare brânză să-l şi  bântuie puţin! În fond, negăsind niciun motiv serios şi plauzibil ca tanti să fi reacţionat ca o liceană nevricoasă la o banală decepţie în amor, se întreba, pe bună dreptate, dacă nu se spânzurase tocmai ca să-l poată teroriza mai bine şi în viitor…

Amintiri răvăşitoare din copilărie şi  adolescenţă îi năvăleau pe retină: tanti intra vijelios peste el în baie şi-l freca cu piatra ponce pe tot corpul până-i dădea sângele, interdicţia  de a folosi  lumina la toaletă―că doar nu te pişi pe bani―sau gamela de un kil cu ceai de pelin amestecat cu anghinare pe care i-o turna zilnic pe gât erau doar câteva din răutăţile pe care i le servise tanti în mod regulat! Într-o noapte îşi aduse aminte: avea  în  şifonier un pulover tricotat de tanti Dana! Dumnezeule! Şi în bibliotecă: Biblia hazlie! Deschise geamul dormitorului, aruncă puloverul la întâmplare şi, cartea, bine ţintit, să nu facă pocinog la vreun parbriz. În sfârşit, adormi liniştit pentru prima dată după câteva săptămâni. Dar zilele următoare, în ipostaze cenuşii sau violet, tanti îi populă gândurile fără încetare. În fond, reuşise în viaţă prin forţe proprii, banii nu fuseseră o problemă, avusese amanţi celebri, cântăreţi de operă şi muzică uşoară şi cam toţi directorii şi activiştii importanţi din oraş. Ştia ce vrea de la viaţă şi dacă avea un interes dărâma munţii: prototipul de învingător care trece peste un hectar de cadavre ca să-şi atingă scopul! Dar, frumoasă, pedantă şi de o eleganţă înnăscută, şi-a greşit și epoca și oraşul! La Paris ar fi ajuns cineva! De ce nu a ajuns la Paris? E o poveste-ntreagă!

Altă tartoriţă a familiei―alintată Satana―era o ghicitoare de succes. Ele―două pietre tari―îşi ziceau vorbe grele cam la fiecare întâlnire.

În genere se evitau, dar evenimente  majore într-un clan, nunţi, botezuri, înmormântări, le aduceau inevitabil faţă în faţă şi atunci să te ţii!

La un parastas, voinică şi mai bine sprijinită de stâlpul porţii, tanti îi dădu Satanei un brânci meşterit. Dar atunci când se repoziţionă zgripţuroaica bătrână faţă de linia orizontului, să te ţii  strigături!

S-au zis multe vorbe grele, dar una i s-a înfipt lui tanti în urechi şi i-a controlat toată viaţa:

  O să mori în aer, bestie!―a şuierat bătrâna.

În urmă cu câteva decenii, la Călimăneşti , tanti a cunoscut un medic neamţ, fercheş şi culant. Era gata―gata să se mărite via… MÜNCHEN! Era prin ’80, când toţi aveam obsesii Vest, dar gândul de a pleca cu avionul a spulberat scurt planurile matrimoniale. Că… de!―ginerică fiind capitalist, nu avea voie să circule după chef, ca Vodă prin lobodă  şi, cum avea bilete dus―întors la avion, cei de la ambasadă  i-au atras atenţia  că-n România comunistă nu-i loc de tangouri  şi trebuie  să plece musai cu avionul, nu se face niciun rabat!

Rămasă solo și  la sol, dar prinzând gustul străinilor laibări la pungă, anul următor găsi un entrepreneur francez, dar―ghinion!―şi amorezul franţuz avea bilet dus-întors de avion şi… s-a lăsat păgubaşă! Ştia că scorpia de babă, ghicitoare cunoscută,  avea mari performanţe în domeniu, astfel că se temea cumplit că va muri în aer, motiv temeinic să nu urce nici măcar în telecabină vreodată!  Oricum, cheful de străinătăţuri îi trecuse brusc când,  în aşternuturi impecabil apretate, un ofiţer de securitate îi explicase că amanţii Vest o cam aburiseră, fiindcă dacă făceau într-adevăr demersuri ca să se căsătorească cu ea, ar fi aflat că un cetăţean român primeşte aprobarea de la autorităţi pentru căsătoria cu un cetăţean străin abia după trei ani. De regulă, dorinţa de a pleca era atât de mare încât, în speranţa că se va vedea cu mult râvnitul paşaport şi cu verighetă din aur capitalist pe deget, cetăţeanul român ceda şi semna angajamentul de iubire eternă a patriei socialiste, solicitat de ofiţerul de securitate. Uneori statul îi elibera, în sfârşit, acceptul, alteori… ba! Dar mai devreme de trei ani, nu prea se întâmplase…

Năucitor! Să cultivi din anii ’70 Aloe vera pe balcon, să îţi prepari singură geluri, când lumea ştia  doar despre ceai de sunătoare  şi  banalul muşeţel! Să iei trenul la clasa a II―a ca o biată provincială ca să recoltezi Ginko Biloba din Parcul Libertăţii―astăzi Carol―în ironii subţiri sau hohote leşinătoare―pe la spate, evident!―ale verişoarelor care azi îşi toacă pensia pe Tanakan? Să bei an de an saci de ceaiuri de anghinare, pelin, angelică, rostopască, brânca ursului, asortate temeinic cu două ore zilnice de exerciţii  fizice ―ca să ce?―să te declare nea Costică de la morgă cel mai sănătos mort care i-a trecut prin mână în 30 de ani de carieră?!

La câteva luni după înmormântare, lipsit de spirit mercantil, Matei  a vândut apartamentul dichisit al mătuşii complet mobilat, lăsând de izbelişte cojoace, blănuri şi tot ce avea tanti prin şifonier. O fracţiune de secundă zăbovi cu regret în faţa bibliotecii, legătorie de lux―piele și aur! Se uită cu jind în vitrină, la porțelanuri franțuzești, cristaluri sclipitoare―precis  valorau o avere! Covoarele manuale de mare preţ, țesute în Persia și Bukhara, pe care defuncta le adora erau adunate într-o stivă. Nu! Decât să-l bântuie toată viaţă, mai bine, nu! Oricum, din copilărie nu se prea dădea în vânt după morţi, dar viaţa îi jucase o festă şi, la serviciu, cadavrele intrau în fişa postului.

Îşi petrecu timpul chinuit de dorul Bellei, năucit de nopţi nesfârşite, populate de coşmaruri cu morţi chirciţi în ştreangul mov, lucios, atârnând de ţeava de apă caldă.

Ce ironie: tanti Dana se spânzurase cu un şnur mov, strălucitor, stabilind un nou standard al eleganţei funerare!  Dar, mai ales, murise în aer!

Singura bucurie, alune, nuci, seminţe…

Mai erau doar două zile până la venirea Bellei. Matei îşi comandă un tricou cu un veveriţoi musculos spărgând o nucă cu… pickhammer-ul.

Spre marea lui bucurie, Bella se întoarse acasă cu o zi mai devreme. Câte nu aveau să-şi  povestească!

Femeia inventarie rapid camera, mulţumită că toate erau la locul lor, mângâie trandafirii uscaţi artistic apoi, ca muşcată de şarpe, se întoarse spre el?

Iubi! Ce-i trăznaia aia-n patul nostru?

Matei se uită mirat, apoi spuse cu aplomb:

– A, vaza aceasta? Am spart Primul Imperiu şi am luat frumuseţea asta patinată de la un S.H. cu mobilă olandeză. Veveriţoiul tău prăjeşte alune, fistic, migdale, seminţe. Doar mă ştii―singurul  viciu major!  Le amestec şi le pun aici.  Am dormit cu ea în pat în fiecare noapte! Matei strânse vaza la piept şi veni spre Bella în paşi de dans:

– Eşti geloasă, iubi?

Lividă, Bella articulă stins:

–Avea şi gazda din Olanda una identică pe şemineu: urna funerară a familiei! După ce-i prăjeau pe cetăţeni, cenuşa o puneau acolo, la păstrare…

Femeia îţi luă bagajul şi, până să se dezmeticească Matei, ieşi ca o tornadă fără să mai închidă uşa.

About Doina Popescu-Brăila

Cât deschizi ochii, cât iubeşti şi cât citeşti, atât eşti şi nimic mai mult! Dar, dacă ai copii şi dacă scrii, mai ai o şansă. Am publicat nouă cărți dintre care șapte romane: Comisia Zurich, Dumnezeu era-n vacanță, Ardei iuți, Pisica cu papion, Fericire la preț redus, Dragoste și ciocolată, Terente-Zodia zmeilor și volumul Copilul Dunării apărut în anul 2015 și în varianta bilingvă, în traducerea Sabrinei Popescu, elevă, având 14 ani și jumătate la comiterea isprăvii.
Acest articol a fost publicat în PISICA NEAGRĂ, ZÂMBETE și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

39 de răspunsuri la PUTEREA BLESTEMULUI

  1. cristina spune:

    Mda, n-am inteles inca mesajul…

  2. baricada spune:

    Năucitor! Am urmărit cu sufletul la gură tot fragmentul, ca la final să-mi iau o zmetie-n plex şi să rămân fără aer. M-aşteptam la orice: să-i vină soaţa cuplată cu un olandez, să-nvie baba sau să-l bântuie noaptea, cu piatra ponce, în sala tronului din closet, dar nu să aflu că, în sala de aşteptare din dormitor, omul mâncase, pân’ la urmă, alune prăjite condimentate cu urmele cenuşei de merel… Una peste alta, portretul şi povestea „trecerii” babei sunt savuroase…

  3. cristina spune:

    Poate alta data. Lista devine prea lunga.

  4. baricada spune:

    Doina, iart-o pe Cristina şi dă-i şansa să mai încerce. Până la urmă blogul are de toate: şi mai scurte şi mai lungi, şi mai subţiri şi mai groase, fiecăruia (fiecăreia) după plac. Ţi-aduci aminte butada comunistă FIECARE DUPĂ PUTERI, FIECĂRUIA DUPĂ NEVOI? Era proiecţia nonsensului egalităţii propovăduite de doctrină dar…
    …dar hai să mergem înainte… Tu oferă-le pe blog cât crezi c-ar fi nevoie pentru a-şi forma o imagine, şi lasă-i să comenteze după putirinţă.

  5. baricada spune:

    Zilele trecute am fost prin Cărtureşti şi-acum mă gândesc că titlurile tale ar da bine şi-n rafturile făţoase de la etaj şi lângă ceaşca de ceai de la parter. Da, abia aştept cartea şi-ţi mărturisesc că, folosindu-mă de Comisia Zurich, am şi început prozelitismul literar printre amici. Cel puţin după cum îi ştiu pe unii dintre „ai mei”, cred că ARDEII IUŢI au să le meargă la suflet, indiferent dacă au să fie serviti dimineata, pe stomacul gol, sau seara, după un pahar de Jidvei.

    • doinapopescu spune:

      Un prieten este valoros întotdeauna dar, un prieten care citeşte este de două ori valoros.
      Şi în seara asta am înteles că eşti cu adevărat norocos dacă eşti şi citit şi înţeles.
      Am în plan să-i calc săptămâna aceasta la Cărtureşti.
      Eu mai am o surpriză: „Când Dumnezeu era-n vacanţă”.
      Nu am scris nici un rând din ea pe blog fiincă m-am lămurit cât de „liber” este internetul când am scris cele două articole despre bănci.
      Romanul are un subiect delicat şi s-ar putea să i se năzare cuiva.
      Şi ARDEII mei merg de minune cu un Jidvei!

  6. DulceDeea spune:

    Hihihihihihi, hihihihihiiiiiiii… excelent finalul, excelentă rezolvarea în cheie comică a misterului ce îl angoasa pe Veveriţ.

    Ai o vervă remarcabilă şi eşti un narator cu simţul dramaticului în sânge. Iar felul cum se combină chestiunile astea cu umorul dă un cocteil savuros.

    Aşa că, Doina dragă, nu o să pot spune Încă unul şi mă duc! Pentru că o să vreau încă şi încă şi încă şi încă unul şi o să mă îmbăt de râs cu povestirile tale mereu.

    Mulţumesc, Năştruşnico!

    • doinapopescu spune:

      S-a făcut! Îţi servesc RUGBISTUL DE SUB FUSTELE ŢIGĂNCII. Mă gândesc să scot un volum cu POVEŞTI CU POPEŞTI. Am capul plin de întâmplări trăznite. Oare ce editură mare are nişte băieţi sau fete, nu fac nazuri, cu simţul umorului în consiliul editorial?

  7. DulceDeea spune:

    Au! era Năstruşnico… dar m-a luat tastatura pe dinainte…🙂

  8. vasile_ no_ 5 spune:

    „puterea blestemului”-ha,ha…. si ha.Vazind ca te ocupi si cu editarea de harti, am umblat la memorie:eu am facut armata in Braila, la actuala baza militara Viziru iii,parca pe sos Calarasilor.M-am uitat pe maps Google si mi-am adus aminte de acele locuri si timpuri.

  9. vasile_ no_ 5 spune:

    nucile:nu in mod special.Imi plac mai mult cele necoapte,cand trebuie sa le cureti de pielita.

  10. vasile_ no_ 5 spune:

    Imi plac nucile verzi,cind miezul are pielita aia pe care trebuie s-o cureti.

  11. DulceDeea spune:

    Eeeeeeee, mai tare ca Rhetta nu-i nicio babă în univers, trebuie să recunoaştem.

    Tante de care spui tu n-are simţul umorului răvăşitor şi nici naturelul simţitor al Rhettei (care mai mult face pe dura).

    Dar e personaj puternic, memorabil şi asta datorită ţie :):)

    • doinapopescu spune:

      Rhetta e o lady şi-mi e dragă. Pe lângă umor are logică şi-un bun simţ care-i şade bine. Vrea s-o facă pe baba răutăcioasă dar este o tipă fină. Cât despre tanti, ” e personaj puternic, memorabil şi asta” datorită mie, că am eu memoria bună! Oricum cine-a cunoscut-o vrea s-o uite şi cred că poartă tămâie în buzunarul de la pijama şi aghiazmă pe noptieră.

  12. Pingback: CASĂ DE VÂNZARE-SATANA BONUS! « DoinaPopescu's Blog

  13. Pingback: SĂ NU TE IUBEŞTI CU POPI | DoinaPopescu's Blog

  14. tibi spune:

    BUZZZ !🙂

    Am raspuns !

  15. Creanga spune:

    In aer

    Matei era singurel
    Bela era departe de el
    Era tocmai la Rotterdam
    Sa lucreze la un program
    Care oricum era suspendat
    Pan la urma era voluntariat
    Plictiseala cat cuprinde
    In garsoniera se-nchide
    Nu putea bea nici o bere
    C-avea probleme la fiere
    Nu ma-nebuni, pe bune?
    Putea sa manance alune?
    Ce mai la vale la deal
    Era un fel de Chip & Dale
    Asa si Bela ii spunea
    Cre’ca in alta viata
    Ai fost o veverita
    Toata ziua boca, boca
    La spart alune se strofoca
    De fapt tot ce era in coaja
    Pentru el era o vraja
    Era bine dotat
    Cu un ciocan argintat
    Rusine daca la altceva v-ati gandit
    Il folosea la lovit
    Pe-o scrumiera pe post de nicovala
    Apoi cojile intr-o oala
    O luase din consignatia Coboi
    Cu 100 de euroi
    De fapt era un fel vaza
    Pan’ intr-o zi cand o sa caza
    Praf si pulbere s-a facut
    Cand veioza a cazut
    A cumparat dintr-un sh
    Cana, vaza si-un platouas
    Marfa buna de Olanda
    Unde era dusa blonda
    Toate bune si frumoase
    Pan’ telefonul sunase
    Matusa s-a spanzurat
    Ca avea gatul ridat
    Basca si un amor
    La care n-avusese spor
    Ce priveghi? N-a scos o vorba
    Si a lasat-o la morga
    Apoi la tara in tintirim
    Ce-a fost? mai bine n-amintim
    Doar ca dintii de aur au disparut
    Si ca Matei visa urat
    Aaa! un zdruncinat de nepot
    A aruncat un bolovan pe mort
    De fapt pe coparseu
    Ca s-a dus la Dumnezeu
    Toti erau un zambet pe fata
    C-au scapat de cotoroanta
    Nu mai punea geana pe geana
    Tot vedea-n somn pe baba
    De ea nu i-ar fi pasat
    Ca pe-ntuneric mergea la pisat
    A baut vagoane de pelin
    Ce mai, i-a facut viata un chin
    Si-a adus aminte intr-o seara
    Ca-i daduse odinioara
    Un pulover si-o biblie
    El pe gat, ea cam hazlie
    Le-a aruncat imediat
    Si urat n-a mai visat
    Dar ii mai aparea in minte
    Baba ce n-a fost prea cuminte
    Fusese o femeie eleganta
    La multi cumetri amanta
    Ar fi ajuns si la Paris
    Daca un blestem nu s-ar fi zis
    Cu bunica de tata s-a certat
    Care-asa a blestemat:
    O sa mori in aer bestie!
    Atunci sa vezi frica de calatorie
    A cunoscut un neamt la Calimanesti
    Ich liebe dich, ce frumoasa esti!
    Cand a fost vorba de plecare
    De zburat mi-e frica tare
    A ramas cu buza umflata
    Anul urmator iar se visa plecata
    De-asta data un frantuz
    Si p-asta l-a lasat mofluz
    Asta era tot cu aeroplanul
    Si-a stricat matusii planul
    Toata viata s-a respectat
    N-a baut, nu a fumat
    Obrazul subtire
    Cu Ginko BILOBA se tine
    Alergat, saci de ceai
    Ca dar nu ajungi in rai
    Astea toate pentru ce?
    Ca sa ajungi intr-o zi rece?
    A vandut apartamentul mobilat
    Nimic, nimic nu a luat
    A pus banii la tescherea
    Asteptand-o pe Bela
    Mai aparea in vis snurul lucios
    La un capat c-un ochi sticlos
    Oamenii degeaba se tem
    Ca nu scapa de blestem
    Bela trebuia sa vina in doua zile
    Sa vezi atunci fericire
    Si-a facut tricou cu veveritoi
    Spargand un ditai nucoi
    A venit mai devreme c-o zi
    Totul in regula gasi
    De atata timp era statut
    Stiti si voi ce au facut
    Sase-sase, poarta-n casa
    Bela a ramas bortoasa
    Peste sapte luni a nascut
    Oau! Asa ceva n-am vazut
    Doamne ce spurcaciune
    A iesit negru taciune
    Ahhh e o incurcatura
    Spune cu juma de gura
    Isi aducea aminte prin ceata
    Seara cand a fumat verdeata
    In pat strain s-a trezit
    Cu pieptul cam dezgolit
    Bajbaind lumina aprinde
    Cand usa scartaind se deschide
    WTF tu cine esti?
    Omu negru din povesti?
    Fata eu te-am salvat
    Ca aseara-ai lesinat
    Doar Doina sa fie pescarita
    Un fel de Niculaita?
    Acu sa va spun cum s-a intamplat
    Adevarul adevarat
    Vad c-ai tinut mult la tanti
    Ca vrei sa o ai aproapi
    Ce tot spui fata
    Asta-i vaza cumparata
    Ce-a veche s-a spart
    De coji tre’ cumva sa scap
    Esti cumva geloasa
    C-am asa vaza frumoasa?
    Esti lovit la nucusoara
    Asta-i urna funerara
    Acolo-i a mortilor cenusa
    Credeam c-o ai pe-a ta matusa
    Na! acuma stii barbate
    De ce erau alunele mai sarate.

  16. gabriela spune:

    🙂 frumoasa povestire. Am inteles intr-un final de ce-l bantuia matusa. Era urna funerara care purta aminirile celor pe care „i-a gazduit”. Si mai ales ca dormea cu ea in pat, deci le-a facut loc spiritelor in lumea viselor lui. Bine ca era goala urna.

  17. Pingback: Reeducare prin literatura | Doina Popescu-Brăila

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s