O PROBLEMĂ DE ALEGERE


Din zodia fecioarelor, Tina a avut norocul să aibă prietene de mare nădejde şi de o bună calitate.

Dar atunci, în  anii de şcoală, o fecioară a avut grijă zilnic s-o ducă la exasperare.

Geta cea Rea îi era profesoară şi i-a otrăvit patru ani din viaţă fiindcă trebuia s-o  ţină ceva mai jos ca să-i aducă la nivel de premiu şi pe cei care cotizau sistematic cu brânză, lădiţe de roşii, miere de albine, făină, cremă de eugenia, produse chinezeşti de papetărie la mare căutare, ori mezeluri, carne şi alte bunătăţi de la abator.

Iar Tina, junghiul care învăţa bine şi care nu cotiza cu nimic, trebuia să fie învăţată minte!

Dacă era gălăgie la geografie, Geta cea Rea îl bătea pe cel mai înalt din clasă, dacă era gălăgie la muzică îl bătea pe cel mai scund din clasă. Tina era un fel de avocat al colegilor ei şi o înfrunta de fiecare dată. Războiul era continuu. Ieşeau scântei de fiecare dată şi când notele Tinei erau departe de a fi egalate de furnizorii de brânză, eugenii ori miere de albine, Geta cea Rea a adus în clasă nişte formulare de „jocuri” cu întrebări din tezele şi rezoluţiile congresului nu-ştiu-care, a împrăştiat pe la elevi o parte din ele sărind pe unii că-s trei la părinţi ori chiar dacă erau unici, c-ar avea situaţie mai grea şi cele câteva care i-au mai rămas i le-a pus Tinei pe bancă.

Tina a zis că le primeşte numai dacă-s gratis, că atâţia bani n-are, părinţii ei erau singurii divorţaţi din cartier şi erau trei copii care o duceau greu. Putea Geta cea Rea să rateze ocazia excelentă să-i tragă o palmă şi să-i scadă nota la purtare ca s-o scoată din cursa pentru premiul I ?

Războiul lor nu se termina niciodată şi pentru că era violentă, bătând adesea copii şi luînd măsuri ciudate şi abuzive, o urau chiar şi cei ce cotizau şi-i cumpărau favorurile, „alintând-o” Geta cea Rea ori Vrăjitoarea.

Era de notorietate că-şi petrecea multă vreme în compania maistrului de atelier şi uneori ieşea roşie la faţă şi smotocită de la el, o clădire aparte în curtea şcolii în laterala terenului de fotbal.

Într-o zi, fiind la atelier, igliţa, scula aia ciudată cu care trebuia să croşeteze şi care-i era Tinei foarte antipatică i-a intrat sub unghie şi a rămas blocată acolo. Durerea a fost leşinătoare şi maistrul de la băieţi i-a scos-o după multe minute de durere vie.

A doua zi, cu degetul pansat cât un cartof, îşi făcea de lucru prin curtea şcolii.

S-a gândit c-ar fi frumos să-i mulţumească maistrului care-o ajutase şi-a traversat curtea spre atelier.

A intrat şi a văzut fusta cloş, în carouri a Getei într-o poziţie nefirească şi picioarele ei cam grase şi cam umflate de reumatism, strânse ca nişte salami în şosete trei-sferturi, culoarea piciorului, alternativa economică a dresurilor. Nu văzuse niciodată oameni făcând sex şi nu era deloc graţios ce vedea. A închis uşa pe care imprudenţii iubăreţi o uitaseră deschisă şi a ieşit.

Pe terenul de fotbal VII-A-ul juca cu B-ul şi restul şcolii era adunată de jur-împrejur la galerie.

Nu avea decât să facă semn respectivilor, în jur de o sută de copii, să schimbe spectacolul de la teren cu spectacolul amoros.

Ticăloasa zbura pe la vreo şcoală la altă periferie de oraş ori poate la alt capăt de ţară. Cu restul cancelariei Tina  era în relaţii excelente. Era salvată!

S-a sprijinit de peretele gri al atelierului şi soarele i-a învăpăiat şi mai tare obrajii.

A privit meciul de fotbal din ce în ce mai liniştită: în sfârşit putea să se răzbune pentru toate nedreptăţile, pentru scandalurile neîncetate!

A trecut o profesoară simpatică cu care avea o relaţie excelentă. A întrebat-o de ce i-au luat foc obrajii. De emoţie nu putea vorbi: a arătat cu bărbia spre terenul de sport.

Atunci a înţeles ce are de făcut!

Stătea în puterea ei să se răzbune pentru toate mizeriile zilnice. A stat sprijinită de zidul zgrumţuros, a recitat căţeluşul şchiop şi a privit finalul meciului din ce în ce mai liniştită. 

Avea de ales: să scape de ea sau… să mai recite o dată căţeluşul şchiop. 

Într-un târziu Geta cea Rea a ieşit roşie la faţă şi smotocită.

-Ce cauţi aici?

-Mă joc de-a Dumnezeu?!!! 

-Marş în clasă!- a zbierat după obicei.

Până la sfârşitul clasei a opta a urmărit-o cu privirea intrând şi ieşind îmbujorată de la maistrul de atelier. Putea să i-o coacă oricând dar faptul că n-a făcut-o a făcut să se simtă cu adevărat bine şi s-o înfrunte pe mai departe.

O nedumerire a avut totuşi, fiindcă Geta cea Rea nu era chiar proastă. 

Replica Tinei de câte ori  Geta cea Rea bătea un coleg: „un om cu cât este mai inteligent cu atât este mai bun” s-a transformat în „un om cu cât iubeşte, cu atât este mai bun”! Ochii mici i se micşorau şi mai tare şi o privea insistent.

După terminarea clasei a VIII-a, Tina a scăpat de satrap dar Geta a rămas să mănânce ficaţii altor generaţii de elevi dar şi colegilor de cancelarie.

Un singur gând a sâcâit-o pe Tina permanent: la ce băiat frumos era maistrul de atelier, merita o amantă mai de soi! 

Totul este o problemă de alegere!

Anunțuri

Despre Doina Popescu-Brăila

Cât deschizi ochii, cât iubeşti şi cât citeşti, atât eşti şi nimic mai mult! Dar, dacă ai copii şi dacă scrii, mai ai o şansă. Am publicat nouă cărți dintre care șapte romane: Comisia Zurich, Dumnezeu era-n vacanță, Ardei iuți, Pisica cu papion, Fericire la preț redus, Dragoste și ciocolată, Terente-Zodia zmeilor și volumul Copilul Dunării apărut în anul 2015 și în varianta bilingvă, în traducerea Sabrinei Popescu, elevă, având 14 ani și jumătate la comiterea isprăvii.
Acest articol a fost publicat în DEPARTAMENTUL ŢEPEŞ și etichetat , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

11 răspunsuri la O PROBLEMĂ DE ALEGERE

  1. tibi zice:

    Aşa este : veşnica dilemă !
    Îi dau mizerabilului peste bot cînd am ocazia şi atunci nu prea mă mai diferenţiez de el sau, îl tolerez de la înălţimea sentimentelor umanist-generoase şi-i permit să-şi continue mizeriile.
    Ochi pentru ochi ? sau iubeşte-ţi duşmanii.
    VT versus NT.
    Problema se complică atunci cînd conştientizezi că mizerabilul ŞTIE că poate să conteze pe omenia ta.

    • Ultima ta frază este cheia problemei…

    • Şi o precizare necesară: între Geta de la Frankfurt şi Geta cea Rea este doar o simplă coincidenţă de nume!

      • tibi zice:

        Acest lucru este atît de evident, că evident, l-am înţeles pînă la urmă chiar şi eu. 🙂

        Apropo de numele generic Geta.
        În biografia mea, acest nume a jucat mai mereu, un rol nefericit.

        Adică.
        Pe vremea cînd încă mai eram elev, undeva în secolul trecut, o profă de socialiasm ştiinţific mă acuza că sînt duşman al orînduirii. Eu, chiar am fost. Pe ea, o chema Geta şi nu mai ştiu cum.
        Pe soţia fratelui meu care l-a părăsit lăsîndu-l să crească singur doi copii, o cheamă Geta. La creşterea acelor copii, am participat pro-activ. Nu insist.
        La căsătoria unui prieten bun, mireasa mi-a propus să fugim amîndoi în lumea largă. O cheamă Geta, evident. Am rezistat 🙂
        Mai am exemple dar mă opresc deocamdată aici.

        ps. Singura problemă este că învăţămîntul a funcţionat şi atunci şi funcţionează şi acum, cu „sacoşe”. Rezultatele se văd.

        • tibi zice:

          WAW ! N-am spus nimic despre Tina !
          Faină fată !
          Sper că după ce a scăpat de satrapă, viaţa sa a urmat un curs ascendent.
          Merită !
          Cu sau fără întrebarea despre calitatea amantei acelui maistru. 😀

          • După ce a scăpat de satrapă, în clasa a IX a avut un hop teribil. A supravieţuit în mod miraculos şi da, viaţa sa a urmat un curs ascendent, curs intuit de toţi cei care au cunoscut-o.
            Încă de la grădiniţă, educatoarea o chemase pe mama Tinei şi-i spusese: Tina, la cei şase ani ai săi nu este un copil ci este cel mai fascinant personaj pe care l-am întâlnit. Ştiţi ce va ajunge Tina în viaţa ei? Exact ce va dori ea!

        • Eram însărcinată cu Sabrina şi Geta, evident cea cu ciorba de burtă, s-a oferit să boteze fetiţa.
          Numele propus: Geta.
          Sabrina a fost aşteptată foarte mulţi ani cu acest nume. A trebuit să căutăm altă naşă care să accepte numele de… Sabrina. Evident, n-a fost greu deloc.
          I-am spus Sabrinei povestea şi mi-a mulţumit pentru fermitatea cu care i-am apărat numele.
          Răspuns la p.s.
          Ba acum gusturile s-au mai rafinat şi sacoşele au fost completate de valută, telefoane mobile sofisticate şi plasme ce nu le-ncap în sufragerii.

  2. Serafim zice:

    „Răzbunarea cea mai cruntă este când duşmanul tău
    E silit să recunoscă că eşti bun şi el e rău” 🙂

  3. Dacă are un caracter rău croit mai bine îşi înghite limba decât să recunoască.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s