Scrisoare către Ceauşescu


Eram elevă în gimnaziu şi aveam un mare necaz. Profu’ meu de mate, pe care-l apreciam pentru capul de matematician, împreună cu un alt prof, în recreaţia mare de la ora trei traversau şoseaua şi se înfundau în Căţeaua Leşinată-o bombă oribilă- la una mică.

Evident, cu vodca Săniuţa-n nas, era adesea violent.

Era un cartier muncitoresc sărac şi mai toţi copii umblau cu tenişii rupţi şi cu treningul cârpit, fiindcă taţii cotizau zilnic la cârciuma ticăloasă.

Taică-meu se ţinea de mare domn şi nu intra niciodată să se compromită la Căţeaua Leşinată. El era abonat în Viziru, la Pistruiatu’

Pentru că nu era internet şi nu am reuşit să fac rost de o reţetă pentru confecţionarea unei bombe artizanale, m-am gândit că o soluţie era să-i scriu lui Ceauşescu. Zis şi făcut.

Mi-am cumpărat cerneală chinezească, hârtie de corespondenţă şi un plic elegant şi am formulat o scrisoare pe 6 pagini cu expunere de motive şi cu propunerea de-a transforma stabilimentul într-un loc de joacă pentru copii, fiindcă în cartierele de blocuri erau locuri special amenajate, dar la noi, fiind numai case, ne jucam în mijlocul drumului şi un băieţel de clasa I-a murise lovit de un tractor.

Spre marea mea dezamăgire, Ceauşescu nu mi-a răspuns niciodată la scrisoare dar, din modul ticălos în care s-a purtat diriginta cu mine în toţi cei patru ani de şcoală, bănuiesc că Secu a interceptat scrisoarea şi a chemat-o s-o prelucreze.

După vreo şase luni în care-am fost cu ochii pe madam Olteanu, poştăriţa, mi-am pierdut nădejdea.

Atunci am înţeles că singura modalitate de a închide Căţeaua Leşinată este să ajung preşedintele României.

De fapt niciodată nu am avut ambiţii politice dar, mi se părea singura soluţie să desfiinţez cârciuma blestemată şi mai socoteam şi că preşedintele mănâncă portocale, ciocolată şi muşchi ţigănesc pe săturate, deci părea chiar mişto să ajungi preşedinte!

Timpul a trecut. Cu multă strădanie şi alergătură sau din capricii ale destinului, visele copilăriei s-au împlinit unul după altul. Doar Căţeaua Leşinată a rămas să otrăvească cartierul ani buni.

La un moment dat, Lungu, fostul prim-secretar al Brăilei, devenit primar ales de cetăţeni, a început un război personal cu Căţeaua Leşinată şi, fiindcă patronii aveau un spate puternic, nu se deranjaseră să scoată niciun fel de autorizaţii de funcţionare. În acest context, Tataia Lungu a reuşit să-nchidă şandramaua după multă agitaţie. Închiderea cârciumilor, bucuria nebunilor!

Alături s-au deschis imediat alte două: o altă bombă de cartier chiar lipită de ea în dreapta şi un chioşc cu „vin pentru acasă”, dar la care se bea şi la botul calului în stânga.

M-am întrebat adesea dacă nu cumva scrisoarea mea pentru Ceauşescu a fost redirecţionată spre primul-secretar…

Ateul Lungu a început să se îngrijească probabil să-şi câştige o funcţie de lider şi pe lumea cealaltă, aşa că a construit la Brăila o catedrală monumentală şi două mănăstiri şi a sprijinit ridicarea unui număr mare de biserici. Probabil, ca să-şi câştige un loc cât mai răcoros în Iad, s-a ocupat de închiderea sordidei cârciumi şi tare bine a făcut!

Cert este că într-o zi, pe când urcam bagajele în maşină să plec la mare, pe un ziar în care era împachetată o piesă unsuroasă de maşină, probabil un cap de planetară, am văzut un anunţ: Căţeaua Leşinată se vinde la licitaţie!

Am amânat plecarea la mare, deși aveam bilete rezervate, m-am dus să văd condiţiile de participare la licitaţie, m-am înscris pentru procedură şi… Dumnezeu a vrut să o cumpăr eu!

De opt ani ţin Căţeaua Leşinată închisă.

Uneori trec şi verific uşa. Beţivii de la cârciuma vecină vin şi mă imploră:

-Şefa, îndură-te şi deschide Căţeaua Leşinată! Asta-i fericirea noastră! 30 de ani ne-am lăsat salariile aci. Cu votcă târâş şi spălătură de butoaie faci avere! Hai, şefa, suntem nişte beţivani nenorociţi, dar Căţeaua Leşinată-i viaţa noastră!

Şi atunci m-am gândit: domnule, şi când zici c-ai făcut o faptă bună, uite, câtă suferinţă poţi provoca!

About Doina Popescu-Brăila

Cât deschizi ochii, cât iubeşti şi cât citeşti, atât eşti şi nimic mai mult! Dar, dacă ai copii şi dacă scrii, mai ai o şansă. Am publicat nouă cărți dintre care șapte romane: Comisia Zurich, Dumnezeu era-n vacanță, Ardei iuți, Pisica cu papion, Fericire la preț redus, Dragoste și ciocolată, Terente-Zodia zmeilor și volumul Copilul Dunării apărut în anul 2015 și în varianta bilingvă, în traducerea Sabrinei Popescu, elevă, având 14 ani și jumătate la comiterea isprăvii.
Acest articol a fost publicat în HORROR DIN COPILĂRIE și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

22 de răspunsuri la Scrisoare către Ceauşescu

  1. sinsdesign spune:

    Eu nu stiu de unde tot vii cu asa povesti dar te felicit si astept altele cat de curand. Stiam eu ca am gasit aur!
    Si ce vei face? Dai drumul la Cateaua Lesinata?

    • Doina Popescu spune:

      Dacă reuşesc să fac rost de o finanţare să fac un loc de joacă gratuit pentru copii îi voi spune CĂŢELUŞUL ŞCHIOP.

      • Doina Popescu spune:

        Timp de 20 de ani, Căţeaua Leşinată a fost visul urât al multor generaţii de copii! Am închis-o ca să fie deschisă numai ca ceva frumos, util, benefic sau productiv. Secretul meu în viaţă a fost că am rămas credincioasă viselor din copilărie!

  2. Sorin spune:

    Poţi să faci o grădiniţă sau un after school, tot ceva pentru copii!

  3. Jeanina Vlad spune:

    Ce bine că există sînziana, că altfel nu te descopeream. Îmi place foarte mult proza ta afurisită, e genială. Spor şi poftă de muncă!

    • Doina Popescu spune:

      Bine-ai venit pe la mine Jeanina! Şi eu te-am descoperit de câteva zile tot datorită Sînzienei. Datorită talentului tău, practic m-am aflat şi eu în acel autobuz…

  4. thecreatrix spune:

    In ardeal, la bombele astea li se zice „acvarii”.

    in tg mures, „acvariul din centru” a fost bomba pt betivi, apoi s-a facut local unde concertau trupe de rock obscure si acuma se numeste „casanova” si e local de manele.

    Tatal meu, artist de care nu a auzit nimeni, mare familist, dar totalmente dus cu sorcova, merge de 20 de ani la birturile de langa piata unde joaca sah si bea mere. la un moment dat, se faceau campionate si a venit ceva mare campion la sah national, deci birt-urile de la piata devenisera celebre,

    si cel mai tare birt era „Universal” sau nush cum se numea si acolo a fost cea mai teapana trupa de sahisti din muresh, cu tata in frunte. mai mergeam si eu si el imi cumpara suc si napolitane si toti betivii „vai, bebe (porecla lui tata) ce frumoasa fetita ai”.

    cand ma gandesc la tata, imi vine in cap arta, bere si multe baruri cu fum.

  5. Poti transforma stabilimentul in ceva care sa-ti rasplateasca asteptarile. Ce-ai zice bunaoara de „cateaua moarta”? Ar insemna o casa mortuara cu servicii specializate doar pentru drojdierii care ar muri de ciroza de pe urma alcoolismului.

    • Doina Popescu spune:

      Mi-a venit o astfel de idee dar, mi-a luat-o cineva înainte. Voiam să fac un restaurant doar pentru diverse ceremonii: DACĂ FACEŢI NUNTA LA NOI, LA ÎNMORMÂNTARE ŞI PARASTAS BENEFICIAŢI DE DISCOUNT sau
      PENTRU NURORI FERICITE, DISCOUNT LA ÎNMORMÂNTAREA SOACREI.
      DACĂ POŢI DOVEDI CĂ ŢI-AI OMORÂT SOACRA, ÎNMORMÂNTAREA E DIN PARTEA CASEI.
      DISCOUNTURI IMPORTANTE şi PENTRU SOACRE SINUCIGAŞE.
      La 50 de metri de CĂŢEAUA LEŞINATĂ, după colţ este cea mai elegantă casă mortuară din oraş.
      Şi eu n-am stofă pentru astfel de afaceri. Vine cineva plângând la mine, îi spun bancuri să-l înveselesc şi-i îngrop mortul bonus! Nu ţine…

  6. blue2403 spune:

    Ştii ce am dedus eu de aici? Eşti o idealistă … iremediabilă.
    Eu cred că ar fi interesant să deschizi respectiva instituţie apoi să pui la mese microfoane.
    Ai fi uimită ce discuţii interesante se pot purta.
    Îmi amintesc de o noapte de pomină petrecută prin ’95-’95 (cred) pe terasa Budi-bar-ului sibian. (Ăsta e singura budă publică din ţară care a devenit bar nonstop, http://wikimapia.org/5991154/ro/Budi-Bar : oficial se numea Student Club Bar).
    Pe la patru noaptea încă nu ajunsesem la o concluzie în ceea ce priveşte dispariţia dinozaurilor. Atunci am renunţat deoarece barmanul, probabil din cauza faptului că e total împotriva lămuriri enigmelor istoriei, nu a mai vrut să ne servească, deci am lăsat-o pe altădată….

    • Doina Popescu spune:

      Greşeşti, prietene! În Grădina Mare din Brăila funcţionează un mic bar în WC-ul public iar pe cele două WC-uri de pe b-dul Carol Marx ( aşa-i zic nostalgicii ) s-au făcut un restaurant care funcţionează şi acum şi în celălalt, o Shaorma-rie care nu a avut succes şi s-a reprofilat: telefoane şi bijuterii.

      • blue2403 spune:

        OK… nu le-am văzut nici eu pe toate….

        • Doina Popescu spune:

          Ei, şi eu le ştiu pentru că sunt în ograda mea, nu c-aş fi o erudită…

          • blue2403 spune:

            Ai oarece ogradă, deduc. A şi orătănii?

            • Doina Popescu spune:

              Am ogradă cuprinsă… Orătănii? Nu ducem lipsă. Le-ai întâlnit prin poveştile mele…

              • blue2403 spune:

                Am o curiozitate, cum tai capul găinii, cu toporul, cu cuţitul, sau alte metode?

                • Doina Popescu spune:

                  Eu nu tai capu’ la găină că am inima bună. Am avut odată o raţă şi m-am împrietenit cu ea.

                  • blue2403 spune:

                    Eu întregasem mai întâi cum tau capu’ la găină, capu’ la raţă, capu’ la gâscă, da mi se păra prea mare măcelul şi am schimbat.
                    Circula într-o vreme o poveste despre un tip milos care a cumpărat un porc şi l-a dus în balcon. Când a venit vremea să belească animalul s-ar fi gândit să îl gazeze şi i-a găgat furtumul de la aragaz pe gât.
                    Aşteptând ca porcul să leşine, şi-a aprins o ţigară… Ce-a fost dup’aia? A explodat porcina…
                    P.S. Pentru ce ţii orătăniile, nu pentru mâncare?
                    P.P.S. Erai prietenă cu raţa? Da’ o cafea, beai din când în când cu ea? Da o ţigară ceva? O bârfă?

                    • Doina Popescu spune:

                      1) Aveam 14-15 ani.
                      2) Aveam doar nechezol sau cicoare şi nu mi-am permis să jignesc orătania.
                      3) Nu fumam la 14-15 ani şi nici acum.

  7. blue2403 spune:

    ***Doina Popescu ***
    1) Aveam 14-15 ani.
    2) Aveam doar nechezol sau cicoare şi nu mi-am permis să jignesc orătania.
    3) Nu fumam la 14-15 ani şi nici acum.
    _______________________
    1.. 14-15 ani? Adică -1 (minus unu)? Oau, erai cam tinerică…
    2.. Doi bătrâni primesc vizita unor cunoscuţi. Ăia aduc cu ei o pungă de cafea măcinată. În fineîşi fac oamenii cafea, o beau, vizita se termină. După ce pleacă vizitatorii, bătrânul care nu mai băuse cafea, se duce şi ia ibricul şi de apucă să se mire:
    Doamne, proşti îs orăşenii ăştia. Ei o beut zama şi ne-o lăsat nouă groştiolu’…
    3..Nu fumai nici atunci şi nici acum? Niciodată nu-i târziu să te apuci.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s