CREIERUL-UN COMPUTER PERFORMANT


În copilărie, să fi avut vreo cinci ani, mă visam pe un bulevard cu case impozante, cu o arhitectură elegantă specifică sfârşitului de veac XIX, mergând de mână cu un bătrân cu baston şi  melon. Eu aveam vreo opt-nouă ani şi după ce ne aşezam pe o băncuţă, mereu aceeaşi, primeam un sandwich de la bătrân şi priveam ore întregi o casă monumentală care avea o firidă iar în firidă era o statuie. Nu-mi amintesc motivul adâncii tristeţi care-l încerca pe bătrân, nici motivul pentru care era obsedat de acel imobil şi nici temerile care-l ţineau să nu discute cu cei ai casei.

Bătrânul era taciturn şi eu aveam de spus o mulţime de lucruri dar nu îndrăzneam să-i tulbur nefericirea şi mă jucam furiş, rostogolind o pietricică cu vârful pantofilor. Visul, aproape identic s-a repetat toată copilăria.

Apoi, Citește în continuare „CREIERUL-UN COMPUTER PERFORMANT”

Anunțuri