Post-it TÂRG DE CARTE

În perioada 1-6 iunie are loc târgul de carte AXIS LIBRI-Galaţi pe Esplanada din zona P-urilor, la Elice. Voi fi prezentă cu romanele mele COMISIA ZÜRICH şi DUMNEZEU ERA-N VACANŢĂ la standul Bibliotecii V.A. URECHEA.

Sâmbătă 5 iunie la ora 11,15 voi face o prezentare a romanelor mele.

Şi pentru cititorii romanelor mele care aşteaptă cu nerăbdare o nouă apariţie editorială, am o veste extraordinară: ROMANUL POLIŢIST ARDEI IUŢI ESTE GATA! 

Cât de repede va vedea lumina tiparului depinde de cât de repede voi face rost de bani.

Dacă Banca Transilvania se va comporta cinstit şi-mi va plăti sumele pe care mi le datorează romanul ARDEI IUŢI şi cele două volume de PROZĂ AFURISITĂ se pot edita imediat!

Fără vestă antiglonţ

Era vara lui ’88, intrasem la facultate şi împreună cu prietenele mele, Simona şi Claudia sărbătoream în fiecare zi, bătând cofetăriile din centrul Bucureştiului.

Pe Lipscani, un puşti brunet şi frumos foc ne

Răzbunare

Pe şantierele din Siria, cei ce plecau la muncă aveau dreptul să-şi ia şi nevasta. Nevestele rămâneau în colonie şi bucătăreau în timp ce bărbaţii erau îmbarcaţi în autobuze şi transportaţi la un şantier la 100 de kilometri depărtare.

Cam toţi îşi aduseseră nevestele, mai puţin cei trei şoferi care duceau muncitorii şi se-ntorceau în colonie, să ţină de urât nevestelor.

Cei trei, Dan, Vali şi Adrian, lipsiţi de griji, veseli şi chipeşi unul şi unul o duceu într-o veselie, spre mulţumirea nevestelor care-şi mai treceau din plictiseală.

În timp ce

Aventuri la graniţă

Beam o cafea la Mosonmagyaróvár, într-o benzinărie la patru kilometri de graniţa Ungariei cu Austria, aşteptând un prieten de la Viena.

Aşteptam de câteva ore bune şi probabil că mai aveam de aşteptat încă pe atât, deoarece era 1993 şi telefoanele mobile erau încă SF-uri.

Eram grozav de amuzată fiindcă un italian zbanghiu, după ce a făcut plinul la un TIR cu remorcă a constatat că nu-i mai porneşte camionul nou-nouţ.

Sunase la firmă şi aflase consternat că noul camion nu era tot pe benzină ca cel vechi ci pe…motorină! Ori viceversa!

Cert este că

VIAŢA E UN ROL

Viaţa e un rol, dar nu-l jucăm toţi cu acelaşi talent!

Pământul a devenit un loc prea trist pentru marele actor care-a urcat la cer să zguduie în hohote porţile lui Sfântu Petru!

Maestre, să trăieşti în ceruri!

O PROBLEMĂ DE ALEGERE

Din zodia fecioarelor, Tina a avut norocul să aibă prietene de mare nădejde şi de o bună calitate.

Dar atunci, în  anii de şcoală, o fecioară a avut grijă zilnic s-o ducă la exasperare.

Geta cea Rea îi era

VICLENIA POPII

Un mocan veni din insulă la biserica din sat, la slujba de duminică şi,  aşezându-se în genunchi,  îi plesniră izmenele în fund, rămânând gol, păros, în văzul babelor. Între timp, babele-şi dădeau coate şi tinerele neveste chicoteau înveselite. Cum ciobanul era cam la mijlocul bisericii, cei din faţă nu înţelegeau ce se-ntâmplă şi erau atenţi la slujbă dar

O CIORBĂ DE BURTĂ LA FRANKFURT

Eram într-o cochetă cârciumă turcească în Frankfurt, la doi paşi de Grădina Zoo.

Eu mâncam ciorbă de burtă şi Geta, care era în veşnică tentativă de-a slăbi, o salată insipidă. Geta era contrariată. Eram pentru a doua oară în acea cârciumioară, contrar stilului cu care

Am învins lăcomia şi aroganţa Băncii Transilvania!

Am învins lăcomia şi aroganţa Băncii Transilvania!

M-au minţit, m-au înşelat, şi-au încălcat contractul lor mizerabil în care ei aveau un milion de drepturi şi din care mi-au eliminat toate clauzele care mă protejau, m-au destabilizat financiar, mi-au distrus sănătatea şi cu un tupeu cât casa, tot ei m-au dat în judecată.

În apărarea mea au stat 12 centimetri de dovezi la dosar, ei  n-au avut decât minciuni şi aroganţă. S-au opus cu frenezie la proba cu martori, fiindcă erau cel puţin 6 martori care puteau demonta minciunile lor dar, dovezile au fost beton.

Am câştigat procesul pe fond dar au făcut apel la Curtea de Apel Galaţi. Ieri s-a judecat apelul, azi am primit răspunsul:

AM CÂŞTIGAT!

APELUL BĂNCII TRANSILVANIA A FOST RESPINS CA NEFONDAT!!!

De fapt ce voiau aceşti „cetăţeni în costume scumpe”?

În loc să-mi plătească vreo 58.000  lei, plus penalităţi, sumă pe care mi-o datorează ca urmare a unui contract prin care au închiriat un spaţiu de la mine, ar fi vrut să le dau eu această sumă, motivând „că ei sunt centru de profit” şi că ei trebuie să câştige şi când îşi încalcă propriile contracte!

Toată aventura şi presiunile la care am fost supusă ca să semnez acest contract vor face obiectul unei cărţi în care voi denunţa toată mizeria morală a acestor indivizi ce sucesc minţile oamenilor cu reclame „graţioase şi zâni diafani” dar care, în bătaia aerului condiţionat din birourile lor elegante hotărăsc desfiinţarea propriilor clienţi.

Concret, faptele au stat aşa: au pus ochii pe birourile mele situate strategic într-o mare intersecţie din Brăila şi au stat pe capul meu din ianuarie până în iulie 2008 ca să le închiriez. Menţionez că aveam solicitări insistente şi de la Brd şi de la alte firme dar era cuibul meu şi nu am vrut să-l închiriez nimănui. Am cedat presiunilor, veţi vedea în cartea mea de ce, şi le-am  închiriat. I-a prins criza, în comitetul de top management al băncii s-a decis sistarea tuturor învestiţiilor în reţea, au închis zeci de agenţii şi puncte de lucru în ţară şi în loc să-mi facă o notificare prin care să ceară rezilierea contractului pentru spaţiul pe care-l aveau închiriat de la mine, mi-au blocat până la acest moment folosinţa spaţiului, refuzând în acelaşi timp facturile de chirie. Prin contract s-au angajat să facă modificări tehnice clădirii şi toate lucrările de construcţii montaj şi amenajări pe cheltuiala lor dar m-au dar în judecată că nu am făcut eu aceste lucrări!!! În aceeaşi zi cu virarea avansului pentru închiriere am cumpărat un apartament cu credit de la ei pentru relocarea birourilor, pentru care plătesc o dobândă năucitoare pe care mi-au mărit-o la bunul lor plac.

Brd-ul de pildă mi-a redus dobânda la 12,5% pe an la alt credit dar ei mi-o menţin la 17,5. O dobândă pe măsura lăcomiei lor.

Aveţi grijă toţi cei care atingeţi clanţa Băncii Transilvania, aveţi grijă că oricând puteţi păţi ca mine!

Şi nu uitaţi! Mie mi s-au întâmplat toate aceste nenorociri fiindcă am avut încredere în cuvântul de onoare al unui director de bancă! Dacă un director de la Banca Transilvania îşi dă cuvântul de onoare-n faţa voastră, să-l puneţi în gard. Vă va explica Doina Popescu de la Brăila de ce!  Luptaţi cu minciuna şi cu aroganţa băncilor! Din octombrie 2008 până în prezent, românii din toate categoriile sociale au fost îngenunchiaţi de bănci! Români, luptaţi!

Bani de avocat n-am mai avut, aşa că la apel m-am reprezentat singură. N-am experienţă în procese dar m-am dus în faţa instanţei şi am povestit deschis toată saga mea cu „cetăţenii în costume scumpe”.

Doina Popescu de la Brăila a învins minciuna şi aroganţa Băncii Transilvania! Români, se poate!

Şi, prieteni din blogosferă, postaţi acest anunţ în blogurile voastre, să ştie toată lumea că o bancă poate fi învinsă! Legenda lui David şi Golliat s-a mai scris odată! AM ÎNVINS!

https://doinapopescu.wordpress.com/2010/01/01/in-2010-se-termina-criza-dar-lacomia-bancilor/

https://doinapopescu.wordpress.com/2010/01/07/exista-o-politie-secreta-care-cenzureaza-internetul-bancile-au-hacheri-in-solda/

Cu mama nu-i de glumit!

Ingrid se încălţa să plece la examen la română. Mama deschide gura şi bănuind ce vrea să zică intervin:

-Hai, mamă, zi-i baftă lui Ingrid!

-Succes!- strigă mama.

-Mamă, ţi-am zis să-i zici baftă! Hai, străduieşte-te!

Noapte cu surprize

Trecuseră câteva luni bune de la spaima cutremurului din 1986, eram deja în primăvară dar, pentru că trebuia să dorm vreo două săptămâni în Bucureşti la verişoara mea aveam o mică grijă. Mă sună amica mea Miky din Berceni şi

COGNAC-COLA

Aveam o amică în Berceni, Miky, deosebit de frumoasă, cu păr lung.
Fusese prin lotul naţional de atletism şi avea o aliură de rusoaică top-model. Sora ei, Lili era o frumuseţe de tip pisicos, cu păr negru, lung şi ochi drăcoşi.

Fetele erau ok dar părinţii erau chiar delicioşi. Cum părinţii colegilor mei erau excesiv de severi şi centraţi pe meditaţii şi învăţătură, Any şi Valy erau nişte specii rare. Fumau şi discutau liber despre sex cu puştoaicele lor, ne serveau cu lichioruri şi bere străină, ne ţineau la curent cu bârfe de palat din anturajul lui Ceaşcă, Valentin fiind

Banii n-aduc fericirea…

-fragment din romanul Pisica cu papion

Era opt dimineaţa şi Silvia şofa în drum spre birou. Amintindu-şi că a rămas fără mâncare la peşti, făcu un mic ocol ca s-ajungă la pet-shop. Frână brusc şi dădu vreo zece metri înapoi, apoi lăsă geamul:
-Vasile, nu trebuia să fii la Braşov cu soţul meu?
Vasile, trezit brusc din somn făcu feţe-feţe apoi îngăimă speriat:
-Şefa, s-a

Două clătite

Pe vremuri, pe splaiul Independenţei, la Piaţa Natiunilor era Opereta. Pe o parte a Splaiului era cofetăria Operetei de unde luam marţea Pepsi, pe cealaltă parte o mică prăvălie în care se făceau clătite la mai multe tigăi. Era un spectacol deosebit să

Cine eşti, Domnule Aghiuţă?

Mergeam cu trenul şi în compartimentul încins era un tânăr student năpădit de hormoni, o puştoaică nostimă care-l ignora teatral şi un popă de ţară, gras şi transpirat, după accent din părţile Galaţiului.

Tânărul înciudat că puştoaica nu-l bagă în seamă îl înghesuia pe sărmanul popă cu întrebări de teologie. Părinţelul probabil că moştenise parohia, ori în tinereţe doar prinsese muşte cu Ceaslovul, fiindcă se vedea clar că întrebările studentului îl

ITALIANCA ŞI PISICILE

Doamna Letiţia era italiancă, refugiată de copil în timpul războiului la Brăila, alungată de prigoana lui Mussolini. Cei doi fraţi fuseseră luaţi în lagăr şi aflase după război că fuseseră torturaţi şi lăsaţi să moară de foame.

Prin 46′ au avut ocazia să se repatrieze dar întâlniseră oameni îngăduitori şi de ajutor la Brăila şi având o viaţă mai bună decât în Italia rămaseră pe loc.

Am cunoscut-o când aveam opt ani, era colegă de serviciu cu mama şi îi pusesem o etichetă pe loc: gură mare şi inimă de aur!

Cum avea urechea fină, italianca m-a auzit şi

UN PITIC ŞI UN CHINEZ

În primele zile ale lui ianuarie 1990, fiind studentă în Grozăveşti şi studiind afişele de bişniţă devenită oficială, lipite cu pastă de dinţi pe geamul de la parterul căminului, inima a început să-mi bată năvalnic. Printre anunţurile de Vikend, BT, bere, blugi, şampon şi truse turceşti de farduri era o maşină de spălat automată Philips.

Preţul era dezarmant: 150 de dolari dar, ştiam că uneori este suficient să visez şi visele se transformă în realitate.

Rugbistul meu, pe care Grozăveşti-ul îl alinta PITICU, un taur pragmatic mă luă scurt la zor:

-Maşină de spălat automată cu 150 de dolari? De ce nu şi o rachetă spaţială? Pune frână nevastă că nu ne ţine cureaua!

Socoteala lui era corectă, nu aveam niciun bănuţ găurit. Am mers totuşi în cămin şi

Nopţile mele

În ziua în care am anunţat blogul „LA TANTI ELVIRA”, unul dintre cititorii blogului m-a dezamăgit profund, trimiţându-mi pe e-mail poze animate cu musculoşi goi. Demersul lui jalnic şi penibil l-am sancţionat imediat cu un e-mail pe măsura gestului său şi o postare în blogul lui pe care a şters-o imediat. Postarea din blogul meu, Eminescu are toate răspunsurile era o contră elegantă la aceeaşi problemă. Să fie clar pentru toată lumea, nu vederea unor bărbaţi dezbrăcaţi m-a făcut să cad pe spate, că nici pe mine nu m-a adus barza, ci neobrăzarea de-a trimite un astfel de e-mail. Pentru că temele legate de sex au adesea un potenţial umoristic spumos spre demenţial,  proza mea afurisită tangentează  aspecte legate de sex, mai mult sau mai puţin explicite şi dintre cei ce pendulează prin blogosferă, unii o mai iau prin scaieţi, motiv pentru care, cu regret a trebuit să le şterg comentariile şi să postez un regulament . Sper că acest titlu nu va genera în minţile unora gânduri perverse, chiar dacă vă deschid uşa dormitorului meu şi vă las să aruncaţi un ochi.

PICTURI PRUNDEA din colecţia DOINEI POPESCU

Pentru că

Mândrie de ROTTWEILER

Seara trecută am făcut obişnuita plimbare de seară prin Grădina Mare împreună cu Ingrid, Karla, frumoasa căţeluşă Rottweiler şi rugbistul. Sabrina a stat bosumflată în casă fiindcă s-a cam lăcomit la încheţată şi este răcită. 

Ingrid a

Un cioban care şocheazã prin prostia lui

Dragilor, iubiţilor!

ReporterVirtual este un blog de ştiri şi informaţie, iar blogul meu intr-o oarecare măsură umoristic. Ei bine, mi-am mutat fălcile de râs pe blogul lui Tiberiu şi vă invit şi pe voi să vă luaţi raţia de umor.

Subiectul nu este nou: perlele elevilor. În mod tragic, toate generaţiile au tâmpiţii lor dar aceştia sunt  „tâmpiţi autentici”: „În cunoscuta baladã Miorita, sunt descrise câteva întâmplãri în care sunt implicate doi criminali, o oaie turnãtoare, si un cioban care socheazã prin prostia lui.”

Dacă v-am convins, poftiţi la râs!