Eram studentă şi încercam să-i fac surorii mele mai mici o reţetă de ochelari. Bugetul îmi impunea restricţii şi toate ramele aveau preţuri piperate. Singura ramă de care mă puteam apropia era neagră. Simțindu-mi ezitarea, vânzătoarea mă încurajează negustoreşte:
-Este un model robust şi bine vândut, domnişoară! Sir Roger Moore, care-l joacă pe SFÂNTUL şi pe JAMES BOND, tot modelul ăsta-l poartă. Dă un aer bărbătesc…
-Eu vreau o ramă pentru o fetiţă fragilă, de 12 anişori…
-Atunci, chiar de ăştia are nevoie: să devină impunătoare!
Nu că m-ar fi convins aburelile ei dar, atâţia bani aveam şi am luat ochelarii lui SFÂNTUL. În familie disperare mare: drăcoşii de copii, strigau sora mea ochelarista şi aragaz cu patru ochi. Necăjită, mama s-a dus la şcoală să vorbească cu diriginta, o profesoară de biologie foarte de treabă, care fusese şi profesoara mea.
-Ei, asta-i bună!- zice uimită doamna dirigintă. Doar pentru atâta vă faceţi sânge rău? Vedeţi-vă de treabă! Mie dracii ăştia-mi zic SCROAFA!
Cu siguranţă diriga îşi cumpărase din al treişpelea salariu o pereche de cizme din piele de porc…
Dincolo de glumă, a mea mamă, respectabilă şi exigentă profă de mate, şi-a tras prin iarna lui ’88 (cred) o superbă haină din blană de… capră. Îţi dai seama ce nickname şi-a primit începând chiar cu prima oră de curs. Surprinzător, n-a deranjat-o şi abia târziu am aflat de ce. După ecranizările romanelor lui Şovu căpătase celebrul nume de cod Isoscel. Iar asta o făcea ca în fiecare dimineaţă să se simtă cu un kil, două, mai aproape de Tamara Buciuceanu…
Salutări mamei tale, respectabila şi exigenta profă de mate. Până la jurnalism, publicitate, scris eu sunt… profă de mate.
Thanks!
Plăcerea este a mea.
Concluzia:scoala este un infern.
Eu am ajuns la concluzia asta de muuuuuuuuuuut!