În perioada interbelică, trupele de teatru veneau cu premierele la Brăila şi dacă erau aplaudaţi, porneau cu piesa în turneu, pe scenele ţării.
După lansările pe care le-am avut la Brăila şi Galaţi am înţeles de ce…
Dacă în noiembrie la Brăila lansarea romanului Comisia ZÜRICH a fost o manifestare culturală efervescentă, emoţionantă şi plină de substanţă, la Galaţi s-au petrecut lucruri stupefiante.
Domnul Zanfir Ilie, directorul Bibliotecii V.A. Urechea, un tip fermecător şi o gazdă excelentă a creat cadrul pe ca manifestarea să se desfăşoare sub cele mai bune auspicii.
Totuşi, invitaţii au plecat pe rând, plictisiţi de certurile interminabile ale scriitorilor gălăţeni.
De ce s-au certat? Pe importanţa ori neimportanţa unor reviste locale, pe faptul că Uniunea Scriitorilor şi-a pierdut sediul din Bucureşti. Despre orice dar numai despre lansare nu! Când toate subiectele mici şi meschine s-au epuizat, au început să se certe pentru rolul scriitorului-un biet funcţionar înainte de ’89. Aici jignirile au fost dure şi ţintite.
Timpul a fost consumat de oameni care nu au avut nimic de spus dar cărora le-a plăcut să se audă vorbind.
Domnul director al Bibliotecii a dat zece volume spre lectură scriitorilor gălăţeni, şase de Comisia ZÜRICH şi patru de DUMNEZEU ERA-N VACANŢĂ. Scriitorii, care în particular şi-au manifestat entuziasmul faţă de conţinutul romanelor mele, au avut o tăcere suspectă. Au preferat să se certe ca la uşa cortului pentru teme străine de motivul întâlnirii noastre dar să devieze hotărât discuţiile de la subiectul în cauză…
Pentru că între potenţialul manifestării şi grotescul desfăşurării efective apare o întrebare: „care lansare”?
M-au dus cu gândul la un grup de bărbaţi care invită o femeie în dormitor, o dezbracă apoi se ceartă între ei şi o lasă pe doamnă nerezolvată.
Pentru nimic În lume sĂ nu te laŞi descurajatĂ de acest soi de manifestĂri. Pentru mine, lansarea cĂrŢilor tale, este un SUCCES ! ‘ConfraŢii’ care se comportă suspect, SE TEM ! Se tem de succesul tău care nu poate întîrzia prea mult, pe plan naţional cel puţin! Se tem că o să-i bagi într-un con de umbră, o să-i eclipsezi, iar dacă asta a fost comportarea lor, e limpede că am dreptate. Ştiu ce spun ! Am citit destule cărţi în viaţa mea, ca să-mi dau seama că ai toate motivele să crezi în reuşită !!! Per-se-ve-rea-ză ! Ai multe de spus şi vei face din ce în ce mai mulţi cititori adevăraţi fericiţi să-ţi citească minunatele cărţi şi să-ţi recunoască maiestria. Bine ? CURAJ !
Cel mai scandalagiu, cel care a obstrucţionat vizibil toate discuţiile referitoare la cărţile mele mi-a spus cu năduf: „Ei şi? S-au mai lansat şi alţii şi nu s-a mai întâmplat nimic!”
Moderatorul, care ar fi trebuit să pună capăt bâlciului a spus la sfârşit că nu a intervenit pentru a-l lăsa pe respectivul să se facă de râs. Poate şi de-asta…
Ştii ceva ?
Mai bine pune mîna pe condei şi trage-i musiului o satiră pe cinste, marca Doina Popescu, să rîdem pe săturate de scandalagiul acela şi de moderatorul cel molîu, că te pricepi ! 🙂 NU ? Eu, de-abia aştept să citesc o astfel de scenetă savuroasă. 😀
S-or mai fi lansat ei şi alţii. Ei şi ? Am citit şi cărţi proaste.
Tu ai cu totul şi cu totul alt destin literar. Precis !
În definitiv, tu nu ceri de la nimeni nimic. Scrii excelent şi eşti capabilă să-ţi susţii cărţile prin forţe proprii. Lasă cititorii să vină la tine, dragă Doina !
O satiră la adresa scandalagiului? Ca să-l fac celebru? Nu, prietene! Voi scrie, voi lansa şi îl voi ignora.
La cafeaua de după, un scriitor m-a abordat jenat de situaţie mi-a spus: să nu te necăjeşti domnişoară! Voi la Brăila îi aveţi pe Istrati, Sebastian, Fănuş. Acum ai apărut tu… Noi aici la Galaţi ne păruim între noi…
-Să înţeleg că pândiţi şi păziţi în fiecare zi de joi să nu apară nimeni?-am replicat eu.
OK ! Tu ştii mai bine !
În definitiv, eu aşteptam exact această reacţie de la tine : „Voi scrie, voi lansa şi îl voi ignora”. 🙂
Clar, specific, uluitor de contemporan… O adunatura de refulati, necajiti…Prea miopi sa-ti inteleaga arderile… Chiar nu merita nici macar o omleta cu oua stricate…
Tibi are dreptate…vin eu cititori spre tine, spre paginile tale…
O seara frumoasa, iti doresc…
Andrei
Trist ca pana si la o lansare de carte se intampla astfel. Reusesti mult mai bine sa-ti atargi singura cititorii prin articolele pe care le publici, decat ar fi reusit domnii aceia sa o faca daca nu se luau la cearta. Continua. Drumul e bun. 🙂
Un epigramist a luat cuvântul, mi-a făcut o epigramă simpatică apoi mi-a spus că am venit de la ţară fiindcă Brăila nu-i decât o comună a Galaţiului. Nu m-am supărat. Puteam să-i spun că pe când Galaţiul era doar un sat de pescari, cronicarul bizantin Laonic Chalcocondil caracteriza Brăila ca fiind „oraşul dacilor, în care fac un comerţ mai mare decât în toate oraşele ţării”.
I-am replicat doar că realizând cea mai bună hartă a Galaţiului pot spune că eu am pus Galaţiul pe hartă.
Văzând că eu nu m-am atacat, am rămas senină după împunsătura lor şi le-am servit o replică s-au dus la grupul brăilenilor şi i-au întrebat ce-i cu ei, că nu i-a mai văzut în alte zile de joi.
Unul din ei, Mişu a explicat că este din Brăila şi a venit pentru prima dată, special pentru lansarea Doinei Popescu.
„-Aa! Sunteţi de la ţară!
Crezând că n-a priceput, Mişu a explicat: Nu suntem de la ţară, suntem de la Brăila!
-Sigur! Dar Brăila nu-i decât o comună săracă a Galaţiului!”
Mişu a rămas fiindcă a vrut musai cărţile cu autograf dar ceilalţi au plecat în bloc. Alţii plecaseră mai devreme de plictiseală.
Cel slab simte intotdeauna nevoia de a-l ataca pe cel mai bun ca el, pentru ca facandu-l pe acesta sa se simta inferior, ii creste lui stima de sine. Cum tu iti cunosti valoarea si n-ai raspuns atacului lui, normal ca a cautat in alta parte. Mi-e sila de indivizii astia. Merita doar sa-i ignori si atat. O seara buna, Doina!
Doina Popescu Brăila 
Pentru nimic În lume sĂ nu te laŞi descurajatĂ de acest soi de manifestĂri. Pentru mine, lansarea cĂrŢilor tale, este un SUCCES ! ‘ConfraŢii’ care se comportă suspect, SE TEM ! Se tem de succesul tău care nu poate întîrzia prea mult, pe plan naţional cel puţin! Se tem că o să-i bagi într-un con de umbră, o să-i eclipsezi, iar dacă asta a fost comportarea lor, e limpede că am dreptate. Ştiu ce spun ! Am citit destule cărţi în viaţa mea, ca să-mi dau seama că ai toate motivele să crezi în reuşită !!! Per-se-ve-rea-ză ! Ai multe de spus şi vei face din ce în ce mai mulţi cititori adevăraţi fericiţi să-ţi citească minunatele cărţi şi să-ţi recunoască maiestria. Bine ? CURAJ !
Cel mai scandalagiu, cel care a obstrucţionat vizibil toate discuţiile referitoare la cărţile mele mi-a spus cu năduf: „Ei şi? S-au mai lansat şi alţii şi nu s-a mai întâmplat nimic!”
Moderatorul, care ar fi trebuit să pună capăt bâlciului a spus la sfârşit că nu a intervenit pentru a-l lăsa pe respectivul să se facă de râs. Poate şi de-asta…
Ştii ceva ?
Mai bine pune mîna pe condei şi trage-i musiului o satiră pe cinste, marca Doina Popescu, să rîdem pe săturate de scandalagiul acela şi de moderatorul cel molîu, că te pricepi ! 🙂 NU ? Eu, de-abia aştept să citesc o astfel de scenetă savuroasă. 😀
S-or mai fi lansat ei şi alţii. Ei şi ? Am citit şi cărţi proaste.
Tu ai cu totul şi cu totul alt destin literar. Precis !
În definitiv, tu nu ceri de la nimeni nimic. Scrii excelent şi eşti capabilă să-ţi susţii cărţile prin forţe proprii. Lasă cititorii să vină la tine, dragă Doina !
O satiră la adresa scandalagiului? Ca să-l fac celebru? Nu, prietene! Voi scrie, voi lansa şi îl voi ignora.
La cafeaua de după, un scriitor m-a abordat jenat de situaţie mi-a spus: să nu te necăjeşti domnişoară! Voi la Brăila îi aveţi pe Istrati, Sebastian, Fănuş. Acum ai apărut tu… Noi aici la Galaţi ne păruim între noi…
-Să înţeleg că pândiţi şi păziţi în fiecare zi de joi să nu apară nimeni?-am replicat eu.
OK ! Tu ştii mai bine !
În definitiv, eu aşteptam exact această reacţie de la tine : „Voi scrie, voi lansa şi îl voi ignora”. 🙂
Clar, specific, uluitor de contemporan… O adunatura de refulati, necajiti…Prea miopi sa-ti inteleaga arderile… Chiar nu merita nici macar o omleta cu oua stricate…
Tibi are dreptate…vin eu cititori spre tine, spre paginile tale…
O seara frumoasa, iti doresc…
Andrei
Trist ca pana si la o lansare de carte se intampla astfel. Reusesti mult mai bine sa-ti atargi singura cititorii prin articolele pe care le publici, decat ar fi reusit domnii aceia sa o faca daca nu se luau la cearta. Continua. Drumul e bun. 🙂
Un epigramist a luat cuvântul, mi-a făcut o epigramă simpatică apoi mi-a spus că am venit de la ţară fiindcă Brăila nu-i decât o comună a Galaţiului. Nu m-am supărat. Puteam să-i spun că pe când Galaţiul era doar un sat de pescari, cronicarul bizantin Laonic Chalcocondil caracteriza Brăila ca fiind „oraşul dacilor, în care fac un comerţ mai mare decât în toate oraşele ţării”.
I-am replicat doar că realizând cea mai bună hartă a Galaţiului pot spune că eu am pus Galaţiul pe hartă.
Văzând că eu nu m-am atacat, am rămas senină după împunsătura lor şi le-am servit o replică s-au dus la grupul brăilenilor şi i-au întrebat ce-i cu ei, că nu i-a mai văzut în alte zile de joi.
Unul din ei, Mişu a explicat că este din Brăila şi a venit pentru prima dată, special pentru lansarea Doinei Popescu.
„-Aa! Sunteţi de la ţară!
Crezând că n-a priceput, Mişu a explicat: Nu suntem de la ţară, suntem de la Brăila!
-Sigur! Dar Brăila nu-i decât o comună săracă a Galaţiului!”
Mişu a rămas fiindcă a vrut musai cărţile cu autograf dar ceilalţi au plecat în bloc. Alţii plecaseră mai devreme de plictiseală.
Cel slab simte intotdeauna nevoia de a-l ataca pe cel mai bun ca el, pentru ca facandu-l pe acesta sa se simta inferior, ii creste lui stima de sine. Cum tu iti cunosti valoarea si n-ai raspuns atacului lui, normal ca a cautat in alta parte. Mi-e sila de indivizii astia. Merita doar sa-i ignori si atat. O seara buna, Doina!
Nu mor caii când vor câinii…