LUMINA DE LA SFÂNTA VINERI

În 1984 Săptămâna Mare m-a prins în Bucureşti. Locuiam la o verişoară în Dudeşti, vis a vis de biserica în curtea căreia locuise Hagi Tudose şi care… avea la intrare o cruce mare de piatră scrisă cu caractere chilirice: Crucea de Piatră. Luam tramvaiul de la biserica Sfânta Vineri şi coboram la Poşta Vitan într-o zonă cu case evreieşti aflate în paragină, locuite în mare parte de ţigani.

În Joia mare am intrat la denii la Biserica Sfânta Vineri.

Biserica era arhiplină dar slujba nu era una obişnuită şi voia să văd chipul preotului care îmi aducea o aşa mare bucurie. Eram antrenată de la cozile de la ulei şi zahăr şi am răzbit în final până în faţă. Ceea ce am văzut nu semăna cu nimic din ce ştiam. Preotul avea straiele cu fir alb ori argintiu, cum nu mai văzusem până atunci şi spunea povestea Mariei Magdalena ca la rampa Naţionalului.

Alerga, gesticula, îngenunghia, se ridica impetuos, striga, trăia cele povestite, îşi modula vocea într-un mod nemaiîntâlnit. O babă mi-a zis că era părintele Bogdan. Cu siguranţă nu era un simplu funcţionar cu cartea de muncă la biserică ci un preot cu har.

În vara lui ’87 invidia Elenei Ceauşescu a prefăcut în moloz biserica Sfânta Vineri şi odată cu ea, sufletele credincioşilor care-şi găseau împăcarea în cea mai cunoscută biserică bucureşteană. 

O durere atât de mare am mai avut când, copil de opt ani fiind, m-am dus în vacanţă la Cotu-Lung şi am găsit doar cioturi, în locul pădurii de pe malul Siretului.

Că biserica avea o arhitectură minunată ar fi prea puţin spus. Acolo chiar se-nfăptuiau lucrări minunate.

În Săptămâna Mare mă rog pentru poporul meu să aibă mai mult noroc de conducători, pentră că atât de mulţi oameni suferă pentru micimea şi nimicnicia unor neica-nimeni ajunşi peste noapte la cârma ţării.

În săptămâna întristării şi a bucuriei, vă doresc vouă, prietenilor şi cititorilor mei bucurii fără număr şi zile senine! Paşte fericit tuturor!

 

Prietena mea Ariane mi-a trimis un material excepţional intitulat TRIPTIC DIVIN. Am organizat fotografiile trimise de ea într-o galerie şi am postat-o la http://doinapopescu.blogspot.com din motive tehnice, deoarece wordpress-ul este mai puţin jucăuş.