PROBĂ DE TUPEU


Noutăţi-Salonul de carte Bucureşti-5 martie 2010

Pe timpul târgului am lăsat preţul romanelor la 20 de lei. Ieri, un brăilean pensionar cu figură simpatică, stabilit de mulţi ani în Bucureşti a fost interesat de romanul COMISIA ZURICH.

Deschizând portofelul a constatat jenat că n-are decât 15 lei.

Impresionată că în vremuri de criză un pensionar îşi cheltuie ultimii bani pe o carte i-am oferit-o din partea mea. Mi-a spus înţelept şi blajin că tinerii au mai multe încurcături cu banii decât bătrânii şi nu a acceptat decât să-mi lase cei 15 lei şi să revină sâmbătă cu diferenţa.  Demnitate şi fermitate ce-ţi blochează orice protest.

Un tip mătăhălos, cu guşă strajnică, ochi bulbucaţi şi pantaloni vişini intraţi la apă, care s-a foit şi ieri pe la stand s-a prezentat ca profesor universitar pensionar. Mi-a explicat că din pensia mizerabilă de 2700, adică 27 de milioane de lei vechi plăteşte 270 lei impozit la suma ce depăşeşte 1000 lei şi banii nu-i ajung nici de mâncare dar cărţile mele îl tentează şi îmi propune un barter: să-i dau cărţile şi el în schimb să-mi spună părerea lui de profesor universitar.

Privirea mea a fost suficientă să-şi ia tălpăşiţa.

O domnişoară spune consternată:

-Eu am salariul 650 lei dar dau în fiecare lună 200 lei pe cărţi!

SALONUL DE CARTE BUCUREŞTI 2010- ADA

SALONUL DE CARTE BUCUREŞTI 2010- ADA

http://miculscriitor.weblog.ro

Anunțuri

Hoţul de cărţi


Salonul de carte Bucureşti, 3-7 martie 2010

Ieri în stand, un tip îmbrăcat între rezonabil şi elegant mi-a cerut o anume imagine cu Brăila veche. Între glume şi poveşti a băgat două planşe în sacoşă, a răsfoit şi un roman COMISIA ZURICH, l-a lăsat să alunece lângă planșe şi a şters-o englezeşte fără să plătească. N-am vrut să-mi stric nici eu dispoziţia, n-am vrut să i-o stric nici lui.

Dar, dacă din mii de cărţi câte erau în târg el a venit să-mi fure mie cartea, mi-am imaginat că a furat ce-a găsit mai preţios în târg…

Astăzi tipul a venit zâmbitor, mi-a mai cerut să-i caut nişte imagini, a aşteptat să vină şi alţi clienţi şi, sub acoperirea celorlalţi vizitatori întâmplători a încercat s-o şteargă.

I-am pus mâna pe braţ şi i-am spus zâmbind:

-Ieri a fost din partea casei… Astăzi este pe bani!

-A… Să mi le puneţi deoparte. Voi veni mâine să le cumpăr…

-V-a plăcut cartea?- l-am întrebat zâmbind.

-N-am avut timp să o citesc dar deseară mă uit pe ea…- a zis surprins, muşcându-şi buza.

Mi-a sărutat mâna cu eleganţă şi a plecat în viteză. În ultima zi de târg a venit și-a pus planșele subtilizate pe masă. Probabil că de Comisia Zurich nu s-a putut lipsi…

Citeşte Proză Afurisită scrisă de Doina Popescu şi pe Micul Scriitor sau pe Scriitor-VIRTUAL