OMLETĂ ŞI PATRU CÂRNAŢI


Locuiam în centrul oraşului, asta era de bine, într-o casă naţionalizată destul de mişto, pe care o împărţeam cu mai mulţi vecini la comun, ceea ce era al naibii de nasol.
Şi de departe şi de aproape, cel mai nesuferit era Victor Iordache, fost fotograf, zis Grasu, un tip la vreo 220 de kile ori ceva mai mult.
Râdeam de chiloţii lui, fiindcă nu existau în comerţ pe dimensiunea lui şi, nevastă-sa, îi făcea din cele mai ieftine materiale cadrilate nişte enormităţi. Trei perechi de chiloţi, marca Grasu, încărcau o frânghie întreagă!

Vărul meu Sorin zice: ce feţe de pernă mari şi borâte au vecinii voştri!

-Nu-s feţe de pernă! Sunt chiloţii lu’ Grasu, băieţel!

Şocat, a luat un metru de tâmplărie şi, seara târziu, după ce-a intrat Grasu în casă, i-a măsurat. Ani de zile a povestit la tot neamul, ce dihănii de chiloţi i-a fost dat să vadă!

Grasu era antipatic şi fiindcă stătea veşnic la o masă în curte şi monitoriza tot, punând etichete răutăcioase şi tachinând pe toată lumea.

Aceasta, în momentele paşnice, fiindcă dacă întârzia poştăriţa cu pensia, sau i se năzărea ceva, să te ţii scandal zile întregi.
Madam Mery, nevastă-sa, fără să fie scundă, să fi avut maxim 45 de kilograme cu ţigară şi cu portţigaret cu tot dar, era o femeie cumsecade, chiar dacă oamenii ziceau că-i slabă-aşa de-a dracu’ ce-i.
Cel mai tare mă distram când mergea Grasu la aprozar. Avea platfus şi cei 200 de metri până la colţ îi făcea în jumătate de oră.
Ca să-i fac în ciudă, îl pândeam când se-mbrăca şi ieşeam pe poartă imediat în urma lui. Treceam agilă pe lângă el, stăteam la coadă,  făceam drumul de-ntoarcere şi el abia îşi târa şuncile în drum spre aprozar.
Ajungeam cu zarzavaturile acasă şi aveam timp berechet de o şuetă cu madam Mery.
Trăia rău cu răutatea lui, suferise mult, încă din tinereţe: o înşelase şi-o bătuse cu sălbăticie.
Atunci îi puneam aceleaşi vechi întrebări: de ce l-a luat şi de ce nu l-a lăsat.
Pentru ambele întrebări avea un singur răspuns: l-a iubit!
Pentru mine era absolut incredibil.
Într-o zi a scos o cutie de pantofi şi a răsturnat-o. Un superb actor de cinema în haine elegante râdea fericit în acele poze sepia ori alb negru. Nu puteam să cred! Victor Iordache fusese un bărbat incredibil de frumos şi elegant! Madam Mery fusese robită frumuseţii lui! Băgând cutia la loc, văd în cămară şirul de cârnaţi şi-mi amintesc de o nedumerire mai veche:

-Doamna Mery, zic eu, dacă tot mi-aţi dezvăluit acest secret, lămuriţi-mă, vă rog, de ce cârnaţii dumneavoastră au 75 de centimetri? De ani buni mă frământă întrebarea asta!

-Eşti foarte tânără, drăguţă! Instinctiv, femeile fac cârnaţii după propriul ideal.

-Idealul dumneavoastră masculin este de şaptezeci şi cinci de centimetri?- întreb eu uluită.

La lipsa mea de informaţii de la acel moment, funcţionând doar pe presupuneri şi imaginaţie, aveam vreo 16 ani, tot ce era peste 45 era absolut inutil.

Şi dacă istoria cu idealul era pe bune, deja era tragic: urmând exemplul mamei, eu făceam cârnaţii de vreo cinci ori mai mici! Eram deja confuză!

-A, nu drăguţă!- zice madam Mery, eu sunt excepţia care confirmă regula. Eu fac cârnaţii de 75, pentru că Victor mânâncă o omletă cu patru cârnaţi. Adică o omletă de 16 ouă cu 4 cârnaţi.

Fac calculul şi nu-mi vine a crede:

-Adică mănâncă 16 ouă şi trei metri de cârnaţi la o masă?

-Da’ dar, când locuieşti la comun şi toţi vecinii sunt cu ochii pe tine, vezi ce  firesc şi inofensiv sună ” nevastă, pregăteşte o omletă şi patru cârnaţi”?!

citeşte despre Grasu şi PUTEREA MINIJUPULUI

About Doina Popescu-Brăila

Cât deschizi ochii, cât iubeşti şi cât citeşti, atât eşti şi nimic mai mult! Dar, dacă ai copii şi dacă scrii, mai ai o şansă. Am publicat nouă cărți dintre care șapte romane: Comisia Zurich, Dumnezeu era-n vacanță, Ardei iuți, Pisica cu papion, Fericire la preț redus, Dragoste și ciocolată, Terente-Zodia zmeilor și volumul Copilul Dunării apărut în anul 2015 și în varianta bilingvă, în traducerea Sabrinei Popescu, elevă, având 14 ani și jumătate la comiterea isprăvii.
Acest articol a fost publicat în CUIBARUL CU OUĂ, GRASU și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

36 de răspunsuri la OMLETĂ ŞI PATRU CÂRNAŢI

  1. brindusa spune:

    si in aceasta maniera negrabita, mi imi suna defensiv!

  2. cipistan spune:

    inteleg ca n-aveau copii. saraca Mery…

    • doinapopescu spune:

      Nu, nu aveau copii fiindcă omul era un munte de egoism şi nu voia să-mpartă nimic cu nimeni- nici atenţia nevestei şi a celorlalţi şi evident, nici mâncarea!

  3. brindusa spune:

    a imparti presupune noblete sufleteasca ( e bine printesa Sabrina?) si un dram de credinta! dar cand materialul e stramt croit, hainele sufletului te fac avar si milog! si atunci cum poti sa te inalti? ai vazut tu Doino, porc zburand?

  4. brindusa spune:

    poate de la porcina si febra….vezi ce optimista sunt?

  5. brindusa spune:

    vaca? sau mona? fata, ti rog sa fii „esprimativa”! ca acusa rag!

  6. brindusa spune:

    „tulburelul” e bun Toamna! Iarna, baga la rece!

  7. brindusa spune:

    fata, daca altfl nu stii de „dorul” meu! ti-o iei! da’ ramai pe veci prietena mea!

  8. blue2403 spune:

    1.. Aha… suntem gagică „dă’ centru …” …😀
    2.. 75 de centimetrii? Tare de tot… sper că lungime, nu diametru …😮

  9. blue2403 spune:

    Da, am observat şi eu asta… la frig lucrurile devin mai mici…
    Totuşi şi 45 e ceva … respectabil…
    ______________
    Cică un bărbat mititel şi slăbuţ, se duce la un magazin şi cere un prezervativ.
    Văzătoarea îl întreabă de dimensiune. „Mediu” zice omul. Vâzătoarea îi dă unul şi îi spune că dacă doreşte poate să se ducă în cabina de probă. Se duce. Când revine cere unul mai mare. Iar e prea mic. Vâzătoarea i-l dă pe cel mai mare privindu-l pofticioasă. Omul se duce, apoi revine. Tot prea mic.
    Uimită şi cu speranţele la cote maxime vânzătoarea îl roagă să mai încerce odată. Merge şi ea pe furiş… Când se lămureşte îi spune:
    – Domnule, eu vă recomand o căciulă din lănă, ţine mai cald la urechi…😀

  10. blue2403 spune:

    Tot unu dinăsta se duce la magazin să îi cumpere u cadou. Un sutien. Da nu ştia ce mărime. Întrabă vânzătoarea omul nu ştie. I le arată pe ale ei.
    „Prea mari” zice omul,îi arată un manechin din gips, tot prea mari, îi arată sutiene făcând gogoloaie din hârtie mototolită. Tot mai mici şi mai mici şi mai mici… Ultimul gogoloi era cam cât un ou de bibilică. Tot era prea mare..
    – Domnule, pentru coşuri avem alifie…
    _____________
    Sau altul, tot magazin, tot bărbat, tot cadou, tot sutien…
    – Ce număr?
    – Nu ştiu..
    – Dar cum arată? Ca nişte pepeni?
    – Nu…
    – Ca nişte pere?
    – Nu…
    – Mere?
    – Nu, mai repede ca nişte ouă…
    – Oho, ca o adolescentă…
    – Da, ca nişte ouă, dar făcute omletă …

  11. blue2403 spune:

    Ei 16… unul stânga, unul dreapta…
    Omul nu a spus că le poartă înnodate după gât…

  12. blue2403 spune:

    Mai ştiam de unii că au rămas cuplaţi.
    Dau ei telefon la doctoru’, ălale spune să meargă la spital.
    – Păi cum să venim dom-le?
    – Veniţi în pas de vals..
    – Păi ce va zice lumea?
    Ce să zică? Nimic, e obişnuită. Ieri a venit o echipă de rugby în dansul fetelor de la Căpâlna …

  13. blue2403 spune:

    Am să caut…
    Da ce-are dacă dansează şi e din când în când?
    Eu nu pricep ceva, cum adică Fetele de la Căpâlna? la finalul clipului zice una: „Lasă tu că ţ-o trage şi săptămâna viitoare”

    Oricum, faine fete…
    http://www.trilulilu.ro/geoalex/c02a1340e3148e

  14. sinsdesign spune:

    Parerea mea este sa scrii un roman cu acest personaj si sotia lui :)) pe cuvant!

    • doinapopescu spune:

      Am atâţia trăzniţi în viaţa mea, cât să scriu un raft întreg. Am un roman publicat, COMISIA ZURICH, două finalizate care sper să fie tipărite până la sfârşitul lunii: CÂND DUMNEZEU ERA-n VACANŢĂ şi POVEŞTI CU POPEŞTI şi ALTE RĂUTĂŢI şi ARDEI IUŢI, romanul poliţist la care lucrez acum la final.

  15. Pingback: PUTEREA MINIJUPULUI « DoinaPopescu's Blog

  16. Pingback: ŞPAGA ZILEI | DoinaPopescu's Blog

  17. Pingback: 2012? Şi ce dacă… | Doina Popescu-Brăila

  18. pederanger spune:

    Cârnați la metru, că la Metro nu mai au! :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s