Cine eşti, Domnule Aghiuţă?


Mergeam cu trenul şi în compartimentul încins era un tânăr student năpădit de hormoni, o puştoaică nostimă care-l ignora teatral şi un popă de ţară, gras şi transpirat, după accent din părţile Galaţiului.

Tânărul înciudat că puştoaica nu-l bagă în seamă îl înghesuia pe sărmanul popă cu întrebări de teologie. Părinţelul probabil că moştenise parohia, ori în tinereţe doar prinsese muşte cu Ceaslovul, fiindcă se vedea clar că întrebările studentului îl cam depăşesc.

-Părinte! Este penibil că Paştele şi Învierea Domnului se sărbătoresc separat la ortodocşi şi catolici, ca şi când Mântuitorul ar fi murit cu repetir, ca să le facă pe plac unor derbedei de episcopi şi patriarhi cu sete de putere. Ca preot, convinge-mă că Mântuitorul a făcut manevra de două ori ca să împace orgoliile tuturor!

-Fiule, astilea le-au rânduit sfinţii părinţi în vremuri vechi, nu niscai calici… zicea părinţelul moale.

-Când în  vremuri vechi, părinte, când?

-Eh, pe la sfintili sinoadi!

-Adică când?-nu se lăsa studentul zâmbind sadic şi superior.

-Ei, nu te născusei nici mătăluţî, nici eu, pacatili meli…

-Nici Ştefan cel Mare, nici Mircea cel Bătrân, părinte!

-Ei, nici aşa di diparti!-zice preotul nesigur.

-Ba încă şi mai şi! Marea Schismă a fost la 1054!-zicea tânărul trăgând cu ochiul spre decolteul puştoaicei.

-Hai, hai, cî te-ai încins la şagî! Parcă poa’ sî ştie şineva ceasurili vechi. Şini crezi cî avia atâta minti-n vremia aia sî li zapisuiascî pi toati celea. Le-a mai scris unii din cap mai acuşa vremi şî mai şăguieşti, da’  aşa le-am prins şî aşa li ducim, ci vrei, mata? Io, un popî di ţarî sî fac rost şi legi nouî la Mitropolii?

Fata rumega o gumă obosită privind fără interes pe geam, dar ignorând total discuţiile şi privirile pofticioase ale celor doi. În timp ce anatomia ei expusă generos era cântărită cu mare fereală de popă, studentul o studia fără nicio ruşine.

Părintele scotea o batistă aproximativ curată şi se ştergea metodic pe faţă, gât şi ceafă. Era răpus de căldură şi nu numai: prezenţa fetei, aproape despuiată la două palme distanţă de el îi dădea gânduri necurate: mai mare ruşinea de ce avea să spună duminică, când s-o spovedi la Înaltul.

-Părinte dar Domnul Aghiuţă cine-i?- nu se lăsă studentul.

-Satana, cini vrei să fii!- zice popa vădit iritat.

-Părinte, dar am învăţat la şcoală că Aghiuţă este moştenit de la daci!

-Da’ putea sî ni lesi şî ei şeva mai acatării moştenire, nu taman un drac!

-Dar, părinte, pe Satana şi pe Draci îi avem din creştinism. Aghiuţă nu poate să fie drac că e prea bătrân!

-Oof, şe mă dor şelili şi butucile istea de pişoari şi mătăluţî mă omori cu dracii ceia! Mai sloboadi-mă, bre, nepoati!

-Părinte, ştii că mahomedanii o venerează pe Fecioara Maria?

-Pâi s-o venerezi, nepoati, s-o venerezi! Acuma ce-ai avea mătăluţî împotrivî?

-Ah, dar n-am nimic împotrivă, doar că noi credem în Dumnezeu şi ei în Alah şi nu prea-s lămurit!

-Ei, da şe-i aşa di greu di nu pricepi, nepoati? Acuma că-i zici Dumnezeu ori Alah, vezi bini cî-i tot un drac!

Părintele scoase iar batista şi repetă ritualul de anihilare a broboanelor de transpiraţie în timp ce eu şi tânărul nu mai aveam aer de râs. Puştoaica, zâmbind subţire se hotărî în sfârşit să intre în vorbă:

-Părinte, aveam de gând să mă mărit cu-n preot dar văd bine că ori un popă ori derbedeul ăsta de student cu gura mare tot un drac! Şi tu, tocilarule, nu mai necăji omu’ ca să mă impresionezi pe mine! Hai pe culoar la o ţigară!

Părintele mă privi nedumerit:

-Ha? Nepoata asta îndrăzneaţî oari pi mini m-o făcut drac?

Anunțuri

Despre Doina Popescu-Brăila

Cât deschizi ochii, cât iubeşti şi cât citeşti, atât eşti şi nimic mai mult! Dar, dacă ai copii şi dacă scrii, mai ai o şansă. Am publicat nouă cărți dintre care șapte romane: Comisia Zurich, Dumnezeu era-n vacanță, Ardei iuți, Pisica cu papion, Fericire la preț redus, Dragoste și ciocolată, Terente-Zodia zmeilor și volumul Copilul Dunării apărut în anul 2015 și în varianta bilingvă, în traducerea Sabrinei Popescu, elevă, având 14 ani și jumătate la comiterea isprăvii.
Acest articol a fost publicat în POVEŞTI NEMURITOARE, ZÂMBETE și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

21 de răspunsuri la Cine eşti, Domnule Aghiuţă?

  1. tibi zice:

    Doina
    Hai că m-ai binedispus 🙂 De unde era să ştie bietul popă atîta istorie ecleziastică ?

    În urmă cu vreo şase sau şapte ani, cînd a venit preotul bisericii la care suntem arondaţi cu sfeştania, l-am inghesuit şi eu cu nişte întrebări despre Septuaginta care începuse să fie publicată la Polirom. ( mai sunt vreo două volume în lucru, că au apărut pînă acum, numai şapte).
    Mai că nu a plecat afurisindu-mă. Spunea că numai Biblia de la tipografia Mitropoliei este valabilă, dar cînd i-am spus ca Septuaginta are binecuvîntarea Patriarhului de atunci – Teoctist – şi că este supevizată de cărturarul-preot Ioan Ica jr. m-a privit cu ochii scoşi din cap de neîncredere … 🙂

    • Popa n-avea habar, dar studentul era doxă şi avea ambiţia să-şi arate toată deşteptăciunea. Discuţia a durat în fapt vreo două ore cu clauza Filioque şi Niceea, cu numele patriarhilor contemporani cu Teodosie şi muuulte altele iar preotul săracul se simţea pierdut fiindcă toate-i sunau străine. Nici eu n-am reţinut prea multe fiindcă amănuntele puştiului mă depăşeau dar m-am rezumat la esenţial.

      • Pe mine m-a distrat teribil că a zis cu seninătate de Alah şi Dumnezeu ce-a zis, apoi s-a cam opărit că fata l-ar fi făcut drac chiar pe domnia sa…

        • tibi zice:

          Dacă nu mă înşel eu prea tare, musulmanii recunosc aproape tot ce scrie în Vechiul Testament, cu un singur amendament, dacă pot să spun asta …
          Recunosc în Iisus un personaj istoric, dar ei cred că adevăratul profet este Mahomed; problema lor este că mama profetului lor, a fost creştină.
          Istoria asta este mai luuuungă şi nu mă mai intind acum la taclale.
          Merg la nani şi te las să scrii. Bine ? Noapte bună ! 🙂

  2. Pingback: Baieti buni. Baieti rai « Cati Lupaşcu. În oraşul de cuvinte

  3. Hei, ce vremuri, cate prietenii nu s-au legat prin vagoanele CFR-ului, ce discutii… de cate ori nu imi parea rau ca am ajuns la destinatie! Aveau farmecul lor calatoriile cu trenul. Acum CFR-ul e in faliment iar noi hop top in masina, umblam ca bezmeticii de unii singuri pe soselele patriei si ele in faliment. Sa nu intelegeti ca sunt nostalgica dupa vremurile alea (ptiu drace 🙂 ) da’ nu-mi place sageata albastra.

    • Ei, uite că suntem două! Nici mie nu-mi place săgeata albastră, mai ales că bordul este computerizat şi mecanicii nu au învăţat să regleze aerul condiţionat. Ultima dată am fost îm luna martie şi am degerat pe un bilet piperat la clasa I. Amintiri din tren? Ei, nu picante precum Monica Tatoiu dar era să mă mărit de vreo două ori…

  4. Ei, bine, recunosc, si pe mine tot aerul conditionat m-a determinat in primul rand sa spun ca nu-mi place. Apoi, scaunele complet incomode, din orice pozitie, spatiul mic pentru bagaje, iar romanul are bagaje frate nu gluma, dar si faptul ca… na sunt fumatoare… inca. Discutiile? Ei, ale tineretii valuri…

  5. Perlutza zice:

    trebuie sa iti multumesc pt toate postarile tale, sunt o doza binevenita de umor 🙂 – imi place pitorescul povestirilor. Tine-o tot asa 😉

  6. tibi zice:

    @ Doina
    Am trimis mailul; l-ai primit ?

  7. Vania zice:

    Adevărul este că puţini dintre noi au apucat Sfintele Sinoade. Cei mai mulţi s-au născut ulterior…

    • Tânărul încerca s-o facă pe deşteptul cu orice chip ca s-o cucerească pe puştoaică. Discuţia i-a prilejuit mult sânge rău părintelui care s-a aventurat într-un dialog inegal. Nu ştiu dacă tânărul era ori nu student la teologie, dar de la o generaţie la alta programele se mai schimbă…

  8. thecreatrix zice:

    m-am râs. foarte tare. muahahaha, ce popă dilău. ăşia oricum sunt pe spate, ii intrebi ceva, ei o dau in sfinţii părinţi, nu ştiu să gândească cu capul lor.

  9. Uite că popii mei sunt mai simpatici decât cei de pe You Tube

  10. Dl.Goe zice:

    Mie sincer sa fiu, dupa accent, parintele mi s-a parut de prin zona Găvănoasa nu Galati. Am trait o scena extraordinar de… similara tot in tren, cu un politician si cu „acelasi” student si „aceeasi” gagica. Pe bune. Doar ca in loc de religie se discuta politica scopul fiind insa exact acelasi. Politicianul era PDSR-ist, studentul umbla cu fitile liberale, iar fata s-a dovedit pana la urma admiratoare a lui Vadim.

  11. Şi probabil că politicianul era la fel de „subţire” pe doctrină social-democrată precum părinţelul pe istorie ecleziastică. 😛

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s