SEX ȘI HAIDUCIE ÎN PĂDUREA STEJARULUI


În vecinătatea cartierului Radu Negru, începând de la Centură, se află Pădurea Stejarului– loc tainic şi misterios, scenă a multor întâmplări palpitante din copilăria mea.

Vă voi spune acum o poveste pe care părinţii o discutau pe furiş cu neamurile şi cu vecinii, fiindcă pe vremuri, copii erau păziţi de grozăvii necuviincioase .

Prin anii ’70, floarea Miliţiei din toată ţară s-a reunit la Brăila să anihileze o bandă deosebit de periculoasă care acţiona în Pădurea Stejarului. Tot cartierul a urmărit afacerea cu sufletul la gură. Nu ştiu numele de cod al operaţiunii poliţieneşti dar, papaşa îi numea pe bandiţi Şerifii Amorului. De altfel, cartierul Radu Negru, deși situat în sudul Brăilei, era numit adesea Vestul Sălbatic datorită cafturilor dintre clanurile lui Şulică şi Umberto.

Cum legile moralităţii comuniste apărau familia-nucleul de bază al societăţii- ca să te duci cu paraşuta la hotel trebuia să prezinţi buletinele împricinaţilor spre a dovedi legătura matrimonială reciprocă. Dacă nu găseai înţelegere pe bani grei la recepţioner, treceai afacerea pe sub… mână. Şi, mai mult, cum un divorţ dura cam 7 ani, mult mai mult decât amorul cu dracul blond-pensat. Cum în urma divorţului erai înfierat în şedinţă de partid, puteai pierde chiar funcţia, Pădurea Stejarului a devenit tărâmul fermecat al amorului clandestin, de cursă lungă sau de sfert… neacademic!

Acum, pădure-pădure dar, nu pentru toată prostimea, că nici pădurea nu era chiar soră cu orișicine! Nu puteai veni la pădure cu autobuzul, deci, prăjitura asta bine însiropată era doar pentru cei din cartierul Radu Negru, ori cei ce aveau maşină… Perechile, mai mult sau mai puţin întâmplător combinate, îşi lăsau textilele în vine. În prag de orgasm multiplu, erau întrerupte brutal de nişte băieţi cu dresuri de damă pe faţă care-i jefuiau metodic: ceas, portofel, pantofi, verighetă, ghiul, roată de rezervă, casetofon auto, bijuteriile cucoanei şi de multe ori chiar… cucoana.

Hormonii amorezilor erau atât de jucăuşi şi imprudenţi, încât erau zile în care se jefuiau şi câte 20 de cupluri. Cum nimeni nu era pe pozitia de-a reclama, păgubaşii au plătit şi-au înghiţit paguba şi umilinţa în tăcere. Fenomenul a înflorit exponenţial.

Miliţienii erau un fel de vip-uri, având maşină şi pistol în dotare. Unul din virilii în uniformă, cu grad, pare-se de căpitan, a fost deposedat de toate bunurile, inclusiv de pistol. Pierderea pistolului fiind caz de puşcărie, cianozat de jenă şi de oftică, căpitănaşul a ieşit la raport. Spre marea lui surpriză, a găsit o nesperată bunăvoinţă din partea şefilor, protagonişti nefericiţi ale unor amoruri similare întrerupte de tâlhari. Cum în clubul jefuiţilor intrau jumătate din notabilităţile oraşului de ambe sexe, comandantul Miliţiei a hotărât că încă de la tanti Elvira amorul clandestin a fost sacru la Brăila. Spre calmarea amantelor răvăşite de isterie şi fiind depăşit de situaţie a cerut sprijinul Bucureştiului.

După o vară de pânde şi filaje, tâlharii veseli au fost arestaţi şi codrul a redevenit frate cu românul iubăreţ. Viaţa în cartierul Radu Negru s-a întors în tiparele cunoscute, drumurile tuturor intersectându-se în Dumbravă: noi copii jucând ascunsa printre copaci cât aşteptam să aducă petrol lampant la Găzărie, femeile la cumpărături la Aprozar ori Gostat, ori poate la coadă la găini la Zeculeasă iar bărbaţii, conştiincioşi, seară de seară, la Căţeaua Leşinată.

About Doina Popescu-Brăila

Cât deschizi ochii, cât iubeşti şi cât citeşti, atât eşti şi nimic mai mult! Dar, dacă ai copii şi dacă scrii, mai ai o şansă. Am publicat nouă cărți dintre care șapte romane: Comisia Zurich, Dumnezeu era-n vacanță, Ardei iuți, Pisica cu papion, Fericire la preț redus, Dragoste și ciocolată, Terente-Zodia zmeilor și volumul Copilul Dunării apărut în anul 2015 și în varianta bilingvă, în traducerea Sabrinei Popescu, elevă, având 14 ani și jumătate la comiterea isprăvii.
Acest articol a fost publicat în DESPRE SEX ÎN GURA MARE, ZÂMBETE și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

25 de răspunsuri la SEX ȘI HAIDUCIE ÎN PĂDUREA STEJARULUI

  1. Jeanina Vlad spune:

    Pfuai ce tare e povestea asta! Şi cred că e şi mai tare când o auzi la vârsta de 9 ani, printr-o crăpătură de uşă…

    • Doina Popescu spune:

      Aveam ceva mai puţin de nouă ani, poate şase-şapte iar sora mea, cu cinci ani mai mare mă trimitea să mă ascund sub masă ca să nu pierd niciun amănunt. Îi plasam informaţiile ei şi ea le valorifica cu Stela şi Mioara, colegele ei care se informau şi ele din alte „surse”.
      Noroc că erau la mare modă cârpele şi pe mese se purtau feţe de masă. „Noroc” că fetele mele-şi iau informaţiile de pe net sau de la „ora 5”, că eu n-am faţă de masă pe blatul de postforming din bucătărie şi ar rămâne copii în urmă cu noutăţile!

  2. blue2403 spune:

    Nouă ani? Şi cam cât ai înţeles?
    ::::::::::::::::
    Eheee … Brăila… Ţara lui Terente, a Sfântului Terente dacă ne gândim cu cât respect îi sunt păstrate moaştele la IML….😀

    • Doina Popescu spune:

      Cum spuneam şi Jeaninei, nu a calculat bine! Prin ’73-’74 aveam în jur de şase ani dar, fereala tuturor, vorbele şoptite m-au incitat mai mult decât dacă s-ar fi vorbit în gura mare. Şi bancurile au fost foarte utile să pricep câte ceva, suficient cât să combin cu intuiţia mea şi să-mi fac o idee.
      Dacă tehnic nu prea ştiam cum se face, aşa bunăoară credeam că noaptea de dragoste ţine… o noapte întreagă, sau că dimensiunea lui Terente este standard universal sau e loc chiar de mai bine, în rest am avut o intuiţie extraordinară. Îţi dai seama, legat de aceste două aspecte, ce dezamăgire la 20 de ani, când m-am măritat?
      În primele zile din clasa I-a, directoarea Şcolii, doamna Bălăşescu, o mare doamnă, văzând cam câte ştiu eu despre tot şi despre toate, a comis-o de faţă cu toată cancelaria:”Doiniţo, tu ai mai fost la un cur de babă!”

    • Doina Popescu spune:

      Prietene, mulţumesc de poză dar, eu am văzut-o prin clasa a VIII-a la muzeul Antipa şi am gândit-o ca pe o murătura care s-a mai schimbat la culoare şi şi-a mai pierdut din fălnicie. Credeam că originalele sunt mai-mai…
      Foarte rău cu muzeele astea, că derutează fetele! Când dai de realitate, poţi să faci depresie!!!
      Şi pentru băiat e rău! Tu ştii bine ce-ai văzut la saramură, iar sărmanul are lipsă serioasă la metraj!

  3. De ce nu ma mir cum de au reusit romanii sa se-nmulteasca pe sest tot ascunzandu-se in codrii de navalitori. Probabil ca padurea nu i-a mai incaput si au iesit la lumina dupa o mie de ani lipsa la istorie.

    • Doina Popescu spune:

      Am fost contemporani cu Revoluţia, am participat la ea, a fost transmisă în direct pe televiziuni şi tot bâjbâim. Nu trebuie să ne mirăm că s-au pierdut 1000 de ani de istorie. Eu dacă aş putea să mă întorc în trecut şi să schimb ceva, aş opri incendierea Bibliotecii din ALEXANDRIA şi a câtorva zeci de biblioteci importante în care au ars se pare câteva milioane de manuscrise. Având în vedere că la posibilităţile de atunci scrierea unei cărţi dura câţiva ani, cât efort şi cât geniu au pierit datorită unor sălbatici numiţi… eroi civilizatori. Eu mai glumesc pe seama domnului Google dar iubesc timpurile crizate în care trăim, când toată informaţia este la un clic distanţă, când citesc bloguri în toate limbile pământului, când văd că în ciuda traducerii deficitare de la Google nişte tipi din Sri Lanca au înţeles umorul meu şi mi-au pus un articol pe prima pagină.

  4. Umorul nu are granita, mai ales cel de buna calitate.
    Daca Ion Creanga mai traia, precis ca iti facea curte.🙂

    • Doina Popescu spune:

      Nu m-aş fi speriat! De mică am sărit garduri şi nici acum nu mi-am pierdut îndemânarea…
      Imaginează-ţi că l-am întâlnit pe Făt-Frumos, mi-a spus o poezie de Topârceanu şi după o oră de poveşti m-a cerut de nevastă.
      Anul acesta împlinim 22 de ani frumoşi. Şi dacă aş lua-o de la capăt aş face la fel…

  5. blue2403 spune:

    Zici: „…Foarte rău cu muzeele astea, că derutează fetele! Când dai de realitate, poţi să faci depresie!!!
    Şi pentru băiat e rău! Tu ştii bine ce-ai văzut la saramură, iar sărmanul are lipsă serioasă la metraj!”
    _______________-
    Până la urmă, contează dimensiunea?

    • Doina Popescu spune:

      Sunt profesoară de matematică şi cifrele, vreau nu vreau, fac parte din viaţa mea!

      • blue2403 spune:

        Oho, profa… de fapt ce nu eşti?

        • Doina Popescu spune:

          Nu-s soacră, nu fac politică…

          • blue2403 spune:

            Nu-s soacră, nu fac politică…
            ___________________________-
            Cu politica niciodată nu-i târziu… cu socra, constat că avea dreptate cine spunea că unii dintre noi nu ştin când să ne naştem, dacă nu mă grăbeam îţi ceream fiica de nevastă, nu găseşti pe toate drumurile o asemenea soacră…😳

            • Doina Popescu spune:

              Hopa! Te-a apucat vreo grabă?

              • blue2403 spune:

                Grabă? Pe mine? Niciodată, sunt ardelean.
                Ca Ion la tribunal când după patru ani de la căsătorie Măria vrea să divorţeze că omu’ nu-i făcea nimic. Întrebat de judecător dacă nu-i face nimic Măriei că nu-i place, Ion a spus:
                – Ba-mi place, da’ nu’nţeleg de ce atâta grabă.
                ::::::::
                Pe de altă parte, cred că se mai potriveşte ceva:
                Un bărbat de vreo 80 de ani se căcătoreşte cu o tânără de 22. Întrebat dacă i se pare normal ca peste 10 ani, el să aibă 90 şi ea 32. Bărbatul a zis:
                – Da, ai dreptate, timpul trece, da’nu-i bai, când împlineşte 30 o las şi-mi caut alta.

                • Doina Popescu spune:

                  Cunosc, cunosc! Satana, mama lui papaşa, otrava de care ziceam îm POVESTE CU VACI, imediat după înmormântarea moşului şi-a frecat mâinile şi a trecut la vânătoare de moşi valabili pentru măritiş. Zona preferată: biserica şi coada de la gaz. A ratat să-şi refacă viaţa din două motive: papaşa a refuzat să-i facă zestre şi a avut şi o surpriză neplăcută că a murit la 83 de anişori, când în plan avea 114 ca bunică-sa…

  6. … Trăim şi acum vremuri de haiducie, deşi austriecii se străduiesc să ne lase fără păduri, iar amorul clandestin se va muta astfel, mai degrabă în boscheţi …

    • Cei care vor să taie acum Pădurea Stejarului, o rămășiță din Codrii Vlăsiei, sunt 13 brăileni de fațadă care au în spate alți treisprezece băieți deștepți, cu greutate, unul și unul: mafia cămășilor albe!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s