Popa-i semn de ghinion!


Deşi nu-mi făcea nicio plăcere, adesea trebuia să fac vreun comision mamei şi ajungeam s-o vizitez pe sora ei mai mare, instalată după divorţul de papaşa şi moartea Satanei pe post de tartoriţa familiei cu prerogative depline.

Tanti Dana locuia la etajul opt şi liftul era musai defect ori în revizie şi noroc cu inima mea tânără că nu-mi pierdeam suflarea.

Dar opt etaje treacă-meargă, beleaua era să dau ochii cu dumneaei, tartoriţa!…

Intru şi cum la mine norocul este împletit cu ghinion-aţă de mărţiţor, tanti avea musafiri, deci nu se putea da-n stambă, să-mi sară-n cap cum îi era firea dar, musafirul, ghinion cum vă spuneam, nu era fitecine ci chiar un popă. Un popă pe care-l mai întâlnisem pe la ea şi, de mirare cât de des, fiindcă la noi călca popa numai la sfeştanie şi arar dacă ne prindea acasă la Crăciun ori Bobotează.  Spun arar, nu că n-ar fi venit săracul, ei aş, săracul, conştiincios la datele cuvenite dar mama era la serviciu şi cine să bată derdeluşurile ori mingea în curtea şcolii! Şi mâţele stârmoceau mai mult pe-acasă decât mine… Sora cea mică abia mergea în picioare, nu se punea iar cea mare era la vremea întâlnirilor.

Deci, ziceam ghinion fiindcă întotdeauna vederea unui popă mi-a adus un mare pocinog.

Mi-am cântărit bine vorbele, mi-am măsurat paşii şi vreo juma’ de oră toate erau roz.

La un moment dat mă trimite mătuşa cu un borcan enorm poate de trei, poate de cinci kile cu oţet de mere făcut în casă să traversez sufrageria şi să-l plasez pe balcon.

Năduşesc bine de grija covorului manual, fiindcă dacă scăpam borcanul pe covorul minunat,  nebuna era-n stare să mă arunce de la etajul opt.  Deci ajung cu bine în balcon, ochesc raftul croit anume pentru borcanul preţios şi dau să intru-n sufragerie. Când închid uşa, un amărât de cuişor ce nu-şi avea locul pe-acolo îmi intră sub o unghie secându-mă de durere. Uit de popa din capul mesei şi mă răcoresc:

-Ah, rugina dracului!-şi-n secunda următoare dau cu ochii de sfinţia sa.

Ce potop de scuze, ce păreri de rău, nu ştiu dacă popa a zis ori nu ceva, că eu m-am prelins pe lângă pereţi şi dusă-am fost!

Luni de zile am ocolit piaţa vecină cu biserica la care slujea părintele şi pe cât am putut pe mătuşa care era tare greu de evitat, avea un obicei turbat să fie peste tot şi să-ţi taie cheful, ori că te plimbai prin Grădina Mare, ori pe Faleză ori pe Republicii, fostă Regală la care vecina mea centenară, doamna Călin îi zicea „strada de mers cu picioarele”.

Dar într-o zi, mătuşa mă sună, culmea tehnologiei, ne instalasem telefon, şi mă cheamă cu o treabă.

Îmi dă o reţetă şi mă trimite la părintele. Cu nod în gât îi zic că nu pot să dau ochii cu el.

Mătuşa, se vede că-i mergeau bine amorurile că era grozav de bine dispusă se holbează la mine. Îi amintesc amărâtă incidentul cu pricina şi mătuşa râde din toată inima. Era frumoasă tanti Dana când râdea!

-Ha, ha! De ţapu’ ăla ţi-e ruşine ţie? Ia reţeta şi du-o repejor şi nu te mai izmeni, c-a uitat ramolitu’ deja!

Plec cu reţeta mirată rău de vorbele mătuşii dar deloc convinsă fiindcă tartoriţa la toţi găsea cusur şi vorbe de ocară şi probabil că dacă-ntrebam de papă ar fi răspuns la fel!

Dau cu ochii de Alexandru Repan, aşa-i ziceam noi frumosului preot ce-mpărţea parohia că părinţelul căutat de mine şi până să-i las reţeta şi s-o întind, apare şi dumnealui.

Supărat? Nu părea!

Zice să-l aştept să-mi dea medicamentele, că fata la farmacie i le-a dat pe-ncredere.

În peretele din stânga intrării era uşa cancelariei, cam la acelaşi nivel cu peretele şi pictat în aceeaşi temă.

Părintele bagă cheia, învârte şi trage şi dă şi vreo două picioare:

-Hai, fire-ai a dracu’! Numai tu nu te-nţepeneai acuma! Mişcă hodoraga dracului!

Oho! Unu’ la unu’ zic în mintea mea! Bravo, părinte, dă-i- nainte!

Vine frumosul Alexandru Repan şi deschide uşa tacticos:

-Nu te mai înfierbânta aşa, părinte, să nu-ţi pocnească vreun vas de sînge!

Iau medicamentele, îmi dă popa şi două prosoape pe care le iau cu inima strânsă bănuindu-le de la mort, alerg într-un suflet şi duc hapurile şi prosoapele mătuşii şi bag în sfârşit de seamă după atâta vreme, albastrul cerului şi verdele copacilor.

Şi dacă vreţi să ştiţi cum a sfârşit-o tartoriţa, celebră în familie că s-a iubit cu trei popi, citiţi Puterea blestemului

Şi vă aştept şi La Tanti Elvira.

Vă spun un secret: mi-a promis DulceDeea nişte poveşti cu tanti Elvira sau în temă.

Anunțuri

Despre Doina Popescu-Brăila

Cât deschizi ochii, cât iubeşti şi cât citeşti, atât eşti şi nimic mai mult! Dar, dacă ai copii şi dacă scrii, mai ai o şansă. Am publicat nouă cărți dintre care șapte romane: Comisia Zurich, Dumnezeu era-n vacanță, Ardei iuți, Pisica cu papion, Fericire la preț redus, Dragoste și ciocolată, Terente-Zodia zmeilor și volumul Copilul Dunării apărut în anul 2015 și în varianta bilingvă, în traducerea Sabrinei Popescu, elevă, având 14 ani și jumătate la comiterea isprăvii.
Acest articol a fost publicat în PISICA NEAGRĂ și etichetat , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la Popa-i semn de ghinion!

  1. Doamne!…frumos mai povestesti…

  2. Vania zice:

    Personal, nu cred să fi adus ghinion cuiva. Poate celor nebotezaţi…

    • Superstiţiile umblă libere în lume iar în spaţiul mioritic sunt la ele pe uliţă. Iar în blogul meu cu poveşti sunt instalate în fiece ungher…
      Cumnatul meu este preot la Brno, Cristi Popescu- un tip nemaipomenit şi toate întâlnirile cu el sunt o încântare şi o bucurie. Chiar dacă este frate numai de tată, cum se spune frate vitreg, noi îl găsim frate dulce şi apropiat inimii noastre chiar dacă ne-ntâlnim rar datorită distanţei, că Brno nu-i chiar colea..
      Acuma o să condamnaţi un copil de 14 ani pentru mintea plină de spaime şi fantasme? Un lung şir de coincidenţe au alimentat aceste superstiţii şi am îmbătrânit cu ele.
      La mine pe stradă, de câte ori a cântat cucuveaua a murit cineva. Şi în copilărie la bunica la fel. Noaptea a cântat cucuveaua în salcâm la coana moaşa şi dimineţă tot satul era împietrit. Coana moaşa a fost găsită omorâtă în bătătură.
      Sora mea mai mică a terminat teologia şi mă ironizează pentru superstiţiile mele. Ea personal nu crede în niciuna.
      Totuşi este convinsă că popii îi aduc noroc maxim şi în momentele cruciale întâlnirea cu un popă o face fericită!!!

    • Paul Gabor zice:

      Daca ai un cumnat in Brno intra pe http://www.secunde.com (Leo) si spune-i si ei chestia asta…

  3. Dulce Deea zice:

    Eşti nemaipomenită, Doinişoara! Iar telepatia aceea de care vorbeam/scriam noi s-a vădit iar. De câteva zile sunt cu multe de scris şi de încheiat la vreme. Aşa că am smântânit doar blogurile şi scriitori pe care îi iubesc, am trecut în goană, uneori citindu-i doar în inboxul meu, căci am şi eu abonament la domniile lor! Eiiiii… şi acuş, cu toate că mai am de scris încă zi de vară până-n seară m-a pus Sfântul să vin la tine. Întâi la Tanti Elvira acasă, unde am citit şi am râs despre marele tău dezmăţ de la Frankfurt, iar acum am ajuns aici, unde habar n-aveam că anunţi cu surle şi trâmbiţe o povestioară pentru Madame cea focoasă. Adică am citit întâi textul şi la final, hop! surpriză… trailer pentru istorioarele picante ale lui Dulce Deea.

    Am intrat în fibrilaţie, desigur… ştiind că am promis mai acum nişte timp şi ştiind că nu-s încă gata cu cestelalte îndatoriri scriitoriceşti. Dar tot perpelindu-mă eu în bucătărie unde am mers să-mi fac un ceai mi-a venit o ideeeee! O ideeeeeeeee! abia aştept să mă aştern la lucru. Şi sper să-ţi fie pe plac, să aibă ceva şi din umorul tău năstruşnic….

    Mai îngăduie-mă, buno! Eu îţi mulţumesc tare, pentru că de nu făceai strigarea şi nu o citeam acum poate că nu-mi venea ideea.

    Spor la sădit umor şi râset, Năzdrăvano…

    • Am ştiut că dacă mă gândesc suficient te aduc pe la mine! Şi mi-a ieşit! Cu răbdarea, treci marea! Deci te aştept cât vrei tu, FoarteDulceDeea! Voie la tine, ca la turci, este o vorbă la noi la Brăila.

  4. Pingback: SĂ NU TE IUBEŞTI CU POPI | DoinaPopescu's Blog

  5. Pingback: Festivalul Axis Libri Galaţi-veşti şi bârfe | DoinaPopescu's Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s