SEX PRIN EUROPA


Pe vremea când făceai tumbe pentru o viză de Germania, erau agenţii de turism care rezolvau problema rapid, pentru nişte tarife, evident, piperate.

Deşi agreez turismul individual, a trebuit să merg  la un târg, la Frankfurt, cu un miniautocar, adaptându-mă cu greu la sistemul de opriri în toate benzinăriile, sub dictatura majorităţii fumătoare. Că de, îi ardea la lingurică după o feştilă, cam o data la juma’ de ceas!

Combinat cu prudenţa excesivă a şoferului, un ingineraş de 27 de ani în premieră absolută la volan pe şoselele Europei, ne târam cu 60 la oră, albind pe drum şi ajungând târziu în noapte la hotelurile unde aveam rezervări.

Pe autostradă la unguri şoferul a… uitat să ia vignetă şi, poliţistul neiertător, ne-a amendat cu 250 de mărci pentru lipsa vignetei şi, cu încă 250, fiincă şoferul n-a oprit la semnalele lui şi ne-au alergat puţin cu motocicletele.

Ghida, Rodica, o doamnă elegantă, cândva frumoasă, cu vârsta declarată timid de 52 de ani, a insistat să facem chetă, să acoperim amenda, ca să nu-l nenorocim pe şoferul începător.

 500 de mărci la 12 persoane venea cam 41,7 mărci de căciulă dar, eu am zis că-i logic să-l ajutăm pe şofer să-şi plătească amenda dar, să contribuie şi el, şi ghida, căci, în fond, era greşeala lor. Am fost ignorată total şi, cum nimeni nu avea bani schimbaţi, era doar prima zi, am cotizat fiecare cu câte 50 de mărci, adică cu 8,3 mărci în plus de la fiecare. Ghida a făcut o şpagă lejeră de 100 de mărci.

Deşi pe autostrăzile teutone marcajele sunt clare, explicite şi foarte vizibile, şoferul-băieţică a ratat vârtos ieşirile, aşa că, şi la Budapesta, şi la MÜNCHEN, am ajuns la miezul nopţii şi n-am mai găsit nimic de mâncare.

La MÜNCHEN totuşi am bătut oraşul şi am găsit un Burger-King deschis, deservit de 3 chinezoaice adormite.

Eu o salată, amica mea o salată, vreo 7 mărci în total. Ea avea dolari, eu o hârtie de 1000 de mărci.

Chenezoaica-mi ia hârtia din mână, se trezeşte din somnolenţă şi începe să alege ca muşcată de şarpe prin prăvălie, chiţăind şi dând din mâini. Vin repede cele două colege, mai dau năvală şi trei din bucătărie, nebunele se ţeseau în toate părţile ţopăind, gesticulând şi ţipând disperate. Erau şase, dar făceau larmă cât cincizeci!

Una pune mâna pe telefon şi zice ceva-n chineză, repezit şi piţigăiat, aprope plângând.

Oops! Mia de mărci, falsă!-zic amărâtă-n gândul meu. Unde putea să sune, decât la poliţie?

Schimbasem banii la o prietenă cu soţul marinar şi, teoretic, nu trebuia să-mi fac griji…

Amica mea propune să lăsăm salatele şi să fugim, măcar dormim la hotel şi nu la poliţie.

Ei îi convenea, că mia de mărci era a mea!

Ameţită de alergătura chinezoaicelor încerc să capăt lămuriri. Aiurea! Fetele nu rupeau nicio boabă! Tovarăşa mea îşi mânca salata relaxată şi eu eram la limita infarctului. Se aude scrâșnet de frâne şi paşi precipitaţi pe scări. Spre mirarea mea, poliţistul era singur şi… în civil.

Trece repede după tejghea, ia bancnota în mână, o pipăie o răsuceşte şi le spune ceva păsăreşte chinezoaicelor, care nu se opriseră din ţopăit şi chiţonit.  Ce nu-mi era clar, cea care părea mai şefă a scos nişte poşete de sub tejghea şi a început să le răstoarne pe masă. Eram puţin însărcinată şi, deja, mi se făcea rău.

Îl întreb pe poliţist care este problema şi încerc să-i spun de unde am bancnota.

Îmi spune că nu-l interesează, el este şeful fast-food-ului şi a fost nevoit să iasă de sub duş. Îi zic că nu m-am putut înţelege cu chinezoaicele şi îmi zice că nici măcar ele nu se-nţeleg între ele, fiindcă-s venite recent din China şi sunt din provincii diferite.

Îi explic că este imposibil ca banii să fie falşi, fiindcă-i aveam de la o persoană de mare încredere.

Îmi spune că este ok, banii nu sunt falşi dar, fetele sunt venite la lucru abia de săptămâna aceasta, este prima noapte când rămân singure şi n-au  văzut hârtie mai mare de 50 de mărci, acesta este motivul de panică.

Şi ar mai fi o mică problemă, banii au fost ridicaţi de curierul băncii înainte de miezul nopţii, aceasta este procedura, şi nu au să dea restul.  Din banii pe care i-a avut în casă şi ce-au strâns chinezoaicele din poşete ar fi vreo 500 de mărci. Mi-a recomandat zâmbind să mai comand ceva… Bună gluma! Burgeri de 500 de mărci?!

Mănânc salata fără gust, iau şi vreo doi burgeri fiindcă deja intram în vrie de foame şi pe la trei şi jumătate dimineaţa primesc restul. Pornim pe jos spre hotel MIRABEL, central, dar într-o zonă animată, plină de arabi.

În dreptul hotelului, când să traversăm, o maşină decapotabilă cu muzica la maxim şi patru zălude bete, cu lanţuri cu zale mari la gât, tricouri mulate şi fuste mini, cocoţate cu fundurile pe spătarele scaunelor, opreşte-n dreptul nostru şi ne invită  cu ele.

Amica mea pare încântată să-şi facă prietene în nemţime dar eu o împing spre hotel. Ea protestează nemulţumită.

Eu prea multă germană nu ştiu, dar rup suficient, cât să înţeleg că fetele ne ofereau 500 de mărci, ca să facem sex cu ele.

O împing ferm pe Geta în hotel. După ce facem duş, ne demachem şi ne băgîm în pat, bate ghida în uşă cu ferocitate. Era cinci şi jumătate. Trebuia să mâncăm, fiindcă la şase punct era plecarea. Evident, trebuia să avem timp să lălăim pe autostradă cu 60 la oră, cu şoferul începător şi să mai şi facem pipi, în grup, prin benzinării.

Încerc să adorm în autocar, când Geta urlă disperată: îşi uitase sacoşa cu ustensile de machiat la hotel! Jale şi suspine dar ghida rămâne de marmură şi autocarul lâncezeşte pe autoband, în timp ce toţi zboară în jurul nostru. Sigur, problema s-a rezolvat cu 200 de mărci într-un magazin Sephora: o sacoşă cu farduri, mascara şi rimeluri perfect asortată!

Ca să ne  treacă supărarea că mergeam încet, ghida ne povesteşte cu vervă, verzi şi uscate, din peripeţiile ei. Avea talent la povestit şi se ţinea bine la cei 52 de ani! Dacă nu trăgeai cu ochiul la pliurile gâtului, mascate expert cu un guler înalt, dantelat, puteai să te hazardezi şi să-i dai mai puţin.

După muuuuulte opriri la benzinării, microbuzul, îngreunat de atâţia wurşti şi foarte multă bere, ajunge la Frankfurt.

Inutil să spun că pe tot traseul Bucureşti-Frankfurt nu a fost vizitat niciun obiectiv turistic, dintre cele trecute în programul pus la dispoziţie de agenţie.

La hotel, un tip cu nasul mare, care semăna binişor cu un actor cunoscut, vine glonţ la noi:

-Mamă, cu credit la casă şi maşină, cu doi copii la colegiu, unde să mă duc? Astăzi am primit plicul! Sunt concediat! Cine mă mai angajează pe mine la 52 de ani?

-Nenorocitule! De câte ori să-ţi zic că nu suport să-mi spui mamă? Îţi cade limba dacă zici Rodica? A fost vorba că nu vii sub nicio formă la hotel! Dacă tu ai 52 de ani, eu câţi mai am? Mă distrugi, nenorocitule! Eşti un egoist, ca tac-tu! Să nu te văd!

-Mamă, m-au nenorocit!- suspină bărbatul.

Rodica i-a întors spatele. Tipul era operator la o televiziune care fusese preluată de alt trust. Noii acţionari voiau doar feţe noi.

Rodica a dispărut în hotel şi ne-a evitat toată seara. Noroc că agenţia de turism din Bucureşti colabora strâns cu hotelul respectiv şi cazarea era setată, aşa că ne-am luat cheile şi ne-am descurcat pe cont propriu.

A doua zi, ghida s-a comportat senină ca şi cum nimic nu s-a întâmplat. Doar o statuie a unui rege prusac, despuiat şi viril, i-a redeşteptat puţin entuziasmul.

Ne-am făcut treburile pe la târg, am lăsat cărţi de vizită pe la standuri şi, la întoarcerea acasă, m-am pomenit cu o factură de 12000 de mărci pentru reclamă în nu ştiu ce anuar industrial. Am pus-o la coş, gândind că şi nemţii au excrocii lor dar, un pic mai mari ca ai noştri.

Dar, să revin la drumul de întoarcere, Frankfurt-Viena. Evident, am ajuns la Viena noaptea la zece jumătate şi, fiindcă ghida trebuia să-şi mai tragă partea, deşi excursia era plătită pe hoteluri de 3 stele, ne-a cazat la o mizerie de-o strea, explicându-ne că aşa-i Viena cu hoteluri mici şi amărâte, şi trei stele la Viena sunt mai mititele ca-n Germania. Evident, n-a putut să explice de ce nu suntem cazaţi la  hotelul din pliant şi pe firmă este trecută doar o stea.

L-am sunat pe John, colegul meu din liceu, care lucra la respectiva agenţie de turism şi care mi-a confirmat că e o mică ţeapă, trebuia să fim cazaţi, evident, la hotel de 3 stele.  Se pare că ambele hoteluri erau ale aceluiaşi consorţiu şi se putea face joncţiunea, diferenţa de tarif revenindu-i isteţei doamne.

Eu şi Geta am plecat să vedem Viena noaptea. Ghida destul de îngrijorată, să nu păţim oarece, m-a rugat să-i las ei camera video, ca să nu fim jefuite. A insistat, indiferent de ora la care ne întoarcem, să-i batem în uşă, ca să stea cu inima-npăcată.

Mişcate de grija Rodicăi şi de vântul care ne-ntorcea în loc, am văzut cu stupoare aurolacii la capătul tramvailului în Prater şi am luat-o la picior, am dat peste nişte tipi care dormeau într-o cutie de carton la metrou, am mâncat la etaj într-un Mc’Donald pe lângă catedrala Ştefăniţă-Dom şi am rămas sechestrate acolo fiindcă, vărsase cineva pe trepte şi nu se sinchisea nimeni să cureţe! Evident, s-a remediat româneşte, când am scos mobilul şi am explicat că sun la televiziune!…  Aventuri!

La metrou coborâm la a patra staţie, cum era pe hartă. Era un cartier mişto, dar perfect necunoscut. Realizăm că am luat trenul în sens invers. Luăm iar trenul şi la a patra staţie Geta vrea să coboare. Îi explic fără succes că acum avem de mers 8 staţii. Aritmetica mea nu o convinge şi coboară aiurea. Mă duc după ea ca să n-o pierd fiindcă nu ştia nici o silabă în altă limbă. O întreabă pe măturătoare senină, în română. Culmea, ţiganca era de la Craiova şi o lămureşte că mai avem de mers încă patru staţii. Pe la trei jumătate ajungem la hotel.

Ciocănim la ghidă dar, se deschid toate uşile de pe palier, numai ghida nu iese. Ne trece prin cap că o fi murit, era clar că madam avea 70-72 de ani lejer şi insistăm.

Vine de la recepţie şi ne roagă să nu mai batem, că deranjăm tot hotelul. Îmi cer scuze şi-i explic că poate fi o problemă cu ghida, o persoană foarte în vârstă.

Se deschide uşa în sfârşit: ghida cu bigudiuri în cap în furou elegant, dantelat- şoferul în pat, ciufulit, gol şi foarte bine dotat!

About Doina Popescu-Brăila

Cât deschizi ochii, cât iubeşti şi cât citeşti, atât eşti şi nimic mai mult! Dar, dacă ai copii şi dacă scrii, mai ai o şansă. Am publicat nouă cărți dintre care șapte romane: Comisia Zurich, Dumnezeu era-n vacanță, Ardei iuți, Pisica cu papion, Fericire la preț redus, Dragoste și ciocolată, Terente-Zodia zmeilor și volumul Copilul Dunării apărut în anul 2015 și în varianta bilingvă, în traducerea Sabrinei Popescu, elevă, având 14 ani și jumătate la comiterea isprăvii.
Acest articol a fost publicat în DESPRE SEX ÎN GURA MARE și etichetat , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la SEX PRIN EUROPA

  1. Ramina spune:

    si continuarea? :((

  2. Ramina spune:

    ma refeream la povestea dumneavoastra… nu a rodicai

  3. tibi spune:

    Ziua buna !

    Orientata doamna ghidusa !
    S-a pricopsit cu ‘recunostinta’ soferului, si a mai ramas si cu o suta de marci !😀

  4. Doina Popescu spune:

    Excursia avea doar micul dejun inclus. Celelalte mese le serveam contra cost şi cât am fost pe drum, legaţi de autocar, ne ducea doar la restaurantele unde avea Rodica aranjamente. Se aşeza zâmbitoare la masă cu noi, prin rotaţie la fiecare, să nu se supere nimeni, comanda puţin, apoi ne lăsa pe noi să plătim. La sfârşit, după ce chelnerul încasa consumaţia la toţi, Rodica îşi lua discret comisionul. La fel şi la un magazin de suveniruri.
    Am observat toţi dar un ungur din Covasna i-a reproşat acest lucru.
    Ea a replicat zâmbitoare că toţi ghizii o fac şi este practică internaţională.
    Ne-a recomandat să vizionăm „Dacă e marţi, e Belgia!”

  5. Doina Popescu spune:

    Şoferul chiar arăta bine şi îmbrăcat şi dezbrăcat!
    De fapt era singurul bărbat bine din autocar, un bruneţel cu faţă de latino-lover, poate puţin cam mărunţel.

    • Radu spune:

      Astia mici au prins ce trebuie de pe franghia cu ” podoabe ” … Ce a mai ramas au luat si lunganii …:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s