Blueardeal îmi trimite un material la POŞTA REDACŢIEI.
N-am cenzurat nimic, tocmai ca să vă sporesc mânia, doamnelor. Să-i strângeţi mâna… la uşă sau mai bine, … să-l punem cu fundul pe aragaz. Brânduşa, Petroniamarcs, Rhetta! De acum Blueardeal e în mâinile voastre. Cătuşele bănuiesc că le aduce Deea…
MIC TRATAT AIURISTIC DESPRE FEMEI
Consideraţii, recomandări, atenţionări, avertizări, precizări (şi ce-o mai fi ele) preliminare:
1.. Acest Tratat se adresează doar persoanelor cu simţul umorului.
2.. Persoanele fără simţul umorului riscă să le rămână belită şi şocată. Pupila. Şi să afirme, „Ia uite ce spune dobitocul ăsta misogin”.
3.. Feminstele ireconciliabile şi intratabile au şansa de a se răzbuna prin printarea Tratatului şi folosirea apoi ca hârtie igienică. Ce-i mai dulce decât răzbunarea?
Deci, TRATATUL:
Femeia. Veşnica enigmă.
În decursul existenţei ei, a însoţit omul pe a proape toată existenţa lui. Biblia spune că specia respectivă este cu o zi mai tânără decât bărbatul.
Am auzit oameni prin zona păşunistică a României spunând când vedeau că se apropie un bărbat şi o femeie:
„Uite că vine un om şi o muiere”.
Adâncă şi plină de sensuri această afirmaţie. Din ea putem deduce clar câteva chestii:
1.. Un om şi o femeie se apropie.
2.. Femeia nu e om, dovadă că e pomenită sub altă denumire.
3.. După folosirea femeii, unele părţi ale omului suferă fenomenul de înmuiere.
Alte afirmaţii legate de femei:
Femeia reprezintă sexul frumos sau sexul slab. Despre prima nu mă pot exprima deoarece nu am văzut sexul tuturor femeilor, despre a doua am o oarecare îndoială, deoarece am văzut femei de peste 100 de kile.
Stiinţific, cred că femeia face parte din specia Homo Sapiens. Personal am văzut femei săpând, unele săpau diferite culturi, altele îşi săpau şefii. Diferenţa esenţială dintre femeie şi om este că omul mai e numit şi homo erectus, or, din motiv de dotate de la natură, această chestie nu se potriveşte.
Femeia este văzută de către om în mai multe feluri:
Nou-născuţii văd în femeie o sursă de hrană, adolescenţii văd o mare enigmă, maturii, un vis, bătrânii o amintire, magicii o boală care se tratează de obicei la pat şi pe întuneric, matematicienii o văd ca pe o problemă cu un număr infinit de necunoscute. Controlorii de bilete o definesc ca fiind diferită de biletele de autobuz în principal prin faptul că biletele trebuiesc compostate doar o singură dată.
Femeile nu sunt toate la fel.
Cel puţin din punct de vedere al motivelor care le fac fericite.
De exemplu se spune că englezoaicele sunt foarte fericite. Să zicem că un om are următoarele dimensiuni: L=15, D=2,5; L-Lungimea, D-Diametrul. O europeancă de pe continent va înţelege 15cm/2,5cm şi unele să fie cam nemulţumite. O englezoiacă în schimb, ar fi foarte bucuroasă. Ea ar înţelege 15inch/2,5inch. (1inch=2,54centimetri)
Ar mai fi nişte diferenţe. Culoare părului, greutate, dimensiuni, inteligenţă.
N-am să le pomesec pe toate. Am să mă refer doar la aspiraţiile unor femei minoritare etnic din România.
Toată lumea ştie că în anumite zone femeile militează pentru bilingvism. Adică alături de limba majoritarilor să poată folosi în toate cazurile şi limba strămoşilor lor, a fraţilor, a părinţilor, a rudelor de sex feminin sau masculin , a celorlalţi coetnici când, unde şi de câte ori doresc.
Eu zic că dacă vor două limbi, să le dăm deoarece nu ne costă nimic, dar când femeile sunt mulţumite şi când sunt satisfăcute nu avem decât de câştigat.
Mă întreb însă că, dacă le satisfacem unguroaicelor această dorinţă, nu ar trebui să le satisfacem şi dorinţa ţigăncilor care sunt şi unguroaice. Aceste vor vreo trei limbi.
Legat de acest aspect, pentru că se tot vorbeşte de reforma în invăţământ.
Cred că se impune o mică schimbare. Folosirea corectă a limbii ar trebui învăţată încă de la grădiniţă, deoarece atunci de formează deprinderile necesare şi folositoare pentru toată viaţa.
După cum se poate observa, femeia există şi zic unii este extrem de folositoare.
În treburile gospodăreşti e mai bună decât orice aparat, animal sau maşinărie din casă.
Spre deosebire de căţel, poate aduce ziarul fără să îl umple de bale, spre deorebire de aragaz poate să şi sevească la masă, spre deosegire de maşina de spălat poate întinde şi pe sfoară la uscat hainele etc. Singura chestie este că, vorba controlorului de bilete, mai trebuie compostată din când în când. Dar asta e o activitate destul de plăcută, dacă nu se suprapune peste momentele când omul urmăreşte un meci de fotbal, sau când se relaxează la o bere cu amicii…
Mulţam 😀
Pe asta eu zic s-o laşi, ca să moară cuconetul de ciudă că nu ştie despre ce e vorba… (Să vezi zvonuri şi presupuneri … 😀 )
O las pe riscul tău! Sunt curioasă femeile din familia ta cum ar comenta…
… ochii… 😀
Te repeţi şi dăunează conţinutului literar… În anumite împrejurări, o simplă înjurătură poate fi socotită vorbă de duh sau replică inteligentă. Când se repetă glisează spre vulgaritate…
😮
Blue, văd că am reuşit să te las fără cuvinte! Bravo mie!
Optimisto … 😀
Habar n-ai cât de mult îmi plac femeile care se bucură…
P.S. Despre ce premiu vorbeai? (Pune un link, ceva)
Nu am înţeles….
Ca un fel compensaţie pentru Tratatul acela: Precupeaţa, gerul şi încălzirea globală… 🙂
http://blue2403.wordpress.com/2010/01/25/precupeata-gerul-si-incalzirea-glogala/#comments
initial, am crezut ca-i scris de gazda acestui blog,d.popeasca;recitind prefata „tratatului..”,d.p.a reusit sa ma pacaleasca cu privire la autorul adevarat;de data asta au inceput sa’nghete apele[garla]in jurul dumneaei;si asta in cinstea lui 24 ianuarie.”tratatul”m-a facut sa rad tinandu-ma cu mainile de burta[curata terapie].daca-mi permiti,primeste felicitarile mele[deobicei sunt mai retinut cu laudele].
🙂
Vezi că neofit îşi vrea complimentele înapoi dar mi le cere mie acum şi se mai şi bâlbâie. Tratează direct cu el că eu am treabă!
Şi Zăvoranca vrea înapoi partea de moştenire pa care i-a donat-o maicăsii … 😀
Atunci să ceară neofit moştenirea de la Zăvoranca şi Zăvoranca complimentele de la tine!
Zăvoranca s-a adresat Justiţiei … 😀
Ar fi primele complimente retrocedate la Tribunal…
neofit spus
14/03/2010 la 8:44 PM
initial, am crezut ca-i scris de gazda acestui blog …
___________________________
Recitind asta, mă simt chiar flatat de confuzie… nu e de ici de colo ca cineva să considere că ceea ce ai scris e scris de o scriitoare adevărată (talentoasă după părerea mea…). Ar trebui să îmi fac o poză cu postarea … peste ani când copii vor învăţa la Literatură la capitolul Mari Calasici de celebra Doina Popescu, urmaşii ar putea face bani frumoşi la o licitaţie selectă (Eventual la Casa Cristie’s ) … 😀
Ai uitat să zici elegantă… fiindcă eu n-am şters nimic…
Felicitările se cuvin lui Blueardeal, autorul
@Blueardeal-Suspectă sincronizare: scuzele erau suficiente şi mai onorante decât trucurile de doi lei
Suntem oameni deci acem şi bune şi rele… Ştiu să cer şi scuze … normal. Nimeni nu-i perfect …
O.k.
@Neofit- Am câteva remarci:
1) Acest articol este la categoria Poşta redacţiei, ceea ce arată, pentru cine ştie ce-i aia, că e cu autor extern
2)Acesta este un blog de scriitor, scris cu foarte multă căldură, aşa că aici nu îngheaţă apele niciodată. Un scriitor care scrie ficţiune are prioritate în faţa unuia care scrie autobiografic fiindcă ficţiunea presupune CREATIVITATE. Aşa că dacă este sau nu real ceea ce scrie un scriitor nu importă pe nimeni.Dacă intenţia ta a fost să jigneşti, data viitoare să te abţii!
3)În cinstea lui 24 ianuarie te anunţ că baţi câmpii
4)Popeasca îmi spune doar prietena mea cea mai bună şi cum noi doi nu suntem prieteni buni, acest familiarism ţine de periferia blogosferei. Aici eşti pe Strasse, dacă n-ai băgat de seamă şi dacă-ţi place să te plimbi pe-aici, nu sării calul!
5)Pe acest blog doar eu am dreptul să săr calul, fiindcă este blogul meu!
Doina,
autorul Tratatului are imaginatie si mult umor.M-am asigurat de voie buna pentru toata ziua.
Găzduiesc cu plăcere în blog materiale scrise cu talent.
Deja, modest cum sunt, simt cum îmi creşte sub poponeaţă soclul ( din marmură de Carrara…) 😀
Ai înviat?
Normal… de fapt nu sunt singurul … a mai înviat unul cu vreo 2000 de ani în urmă … 😀
A mai făcut unul, Rudy, gluma asta şi a murit în vreo două săptămâni…
Ai testament, asigurare de viaţă?
Se prea poate, dar alte multe miliarde au murit fără să o facă. Deci a mult mai probabil să mori dacă nu o faci…
Că veni vorba de chestii vesele… ştii care e cel mai periculos loc de pe Pământ? Patul… majoritatea omanilor mor în pat.
Testament? Asigurare? De ce? La ce mi-ar folosi?
***Dora*** Îţi dai seama dacă aveam şi ureche şi voce muzicală ce ajungeam? 😀
salut blue !
Te asigur ca doamna dora nu merita glumite; este o persoana perfect respectabila. Bine ?
Nu cred că a fost o glumă deranjantă, dar dacă e aşa, îmi cer scuze …
OK prietene !
🙂 … ca o completare, de fapt acolo e un pic de autoironie … nu prea fină ce-i drept, dar am o scuză, am rămas la topor, era criză de şmirghel când m-a adus barza …
Seara buna ! 🙂
Curat neofit ! 😀
@ Doina
Pot depune marturie ca esti exact asa cum spui ca esti si ceea ce scrii este autentic !
ps. ti-am mai spus : nu-i baga in seama pe cei care se cred un soi de ‘cui al lui Pepelea’ , desi ei habar nu au macar cine sau ce, este ‘pepelea’. Relax ! 😀
Bună Tibi!
Îmi era dor de tine dar m-am luat cu munca. Mă gândeam că n-ai mai ajuns atunci la târg şi ca să reparăm, să-ţi trimit pe e-mail acel roman. Pot folosi adresa cu 309?
Draga Doina
eu sint de moda veche. Citesc pagina scrisa si cred ca ne-om intilni la Bookfest 2010, de unde sa iau cartea. Sigur ca poti sa mi-o trimiti pe adresa de mail cu 309, pentru ca eu nu folosesc identitati false, si chiar m-as bucura sa degust in avant-premiera, fragmente dar, eu tot la cartea clasica am apetit, sa o rasfoiesc, sa recitesc alene pasaje, sa ma bucur deplin de scriitura pipaind tandru paginile. 🙂
Şi eu sunt un fan al cărţii de pe noptieră dar mă doare sufletul de câţi copaci se taie.
Da, nu e bine … Eu zic să ţii cartea pe frigider… dacă fiecare carte are noptiera ei, trebuiesc tăiaţi a dracului de mulţi copaci…
P.S. Apreciez că nu foloseşti biblioteca, e mai mare, deci trebuiesc tăiaţi şi mai mulţi copaci… 😀 (Îţi recomand să citeşti pe întuneric, producerea energiei electrice grăbeşte încălzirea globală)
Procentul celor ce citesc este relativ mic şi nu influenţează decisiv încălzirea globală.
Am auzit şi de nişte cărţi electronice…
Atingi ecranul, dai foaia … cică pot „înghiţi” biblioteci întregi.
şŞtii ce le va lipsi? Mirosul de carte nouă …
Şi pentru că acest „să citesc alene pasaje” m-a făcut să te şi văd într-un fotoliu, cu cartea în mână şi un ceai pe o măsuţă, într-o atitudine boemă, mi s-a răscolit o amintire. Voi face o postare legată de… Boema.
Boema?… poate te ajută…
Domingo şi Pavarotti sunt magnifici…
doamna d.p.1)v-am cerut odata scuze pt.gluma la care mi-ati raspuns cu alta gluma[mon.columbeanu];2)tot glume au fostsi cele cu inghetatul garlei[m-ati pacalit in privinta autorului]si tot gluma,recunosc ca a fost mai dura,aceea cu 24 ian[este scrisa chiar pe24 ian],dar nu intr-atat incat sa „bat campii”.3)nu aveti dreptate cu privire la mai marea importanta a unei carti beletristice de fictiune fata de una autobiografica;ce scrieti dvs in unele povestiri este strict autobiografic,iar in altele,semiautobiografice{„de la lume adunate si’napoi la lume date”}4)o carte devine buna sau opera daca oglindeste problemele fundamentale ale societatii;povestirea despre pensionarulcare fura o carte,nu-i caracteristica pensionarilor[careisivand cartile];ea va ramane un fapt divers5)avand in vedere ca am o varsta aproape dubla ca a dvs.si mi-ati raspuns uracios sa nu-mi trimiteti rom.cmsZURICH 6)”calariti”singura blogul dvs!imi retrag complimentele pe care vi le-am adresat.
Cel care fura cartea nu era pensionar. Iar un fapt divers relatat nu are pretenţia să ajungă operă fundamentală. Totul este relativ şi ţine de umorul fiecăruia şi de puterea de înţelegere. Umorul este o componenţă majoră a inteligenţei. Pentru că nu prea înţelegeţi ce citiţi m-aţi şi atacat şi v-aţi şi supărat.
Trăim într-o lume liberă. Umblaţi pe unde vă este voia.
Cetăţene neofit,
Următoarele 5 comentarii duplicat ţi le-am băgat în spam. Pentru persoane care vor să se bage în seamă pe bloguri am inventat un regulament. Fă bine şi citeşte-l ! Dacă n-ai inspiraţie să comentezi inteligent ori la obiect abţine-te să repeţi de 5 ori aceeaşi platitudine. Nu te obligă nimeni să citeşti acest blog, mai ai vreo 46000 de mii la îndemână.
Nu te-a obligat nimeni să-mi citeşti câteva nopţi la rând articolele şi dacă ai făcut-o înseamnă că ţi-a plăcut. Şi nu înseamnă că trebuie să fii necioplit.
Poate scrii şi pe blogul tău ceva. Un singur articol, neofit? Ăla-i blog?
Ziua muncesc, îmi cresc cei doi copii iar noaptea scriu la romane, lucrez la nişte proiecte de mare complexitate şi scriu şi pe blog: 180 de articole în trei luni şi 1800 de comentarii.
Ca pensionar ai timp berechet şi un blog cu un singur post!!!!!!!!!
Îmi repeţi că ai dublul vârstei mele. Să-ţi porţi anii sănătos, dar dacă nu ai şapte ani de acasă nu ţi-i dă nimeni. Plimbă ursul, neofit! Şi dacă eşti bărbat şi ai ceva de spus dă-ţi numele real. Mă plictiseşti, neofit!
https://doinapopescu.wordpress.com/2010/01/18/regulament/
doamna d.p.1)v-am cerut odata scuze pt.gluma la care mi-ati raspuns cu alta gluma[mon.columbeanu];2)tot glume au fostsi cele cu inghetatul garlei[m-ati pacalit in privinta autorului]si tot gluma,recunosc ca a fost mai dura,aceea cu 24 ian[este scrisa chiar pe24 ian],dar nu intr-atat incat sa „bat campii”.3)nu aveti dreptate cu privire la mai marea importanta a unei carti beletristice de fictiune fata de una autobiografica;ce scrieti dvs in unele povestiri este strict autobiografic,iar in altele,semiautobiografice{„de la lume adunate si’napoi la lume date”}4)o carte devine buna sau opera daca oglindeste problemele fundamentale ale societatii;povestirea despre pensionarulcare fura o carte,nu-i caracteristica pensionarilor[careisivand cartile];ea va ramane un fapt divers5)avand in vedere ca am o varsta aproape dubla ca a dvs.si mi-ati raspuns uracios sa nu-mi trimiteti rom.cmsZURICH 6)”calariti”singura blogul dvs!imi retrag complimentele pe care vi le-am adresat.{a sosit CENZURA?FACETI CUM DORITI}.
Dacă aţi putut da copy-paste răspunsului de la punctul 11 înseamnă că v-a apărut comentariul, deci nu v-a cenzurat nimeni. „Aveţi grijă ce spuneţi! Nicio pasăre nu-şi poate lua ouăle înapoi!”, spunea magnific domnişoara din Ambherst.
Acum ce-o să faceţi? O să cerşiţi la nesfârşit la uşa blogului meu să vă dau complimentele înapoi?
Vă mulţumesc că existaţi domnilor Neofiţi! Aşa îmi este foarte uşor să-mi găsesc personajele. Până să-mi bat capul să-mi construiesc personaje, personajele vin în galap către mine…