PROFESORUL TRĂSNIT


Fragment din romanul Fericire la preț redus

ISBN 978-606-92308-5-5

    Domnul Ghimpe, profesorul de filozofie era un bărbat înalt, bine făcut şi, chiar dacă avea în jur de 50 de ani, elevele de la liceul de fete adormeau cu el în gând. Era masculul cel mai pomenit în jurnalele şi oracolele la mare modă. Nu ştia nimeni exact de unde-i venise porecla de GHIMPE totuşi, ceva nu era tocmai în regulă cu el. Umbla o vorbă c-ar fi somnambul.

    Fetele, chiar dacă niciuna nu văzuseră ceva anume mai alăturea cu drumul la distinsul profesor, totuşi, fiecare cunoştea la a doua sau a treia mână câte o sumă de poveşti care mai de care mai colorate, legate de domnia sa.

Într-o zi, lipsind domnul Ghimpe la primele ore, domnişoara directoare intră la idei şi trimise acasă la profesor un stol de fete, să afle cauza întârzierii. Se zice că mai lipsise astfel de la şcoală şi fusese găsit cocoţat pe acoperiş, făcând declaraţii de amor nebun la mâţe. Directoarea bănui o cauză asemănătoare şi se baza pe isteţimea fetelor, să-l coboare în siguranță cu papucii pe pământ. Ciripind vioaie, fetele ajung repejor la vila profesorului, o căsoaie de armator cu gard frumos lucrat în fier forjat. Ajunse în faţa uşii stolul amuţiră; pe un şezlong, profesorul dormea gol-goluţ, etalându-şi erecţia la soare.

   -Co-lo-sal!- exclamă o elevă.

   -Ba eu zic: co-lo-sa-lă!- o corectă o pistruiată.

    -Hai, vitezelor! Care are curaj să-l trezească?

   -Aţi înnebunit? De ce să-l trezim? Uite ce frumuseţe! Ar fi păcat, zău aşa! Eu zic să-l privim pe săturate şi să mergem să-i povestim domnişoarei!

    -Ai curaj să-i povesteşti tu?

    -De ce i-o fi zicând Ghimpe? Era mai potrivit Măciucă!- zise iarăşi pistruiata.

   -Nu vă mai certaţi, am eu o idee! Trebuie să fim isteţe ca s-o convingem pe domnişoara să vină să vadă cu ochii ei! Dacă v-aţi săturat de privit, haideţi!

   Ajunse la liceu, fetele, îmbujorate îi spuseră Domnişoarei că Ghimpele pare mort. Domnişoară lăsă ora baltă şi însoţită de fete alergă la casa profesorului. Fiind probabil prima erecţie din viaţa domnişoarei, aceasta leşină din primul moment. Când îşi reveni, trimise  fetele la liceu:

   -Dacă se află despre isprava asta-n târg, nu mai fac anchetă, să aflu cine-a găvărit: vă exmatriculez pe toate! Am înmormântat subiectul definitiv!

   Fetele plecară cam fără chef, iar Domnişoara rămase cu Ghimpele. Două săptămâni mai târziu, zarvă mare în oraş: Domnişoara şi Ghimpele îşi anunţau logodna.

Reclame

BĂTUT ŞI CU CAPUL SPART


Prima zi de tabără.
Fierbeam de nerăbdare să ne cunoaştem între noi, să plecăm pe munte dar, înţepeniţi în uniformele de pionier, prezentam onorul la drapel.Din dormitoarele de la etajul unu se aude un răgnet: Pişatuleee, tu mi-ai luat centura, bă? Lasă gluma!O profă de română de la altă şcoală, care demonstrase în tren că era o scorpie absolută, preia problema: investigaţii anchete, îl bagă pe nefericitul Georgică la izolare pentru trei zile. Pedeapsa era criminală, tabăra ţinea şapte zile!

Au încercat alţi profesori să intervină, a plâns băiatul de-a leşinat, profa a rămas pe poziţii. Izolarea era o cameră lângă spălător în care erau închişi eventualii nefericiţi depistaţi cu păduchi.

A  doua zi la masă, un alt elev, povestind faza, repetă infamul cuvânt: Pişatu’

Oricum era o erezie să vorbeşti la masă dar să spui şi cuvântul interzis… Belea!

Evident, spre bucuria lui Georgică, Păun îi ţinu companie la izolare.

Profesorii fierbeau dar, acritura era nevasta unui tovarăş şi nu îndrăznea nimeni să-i sufle-n ciorbă.

Noi ceilalţi, am recuperat drumeţiile pe munte şi pentru izolaţi, am dansat, am jucat tenis de masă, până când pedepsiţii au fost eliberaţi strict la termen dar nu oricum, ci sub supravegherea Ghionoaiei.

O învăţătoare ne deconspiră de ce avea profa de română bătăturile atât de sensibile: feciorul ei avea o disfuncţie şi făcea noaptea pe el.

Cum în armată colegii îl batjocoreau, puştiu’  şi-a cam pierdut minţile şi a strâns  pe unu’ de gât.  În final, tipul a fost salvat după trei săptămâni de spitalizare dar, feciorul profei a fost condamnat. Se pare că acesta era motivul pentru care profa îl apăra pe Valentin. Îl ţinea numai după ea, îi curăţa mărul de coajă, îi cumpăra napolitane.

Cu o seară înainte de plecare, la focul de tabără, Georgică, pedepsitul din prima zi vine alergând:

-Tovarăşa, tovarăşa, Pişatu’ are capu spart!

Apare şi Valentin plângând, cu tâmpla sângerândă.

-Idiotule, marş la izolare pentru trei zile!- strigă profa isterizată la Georgică.

O profă de franceză se bagă-n vorbă:

-Ho, madam, rămâi cu el aici sau îl iei acasă la tine, că mâine se termină tabăra!

Profa de română face ochii mici şi se întoarce spre Valentin:

-Ia ascultă, mă! Cum ziceai că te mai cheamă?- întreabă profa de română cu ochii ei de aligator.

Pişatu’ Valentin, clasa a VI-a C.

-Aha, şi bătut de soartă şi cu capul spart!- zice profa de franceză. Profa de română-şi înghiţise cuvintele.

Noroc că Pişatu Valentin avea numai o zgaibă la tâmplă, că nu-l mai băgă nimeni în seamă.

A doua zi, în tren, o auzim  pe profa de română strigând ieşită din minţi:

-N-ai făcut niciodată pe tine?

-Poate când eram foarte mic, nu mai ţin minte!,,,

-Niciodată, niciodată?

-Niciodată!

-Atunci îmi datorezi cincisprezece lei pentru napolitane şi doi lei pentru pufuleţi!