Fără vestă antiglonţ


Era vara lui ’88, intrasem la facultate şi împreună cu prietenele mele, Simona şi Claudia sărbătoream în fiecare zi, bătând cofetăriile din centrul Bucureştiului.

Pe Lipscani, un puşti brunet şi frumos foc ne întreabă în engleză unde este magazinul Eva. Era venit de la Londra, nu cunoştea Bucureştiul şi pierduse o zi încercând să cumpere o hartă. Pentru că drumurile noastre se suprapuneau, am mers împreună. Când a făcut explozie cauciucul la un camion, tipul s-a tăvălit pe jos. Noi am crezut că are o criză de epilepsie dar el a explicat că s-a gândit la un… atentat.

Ajunşi în faţă la Eva a scos 50 de dolari să ne plătească deranjul. Evident l-am refuzat, dar el a rămas nelămurit. În Londra plătise astfel de servicii şi nu-l refuzase nimeni. Poate era prea puţin, pentru că noi eram trei?

I-am explicat că nu este cazul, aveam drum în zonă şi atunci ne-a invitat la masă. Dar, avea de cumpărat ceva pentru femeile din viaţa lui şi dorea să-l consiliem. Am intrat în Eva şi spre stupefacţia noastră deşi Simona i-a arătat cele mai elegante rochii, el a ales vreo 20 de capoate de babă, vreo 20 de rochii ciuciubate, basmale cu flori turceşti şi fuste negre până în pământ şi dresuri groase, pământii la culoare, cum purtau babele la ţară. Toate cumpărăturile erau un balot uriaş şi aşteptam mirate să vedem cum îl va căra.

Se pare însă că era ceva obişnuit ca cetăţenii străini să facă cumpărături la Eva fiindcă şefa de raion şi-a notat adresa hotelului şi a promis că în cursul zilei cumpărăturile vor fi livrate la hotel. Noi am plecat la Terasa Lido. Am mâncat Cordon Bleu şi l-am întrebat pe tip cum a putut s-arunce atâtea sute de dolari pe hainele alea ciuciubate şi prin ce metodă va convinge nişte femei normale să le îmbrace.

Poate nişte arăboaice să se lase păcălite şi să se-nfofolească aşa am zis eu şi el, râzând ne-a spus că este palestinian şi că modelele alese de el sunt foarte apreciate de femeile lor.

Avea 19 ani, şi-a ridicat mânecile la cămaşă, avea 11 cicatrici de gloanţe numai în braţe, 36 pe tot corpul, luptase cu arma în mână de la 14 ani şi acum era student la Londra. În Londra stătuse doar trei zile cât să rezolve inscrierea la Universitate şi venise în România în vizită la unchiul lui, ambasadorul Palestinei la Bucureşti.

A povestit despre Intifada, despre Yasser Arafat, al doilea ca importanţă în lumea arabă după Profetul Mahomed, despre Iadul din ţara lui şi despre situaţia incredibilă din România, unde te plimbi pe stradă fără vestă antiglonţ, şi fără grija că va exploda o maşină capcană sau că un motociclist va mitralia trecătorii.

Poveştile lui erau absolut incredibile dar braţele ciuruite de gloanţe şi lacrimile din ochii lui spuneau că nu minte.

Ne-a invitat pentru a doua zi să-i arătăm Bucureştiul, oraşul în care te poţi plimba pe străzi fără vestă antiglonţ şi am acceptat. Ne-am întâlnit în Cişmigiu şi după un tur al parcului am intrat la Monte-Carlo.

Noi am luat câte un profiterol dar el a vrut doar o apă. Era nerăbdător, avea o mare surpriză pentru noi.

Ne-am continuat plimbarea prin Bucureşti şi ajungând în dreptul unei ambasade, ne-a spus emoţionat că unchiul lui, ambasadorul ne aşteaptă la masă.  

Noi l-am refuzat ca muşcate de şarpe. Cu un bărbat necunoscut nu intrăm într-o clădire. Punct!

A ieşit un arab care s-a prezentat ambasadorul Palestinei la Bucureşti şi şi-a dat cuvântul de onoare că ne va trata cu tot respectul.

Pregătise masa pentru noi şi mai multe filme despre Palestina. 

-Domnule ambasador, femeile din ţara dumneavoastră umblă îmbrobodite până la călcâi şi trăiesc după un cod strict de mii de ani dar aveţi pretenţia ca noi, la 19 ani să intrăm în casa unor bărbaţi necunoscuţi?  Şi noi trăim după nişte reguli care nu permit acest lucru. La revedere!

Anunțuri

Despre Doina Popescu-Brăila

Cât deschizi ochii, cât iubeşti şi cât citeşti, atât eşti şi nimic mai mult! Dar, dacă ai copii şi dacă scrii, mai ai o şansă. Am publicat nouă cărți dintre care șapte romane: Comisia Zurich, Dumnezeu era-n vacanță, Ardei iuți, Pisica cu papion, Fericire la preț redus, Dragoste și ciocolată, Terente-Zodia zmeilor și volumul Copilul Dunării apărut în anul 2015 și în varianta bilingvă, în traducerea Sabrinei Popescu, elevă, având 14 ani și jumătate la comiterea isprăvii.
Acest articol a fost publicat în ZGURĂ ŞI CATRAN și etichetat , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la Fără vestă antiglonţ

  1. Are un miros aparte povestioara ta… Uneori imi este dor de acel miros. Alteori… NU!… Dar oricum m-as intoarce in mine, acel miros ma tine in viata si-mi arata drumul spre un Inapoi Ireversibil…
    Scuza-ma…
    cu prietenie,
    andrei

  2. tibi zice:

    Salut Andrei !

    Doina
    Nu am prea mult respect pentru unii dintre arabi dar, daca si-a dat cuvintul de onoare, din cite stiu eu, si-l respecta !

    Oricum, jos palaria pentru atitudinea voastra !
    Unii dintre ei, prea cred ca li se cuvine totul.

  3. Exista probabilitatea să şi-l respecte sau… nu. Niciuna din noi trei n-a fost dispusă să rişte pentru o friptură sau pentru snobismul de-a lua masa cu un ambasador.
    Dacă chiar aveau gânduri onorabile puteau să respecte poziţia noastră şi ne invite în oraş.

  4. tibi zice:

    Ei, hai ca mi-am amitit si eu o poveste de cind eram ceva mai mititel; secolul trecut in orice caz. 🙂

    Avea sora mea mai mare – ca am si una mai mica si am avut si un frate, o colega de facultate care s-a maritat cu un arab. Cind a inteles fata ca facea parte dintr-un harem, a facut scandal dupa scandal pina cind a vindut-o arabul altui amator de romance pe una bucata camila. Asta ceva mai omenos, i-a permis sa ia legatura cu ambasada si sa se repatrieze, cu conditia sa-i plateasca buclucasa camila. Cind a revenit fata in tara ghici cum a facut rost de bani pentru camila ? Exact ! Majoritatea clientilor erau arabi, dar fata isi capatase libertatea, nu ?

  5. Matematic, în harem era un arab şi mai multe neveste… Cât s-ar fi străduit săracul…
    În libertate ea singură şi mai mulţi arabi. S-a inversat raportul de forţe… Cred că mi-a dat cu virgulă…
    Sau sunt într-o dispoziţie răutăcioasă… 😀

  6. Da, când o să mă ţină curajul voi povesti despre prima plimbare a Sabrinei cu telescaunul…

  7. tibi zice:

    Doina
    nu stiu cum faci da’ parca ai fi un soi de Memo + pentru mine ! 😀
    Si eu mi-am amintit niste povesti cu tele
    -scaun
    -cabina

    Da ‘ nu le mai spun acum.

  8. Da, discuţiile de pe blogul tău mi-au stârnit şi mie o poveste. Uneori o privesc pe Sabrina şi mă întreb cine e… O scriu şi o postez.

  9. Pingback: POVESTE DE INFARCT | Micul Scriitor

  10. Foarte draguta povestea 🙂 Mie imi place sa am contact cu diverse culturi, cat mai mai diferite de a noastra daca se poate. Orium foarte bine ca ai fost precauta.

    • În Frankfurt am fost „salvată” într-o împrejurare chiar de fiul ambasadorului Indiei în Germania, un tip care mergea cu un Mercedes cu steguleţe.
      M-a invitat la cină şi am acceptat, explicându-i clar că sunt măritată şi cina nu poate avea decât caracter amical, să n-o ia ca pe o întâlnire.
      A rămas să mă ia de la hotel după ce merge cu ambasadorul la o întâlnire de afaceri. A venit să mă ia masă noaptea la 11 şi jumătate. Mi s-a părut deplasată ora şi l-am refuzat. A doua zi, la ora 20 punct m-a sunat să mă scoată la cină. Eu eram deja la Viena. I s-a părut în regulă, mi-a spus senin că vine la Viena cu primul avion să luăm cina. I-am explicat că nu merită efortul şi am închis telefonul. Am leşinat de râs când am auzit că l-a sunat pe celălalt număr de telefon de pe cartea de vizită pe rugbist-soţul meu, să-i explice că această cină este importantă pentru el şi să-i dea adresa hotelului din Viena.
      Într-adevăr, în funcţie de cultură oamenii gândesc ciudat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s