Bătaia nu-i ruptă din Rai


Satul era aşezat pe malul Dunării şi copii se scăldau toată vara, zbenguindu-se fără griji şi traversând Dunărea înot de mai multe ori pe zi.

Dar, toamna venea vremea întristării. După ce că pierdeau rândul la joacă şi scăldat din cauza şcolii, mai încălţau şi ciubote să le stâlcească picioarele şi şi-o mai luau şi pe coajă de la domnul învăţător, om iute la mânie şi năzuros din cale-afară. 

După câteva zile de şcoală, domnul învăţător chemă pe Niţă şi-i dădu în primire pe Bela şi pe Joiana, două junici de soi bun, să le ducă la islaz ori în pădure, unde-o fi iarba mai grasă.

Niţă, mândru că l-a băgat domnul invăţător în seamă, plecă voios să se mai bucure de libertate pe coclauri şi săptămâni întregi alergă după vite.

Într-o seară domnul învăţător îl schimbă la vite cu frate-su Ene şi-l chemă pentru a doua zi la şcoală să-i pună notă.

Niţă citi poticnic ca vai de lume şi învăţătorul se mânie din cale-afară, probând şi-o nuieluşă aprigă pe palmele lui micuţe. Era cam supărat domnul învăţător, fiindcă alţi copii aduceau ba smântânică, ba un burduf de brânză ori un picior de miel, numai bulgăroaica se puise pe capete, fără nicio socoteală şi acuma ar fi vrut să-şi vadă copii învăţaţi doar aşa, pe ochi frumoşi. 

-Băiete, o să-ţi dau notă mică fiindcă citeşti ca o ciubotă! Şi fiindcă nu eşti bun de şcoală, să vie Ene la ore şi tu să vezi să grijeşti de vaci! Şi să înveţi temeinic, fiindcă data viitoare rup nuiaua pe tine! Ai înţeles?-zise învăţătorul cu vorbă aspră, de mare supărare.

-Am înţeles, zise băiatul printre lacrimi.

-I-a şi mai ţine de-aci şi de-aci, că precum ştiţi, bătaia-i ruptă din Rai!-zise domnul învăţător repezind nuiaua cu furie pe palmele înroşite ale copilului.

A doua zi, învăţătorul veni la şcoală şi găsi pe Niţă şi cele două junici în clasă spre veselia copiilor.

-Ce cauţi nebunule, cu vacile în clasă?

-Am venit să învăţ cititu’ şi scrisu’ şi le-am adus şi pe junici, să vază şi ele cât de grea este cartea şi să nu mă mai alerge toată ziulica pe islaz, ca să am şi io răgaz să-mi trag sufletul şi să învăţ buchile!-zise băiatul cu seriozitate.

Anunțuri

Despre Doina Popescu-Brăila

Cât deschizi ochii, cât iubeşti şi cât citeşti, atât eşti şi nimic mai mult! Dar, dacă ai copii şi dacă scrii, mai ai o şansă. Am publicat nouă cărți dintre care șapte romane: Comisia Zurich, Dumnezeu era-n vacanță, Ardei iuți, Pisica cu papion, Fericire la preț redus, Dragoste și ciocolată, Terente-Zodia zmeilor și volumul Copilul Dunării apărut în anul 2015 și în varianta bilingvă, în traducerea Sabrinei Popescu, elevă, având 14 ani și jumătate la comiterea isprăvii.
Acest articol a fost publicat în COPILUL DUNĂRII și etichetat , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

16 răspunsuri la Bătaia nu-i ruptă din Rai

  1. tibi zice:

    DA ! Bătaia e ruptă din rai.
    RUPTĂ, nu particică din. RUPTĂ CA PARTE NOCIVĂ.
    Noapte Bună !

  2. Fapta a avut răsunet în epocă şi domnul învăţător a fost schimbat. Dar obiceiul de a bate copii năpraznic s-a păstrat la unii dascăli. Învăţătoarea mea rupea şi câte două indicatoare pe zi bătând copii.
    Într-o zi a adus o riglă albastră din aluminiu, lungă de un metru. A bătut un băiat până a îndoit-o. A intrat o altă învăţătoare şi a întrebat-o de ce-l bate.
    -Nu-mi amintesc, dar linia asta metalică este excelentă!-a spus ea cu seninătate.

  3. luminita zice:

    N-am avut parte de asa ceva.
    Pot sa ma consider o fericita din acest punct de vedere.
    Imi amintesc insa si astazi cu dezgust de prima mea invatatoare , o nemtoaica cu numele de Swaiter , care era atat de severa si antipatica incat unul dintre colegii mei , neindraznind sa-i ceara voie la toaleta, a facut pipi pe el in timpul unei ore din clasa intai.
    In loc sa-l compatimeasca si sa-l ajute cumva sa iasa din penibilul situatiei zgriptzuroaica l-a facut de tot rasul , complicandu-i sarmanului situatia ingrata .
    De prisos sa va spun ca de atunci n-am mai putut sa-i sufar atitudinea si -desi eram atat de mica – am determinat-o sa-mi incheie la final media 9 la purtare si astfel sa-i transfere si mamei mele inconfortul de a fi venit la serbarea de sfarsit de an cu coronitza de premianta pentru mine de pomana.
    Zgripturoaica a anuntat in careu ca desi aveam numai medii de zece imi pusese 9 la purtare si deci nu mai aveam dreptul la vreun premiu.
    Anul urmator insa am scapat de ea , tata primise ordin de mutare din Bacau in alt oras si acolo am nimerit la o invatatoare ca o zana din povesti.
    De ce 9 la purtare ?
    Pai, probabil ca pe merit.
    Dupa episodul acela din trimestrul intai m-am simtit datoare sa il apar pe colegul de care radeau toti baietii in recreatii sau pe drumul de intoarcere catre casa , aruncandu-le ghiozdanele si chiar batandu-i .
    Iar ei ma reclamau la madam Swaiter de fiecare data.
    In clasa eram o bomboana de fata.
    Atenta si prompta.
    Isteatza si cu raspunsurile la posesor.
    Nu puteam insa suferi nedreptatea si o combateam si eu dupa mintea de atunci.

    • Eu am fost singura din clasă pe care învăţătoarea nu a avut curajul s-o bată niciodată şi am avut permanent divergenţe şi cu ea şi cu diriginta fiindcă am fost avocata colegilor mei. Dezgustător este că şi părinţii colegilor mei erau la curent cu atrocităţile celor două ticăloase dar nu interveneau niciodată să-şi apere copii.

  4. luminita zice:

    Ei , cine mi-a dat un vot ?
    Cin’ sa fie , cin’ sa fie ? 😆
    Cred ca Sabrina.

  5. gabriela zice:

    Nu inteleg de ce, oameni care nu au aplecare spre pedagogie, nu iubesc copiii si au tot felul de frustrari si probleme de atitudine, isi aleg sa fie dascali. Acel domn invatator, profesor, sau ce-o fi, il gasim si azi, in clase. Si are pretentia si dreptul de a forma caracterele copiilor nostri. As vrea sa existe o solutie sa schimbam mentalitatea profesorilor, incat sa nu mai pretinda spaga sau atentii pentru note, si sa fie nepartinitori si sa-si faca meseria cu profesionalism si dragoste. Stiu ca nu toti dascalii sunt asa, dar sunt foarte multi care au probleme.

  6. luminita zice:

    Poate va intrebati cum de am nimerit in clasa a doua la o invatatoare buna ca o zana.
    Pai, va spun . A fost singura dintre cele sapte (eram copii multi pe vremea aceea ) care a vrut sa primeasca in clasa ei o fetitza cu funditze in coditze care avusese 9 (noua) la purtare , bre.
    Asa ceva era rar pe vremea mea .
    Nici baietii nu erau sanctionati atat de dur.
    Si azi cand zic Swaiter mi se face gura punga . :mrgreen:
    😆 😆 😆

  7. luminita zice:

    Gabriela,
    cred ca tu mi-ai dat votul.
    Iti multumesc !

    • gabriela zice:

      Mi-a placut comentariul tau, Luminita. Si eu am avut o invatatoare, la fel de partinitoare. Eu am fost un copil cuminte, care invata mereu, foarte bine. Si pentru ca, unul dintre colegi era brutal, si ne cam batea pe noi, fetele, mama a venit la scoala si a vorbit cu directorul, care dealtfel, era si vecinul nostru. Pe considerentul acesta, am primit 9 la purtare si premiul 3. Acum nu conteaza, dar atunci, pe vremea aceea, mi s-a parut sfarsitul lumii. Si uite asa, oamenii mari, in loc sa ne formeze ne ucid caracterele. In schimb din clasa a 4-a, am avut o diriginta, pe care am iubit-o foarte mult. Ea mi-a descoperit si mi-a cultivat talentul pentru literatura.

      • Şi mie mi-a descoperit diriginta talentul pentru literatură şi asta a speriat-o foarte tare. O speria şi faptul că aveam personalitate şi gândeam matur. Mi-a interzis să citesc, aşa că am citit pe rupte, o carte pe zi şi una pe noapte, mi-a interzis să particip la orice fel de concurs de cultură generală altfel decât în juriu şi premiile care erau de regulă cărţi trebuia să le dau altora mai slab pregătiţi, deşi tânjeam după ele şi le meritam, mi-a interzis să fac sport şi am făcut în ciuda ei şi pe ascuns şi tenis de câmp şi tenis de masă şi handbal.
        În clasa a VII-a mi-a pus nouă la purtare fiindcă aveam media foarte mare şi trebuia să mă spolieze de premiul I şi să-l dea unei colege care-i căra miere de albine şi alte alea.
        A fost un război în cancelarie, ea împotriva tuturor profesorilor care erau consternaţi dar ea îmi pusese nota la purtare în clasă, singură, nu în consiliu profesoral cum era legal.
        Directoarea mi-a dat un premiu special al direcţiunii şi m-a trimis la forumul pionieresc unde mi s-a dat o medalie mare, albastră şi grea, „Meritul Pionieresc” care la noi în şcoală mai fusese primit o singură dată de o elevă..
        M-am ridicat în picioare şi am refuzat-o spunând că am nouă la purtare. Mi s-a părut mai bine aşa decât să se afle şi să-mi fie retrasă ulterior.
        Gestul meu a şocat dar se pare că situaţia mea era cunoscută de către şefii pionierilor fiindcă după un moment de stupoare, se şi filma, o profesoară din prezidiu s-a ridicat şi a spus „Ştim speţa, de fapt, diriginta ta este corigentă la purtare! Păstrează medalia fiindcă o meriţi”
        În clasa a VIII-a s-a opus să dau examen la liceul Bălcescu, cel mai bun din oraş la acel moment, pretextând că acolo sunt numai profesori tâmpiţi. I-am spus că dacă am suportat-o pe ea timp de patru ani, rezist la orice.
        Şi adevărul este că profesorii cei mai de temut de la Bălcescu au fost nişte pisicuţi simpatici pe lângă ea.
        Cu excepţia unui activist de partid care sub aspectul unui tip jovial şi simpatic era un şarpe cu clopoţei.

        • I m p r e s i o n a n t!
          Îmi place teribil blogul dumneavoastră. Pentru câteva clipe am fost asaltat de flashuri care m-au purtat departe în peisajul copilăriei, în primii ani de școală, în clasa unde am învățat, clasa în care trei trimestre din trei pâlpâia isteric neonul din fundul clasei, la fața de catedră cu motiv național, la tabloul lui Ceaușescu tronând peste lozinca aia sângerie cu „Traiască partidul…”, pe care dealtfel am spart-o prin clasa a opta cu un măr ricoșat din capul unui coleg urcat pe catedră si pentru care am primit șapte la purtare. Mi-am amintit de profa de engleză, de care erau indrăgostiti toți elevii din școală (abia asteptam zilele de 1 si de 8 martie să-i putem aduce ofrande), de proful de desen care făcea colecție din perciunii smulși, la doamna de franceză – care pretindea să i se spună așa intr-o epoca in care termenul căzuse în desuetudine -, doamnă care studiase in Franța pentru o perioadă și care se-ținea-după-ăla-de-muzică.
          Învățământul, stimată doamnă, este până la urmă o chestiune de vocație – situația e
          simplă -, o ai sau nu o ai. Calitatea actului de în vățământ tine de cei care aplică. Dacă în București sau in Iași actul de a ține o prelegere in fața unei grupe de studenți este similar cu faptul de a intra în groapa cu lei, in orașele cu traditie mai săracă (Braila sau Galați, in speță), de multe ori lucrurile se manifestă cu totul altfel, profesorul e un fel de demiurg, se hrăneste cu teroarea pe care o aplică discipolilor, tratează actul de învățământ în manieră proprie. Am un copil care învață in clasa a noua, intr-un liceu din Galati, liceul pe care l-am absolvit si eu acum peste 20 de ani; prima oră de logică a coincis cu primii 5 de nota 2 și o notă de 1 (prima oră – nota bene! – fără sa se fi predat vreo lecție în contextul în care din 32 de elevi doar 10 au carte pe respectiva disciplina). La urmatoarea oră s-au mai acordat incă vreo 10 note de 2 si 3. Am uitat să va spun că s-a luat și un 4 – era a lui fi’miu. Motivul?! Simplu! „Ai părul cam lung și ești șmecher!” Anticipasem cumva situația și am tratat disciplina cu toata seriozitatea, pregătind lecția separat, cu studiu și explicații suplimentare. Degeaba, tot nu a scăpat de notă. Am luat legătura cu dirigintele și știți ce mi-a spus?! Mi-a spus ca doamna e in vărstă și că mai are doi ani până la pensie. Halal argument! Mi-a sugerat subtil sa nu merg la inspectorat că imi garantează dumneaei ca nu va fi vorba de corigență sau mai rau, repetență, pentru niciun elev. „E doar o chestiune de mușchi… de a se impune din start”. În liceul despre care vă vorbesc a fost chiar săptămâna trecuta un alt eveniment; o profesoară de informatică a smuls literalmente un cercel din urechea unui elev de clasa a noua și l-a aruncat pe fereastră. Mama copilului este jurist, a fost la politie pentru plangere penală și la inspectorat. Niciun rezultat notabil. Nici macar banii pentru obiectul pierdut nu i-a primit. Am luat legătura cu doamna respectivă si i-am sugerat sa se adreseze ziarului local, chiar i-am oferit cateva numere de telefon de la foștii mei colegi, de la secția învățământ-cultură, dar avea o reținere în a discuta cu presa.
          Ați fost cadru didactic și vă intreb ce este de facut? Cum ati vedea situațiile astea rezolvate macar cu o soluție de compromis?
          Sper totusi că voi reuși să ajung la blogmeet-ul de la Brăila, de sâmbătă și poate că vom discuta direct.
          Va doresc o zi frumoasă!

          • Bună Claudiu. În anii în care am fost la catedră am fost mai apropiată de elevi decât de colegii din cancelarie. La o testare serioasă psihologică şi profesională, probabil că 65-70% dintre cadrele didactice ar trebui eliminate din sistem.
            Dar nu trebuie să generalizăm. Adevăraţii dascăli sunt rari şi nepreţuiţi. Ingrid invaţă la un liceu foarte bun în Brăila. Acolo are şansa unor profesori extraordinari.

  8. Postare nouă: Monstrul Dunării.

  9. maria zice:

    buna. va rog frumos daca poate cineva sa ma ajute; am o fetita de 11 ani si la sfarsitul clasei a 4 a a fost batuta de catre d na invatatoare foarte rau.am fost la inspectorat si mi au spus ca nu se confirma nimic din declaratie [ d na are si cateva relati] ce pot face? am fost si la politie dar nimic concret. multumesc

    • Regret unii dascăli au rămas cu mentalitatea în urmă cu un secol. Sfatul meu este să contactaţi presa dar să faceţi plângere scrisă şi la comandantul poliţiei şi la Inspectorul Şcolar General. Existând reclamaţia scrisă, în 30 de zile trebuie să primiţi un răspuns oficial. Din ce oraş sunteţi? Poate vă pot ajuta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s