După două zile ploioase, astăzi, a treia zi de festival ne-am bronzat la un soare splendid.
În ciuda ploii, în toate cele trei zile, evenimentul a fost organizat minuţios, îmbinând sărbătoarea cărţii cu ziua prichindeilor. Spectacole de teatru de păpuşi, Teatru Fani Tardini cu Momente şi schiţe carageliene, muzică de fanfară, muzică de cafe-concert au alternat cu lansări de carte, marşuri ale copiilor şi recitaluri de muzică uşoară. Andrei Pleşu, Mircea Cărtărescu şi Neagu Djuvara n-au reuşit să ajungă la eveniment dar lansarea Ghidului Galaţiului realizat de dl Comşa în colaborare cu domnul Zanfir Ilie, directorul Bibliotecii V.A. Urechea a strâns un număr mare de cititori şi a reprezentat evenimentul zilei.
Gălăţenii care au venit în aceste zile pe Esplanada din zona P-urilor sau mai exact la „NESPĂLATA” au avut parte de momente emoţionante. Unii au uitat de criză, alţii nu! Fiecare, după firea mai chitroasă ori mai zurbagie şi evident, după buget!
Scriam în altă postare a mea că POPA-I SEMN DE GHINION!
Aşa a fost şi azi! Două ore cât s-a foit un popă pe la standuri fără să cumpere nimic, n-am vândut o carte! Cred că toţi, de la toate standurile au stat cu ochii pe el murmurând vorbe de alint!
Noroc că s-a ridicat soarele cu hotărâre încingându-i sutana şi tot mai îmnuiat şi mai transpirat, la urnit din târg. A dat Dumnezeu şi ne-a scăpat de popă şi vânzarea s-a înviorat imediat, ba chiar oamenii s-au gândit că înfruntă mai bine criza cu hohote de râs marca Doina Popescu şi n-am mai prididit cu dedicaţiile pe cărţi.
Ei, dar nu-i aşa că vreţi şi-o bârfă cât de mică? Mintenaş!
La standul de lângă mine din câteva sute de titluri excelente, ce credeţi că s-a vândut?
Vă zic eu: GHICITUL, CARTE DE VISE, GHID DE VISE, TĂLMĂCIREA VISELOR şi alte trei ori patru titluri legate de dezlegarea viselor şi vreo două zodiace.
Altă fază tare, o tipă a venit de câte 2-3 ori pe zi şi a citit din aceeaşi carte: SEXUL CA LA CARTE.
Având în vedere că târgul ţine până duminică şi eu sunt la fel de optimistă ca şi ea că va termina cartea de citit în timp util.
O tipă a solicitat o carte care s-o înveţe să devină fericită.
Vânzătoarea drăguţă şi binevoitoare i-a oferit trei cărţi, groase cât Biblia fiecare dar mari, format aproape A4.
Tipa a explicat că vrea să-şi găsească mai ieftin şi mai rapid fericirea, aşa că va continua să caute o carte mai subţire: FERICIRE PE BANI PUŢINI!
În copilărie aveam în bibliotecă un Cod al bunelor maniere de vreo 450 de pagini. Acum, codul avea vreo…107!!!
Cel mai mişto bărbat din Galaţi şi-a luat un scaun şi a stat vreo trei ore în faţa micului meu stand.
Din păcat a venit cu douăzeci şi unu de ani mai târziu aşa că l-am ignorat.
Ca şi la târgul de la Bucureşti, au venit şi aici doi hoţi de cărţi dar, dacă bucureşteanul elegant avea măcar 80% şansa să fie cititor înrăit, cei doi urmaşi ai Romei aveau şanse o,008% să fie ştiutori de carte.
Un domn în vârstă a venit glonţ la „COMISIA ZÜRICH”. Soţia lui i-a spus ferm: „dragul meu, măcar de-am apuca noi să citim toate cărţile din biblioteca de acasă!” El a lăsat cartea din mână zâmbind ascultător.
Doamna a zâmbit a scuză către mine, a văzut „DUMNEZEU ERA-N VACANŢĂ”, a răsfoit-o şi i-a spus soţului cu glas melodios: „dar pe asta trebuie să mi-o iei!”
Probabil că domnul nu refuzase niciodată acel glas catifelat, fiindcă şi acum s-a executat imediat, privind-o cu dragoste. Am simţit între ei acel flux magic al oamenilor care se iubesc intens şi definitiv.
Cel mai emoţionant lucru este să vezi cupluri care au trecut prin viaţă fără să piardă nimic din dragostea de odinioară!
Doina Popescu Brăila 
Că domnul Djuvara nu a mai ajuns la tîrgul de carte, mai pot să înţeleg; nu insist.
Dar Pleşu şi Cărtărescu ar trebui să găsească nişte motive plauzible pentru absenţa lor …
Tînărul acela, era cumva în căutarea timpului pierdut ? 🙄
Cît despre domnul acela ascultător, nu am nici cea mai mică îndoială că va cumpara cartea ulterior. Singura sa părere de rău, se va consuma în tăcere : NU va avea pe acea carte minunată, autograful tău … 🙂
ps. Mă bucur de succesul tău şi îţi urez multă baftă în continuare !
Festivalul a avut o organizare de excepţie şi singurii care au pierdut prin neprezentare sunt respectivii! Nu insist dar…
Astăzi a fost invitat domnul Nicolae Breban cu „Trădarea criticii”. Întâlnirea a fost un regal şi ne-a făcut să uităm rapid de absenţii de ieri! Şi nu s-a limitat la prezentarea cărţii ci a fost o radiografie a condiţiei scriitorului. Pentru că a discutat despre importanţa unor personaje vii în literatură, am vrut să-i fac o surpriză plăcută şi i-am oferit romanele mele: Dobritza, Corvin, Erna, Eli sunt cu siguranţă personaje vii, credibile, de mare forţă.
Ei Doinita draga, se vede ca ai mare curaj. Din cite stiu eu, Breban este un ‘carnasier’ si nu iarta pe nimeni. Dar tot din cite stiu, domnul Breban este onest. Nu ataca pe nimeni daca este convins ca acel scriitor caruia ii citeste cartile, merita sprijinit. Iar personajele tale sunt vii, nu au cum sa primeasca un calificativ negativ.
Asta cred eu. In orice caz, felicitari pentru curajul de care dai dovada !
Tibi, eu am curajul să-mi trimit cărţile oricărui critic literar oricât de dur. Mă feresc doar de cretini şi de oameni cu idei fixe. Voi trimite cartea oricărui critic literar cu condiţia să ştiu că o şi citeşte. Fiindcă, dragă Tibi, rostul cărţilor este să fie citite. De aceea mă informez, fiindcă nu vreau să-l trimit unor simpli birocraţi plictisiţi şi cărţile să zacă aiurea.
Fericire pe bani putini si Sexul ca la carte, hmmmmmm, merita vazut. Desi, sincer, m-ar interesa mai mult ce face Dumnezeu cand e-n vacanta! Daca da o raita pe la targ, sa te ajute sa vinzi cat mai multe exemplare…. O zi plina de vizitatori sa ai!
Sexul ca la carte era acolo, pe tarabă! Fericire pe bani puţini n-a găsit-o în standuri fiindcă… este romanul la care scriu eu acum!!!
M-a mirat însă că deşi am scris doar câteva capitole şi n-am mediatizat, totuşi romanul este deja căutat! Probabil este o pură coincidenţă, tipa căuta o carte legată de fericire şi nu ştia numele exact! Dar… surprinzătoare coincidenţă!
Doina draga!
Fin observator al „maruntisurilor” din viata, ai reusit sa ma amuzi teribil , un fel de rasu’-plansu’ – te citez „În copilărie aveam în bibliotecă un Cod al bunelor maniere de vreo 450 de pagini. Acum, codul avea vreo…107!!!” .Posibile interpretari:
1.S-au redus normele de conduita sau caracterele au devenit mai mici! (caracterele de tiparire -of course!);
2.Intr-o jungla mare, codurile de bune maniere sunt inaplicabile sau anulate?!!!
3.Oamenii alearga (spre ce ? inca nu stiu exact !-ma refer la comunitati) sunt mereu grabiti, iar vartelnita timpurilor ii absoarbe spre o stare de hibernare a spiritului.
In aceasta situatie bunele maniere devin desuete?
4. Ce sunt ale maniere? Dar bune maniere?
PS:
Dar mai sunt cateva oaze de speranta….”Doamna a zâmbit a scuză către mine…” e un exemplu.
Tu, ca un clasic in viata ce esti, intelegi ca astazi multi isi lasa talpile pe peretii albi !
Dar mai avem oaze de speranta!
Te pup!
Şi eu am fost tentată să comentez diferenţa de la 450 la… 107 dar, am lăsat cititorii să mediteze la acest aspect şi se pare că bine am făcut fiindcă interpretările tale sunt foooaaaarte pertinente.
Cât despre speranţă, da! Aceşti oameni, chiar dacă nu au bani, oftează că nu-şi pot lua toate cărţile pe care şi le doresc şi oftatul lor mă doare.
Faptul că încă îşi mai doresc cărţi şi îşi rup din banii lor puţini să-şi cumpere măcar o carte mă încurajează. Pot spune că vând ceva mai mult decât cărţile mele… În cele câteva pagini pe care au reuşit să le parcurgă, au găsit puţină speranţă şi cu siguranţă ceva din sufletul meu. Şi ce este uimitor, cu două excepţii, toate cumpărătoarele femei, după ce au citit dedicaţia pe care le-am scris-o m-au îmbrăţişat.