CĂRŢI ŞI CAFEA-vicii pe cale de dispariţie

Săptămâna trecută mi-am promovat romanele la Salonul de carte Bucureşti, în incinta Muzeului de Istorie al României.

Se pare că manelismul, telenovelele, comoditatea, internetul şi lipsa banilor vor face din citit un act întâmplător şi sporadic.

Dacă eu, personal, nu am avut a mă plânge fiindcă genul abordat de mine este savuros şi încă trezeşte interes, iar vânzările au depăşit Gaudeamus-ul, prin târg a cam bătut vântul, aducând mai mult cu un loc unde bătrânii au venit să socializeze.

Un domn sobru, cu figură autoritară a răsfoit romanele, s-a interesat de subiect, a cântărit nehotărât cele două romane şi se părea că s-a decis la Comisia ZÜRICH.

-Cât costă?

-20 de ron.

-Aha!

-Doriţi şi un autograf?

– A, nu, că eu nu cumpăr… Ştiţi… eu nu citesc…

-Aha! -este rândul meu să exclam.

Lângă standul meu era standul de cafea.

Tipul întreabă autoritar:

-Cât costă o cafea?

-3 lei!- răspunde prompt vânzătorul de cafea.

-Cu zahăr, cu lapte?

-A, nu, că eu nu beau cafea!

-Aha!-zice şi vânzătorul de cafea.

Mă puteţi citi şi pe http://doinapopescu.blogspot.com