Vulpoiul pedepsit


Un vulpoi roşcat dăduse iama în puici şi de două săptămâni încheiate făcea prăpăd. La vreme de război, după rechiziţii şi secetă, foametea bătea la uşă şi sătenii nu-şi permiteau să-mpartă cu roşcatul.

Tot satul era în căutarea vulpoiului şi noapte de noapte oamenii făceau de caraulă pe uliţele satului dar dobitocul gătuia câte 10 găini, după care lua alte 5-6 cu el şi dimineaţă gospodarii îşi puneau mâinile-n cap.

Singura, ţăţica nu se sinchisea. Alte treburi urgente îi ocupau timpul. După ce-l schimbase pe Manole cu maiorul Schroeder, spilcuit şi parfumat, ţăţica dusese un trai boieresc. Niţă profitase din plin, dijmuind adesea lada cu bunătăţi a soră-si ce se găsea dosită sub pat.

După dramatica mutare în linia întâi a maiorului, colonelul Aron Stefl preluă şi funcţia şi comodităţile de care se bucura Schroeder. O saună după moda lipovenească îl ajuta să se menţină în formă dar nici ţăţica ne era de lepădat şi o cuceri rapid cu pocnet de călcâie, galanterii şi cadouri.

Niţică se strecură în odaie la ţăţica să rechiziţioneze niscai ciucalată.

 Până să se retragă cu prada, se trezi că musiu colonelul şi drăguţa lui se întoarseră pe neaşteptate. Copilul se strecură sub pat şi se rugă să nu umble ţaţa în ladă.

Cum porumbeii aveau altă ocupaţie, hainele zburară pe preşuri şi cinevă suflă în lampă. Niţică nu îndrăznea nici să respire, ştiind ce curele peste fund îl aşteptau dacă ar fi fost prins. Se mustră pentru lăcomie – de, se-nvăţase să intre în fiecare seară să inspecteze lada – şi îşi jură că dacă scapă teafăr şi de data asta, fuge-n baltă la Manole şi se cuminţeşte.

 Osteniţi din cale-afară cei doi adormiră. Sforăitul straşnic al vărzarului îl încurajă pe Niţică să iasă din ascunziş. Spre marea lui uimire, ofiţerul nu era colonelul- adică iubitul ţăţicii ştiut de toată lumea- ci Dolfy, un sergent mutros, în mare duşmănie cu Franţi. Un gând nebunesc îl făcu să ia cu el hainele sergentului şi, deschizând cu grijă uşa unsă din vreme cu untdelemn, pe-aci ţi-e drumul! Îl luă şi pe Toderaş cu el, să nu cadă în laba vulpoiului, apoi fugi întins până la Dunăre şi, dezlegând o lotcă pescărească trecu în insulă. Manole îl primi cu bucurie dar, îl certă pentru nesăbuinţa de-a lua hainele neamţului.

Puţin înainte de miezul nopţii se făcu timpul să apară colonelul şi ţaţa îl zgâlţâi pe sergent să-şi ia tălpăşiţa. Spre marea lui nenorocire, sergentul descoperi că îi lipsesc hainele. Bănui că Franţi, încartiruit chiar în casă cu ţăţica îi făcuse pocinogul, spre a-l da de gol la colonel. Cum în tindă se auzea vocea superiorului, disperat, Dolfy îmbrăcă hainele ţăţicii, îşi luă bocancii în mână şi sări pe geam. Trecu prin grădini, încălţă bocancii şi văzând drumul pustiu, sării gardul cu grijă să nu-şi sfâşie poala rochiei.

De după uluci, sătenii care făceau de caraulă în aşteptarea vulpoiului îl înşfăcară. Ce râsete pe ei văzându-l în haine de muiere, Doamne-Doamne! Degeaba se ruga bietul Dolfy să fie slobozit, că oamenii merseră cu el la colonel. Acesta, auzind zarvă ieşi în curte:

-Ei, aţi prins vulpoiul, oameni buni?

-Ba se pare că vulpoiul nostru este chiar dumnealui. Vândut lui Satan, noaptea îmbracă haine de fimeie şi gâtuie puicile, sărăcind satul!

Franţi, văzându-l în starea jalnică în care se afla, nu se mai putea opri din râs. Hohotele rotofeiului bucătar erau contagioase: toată suflarea râdea în hohote.

Colonelul, singurul care nu avea chef de râs, recunoscu hainele şi deveni bănuitor:

-Sergent, ai o explicaţie satisfăcătoare pentru că umbli la miezul nopţii îmbrăcat în hainele metresei mele?

-Cred că sunt nebun, Herr commander!- zise Dolfy gata-gata să izbucnească-n plâns de umilinţă.

-Un nebun ce compromite haina de soldat al celui de-al III-lea Reich! Ar trebui să te împuşc pe loc dar eu sunt patriot: frontul din Ucraina-sud are nevoie de tine! La prima oră pleci în linia întâi! Heil Hitler!

Singur, Franţi înţelese că micul lui prieten îi făcuse un serviciu nepreţuit scăpându-l de Dolfy şi îi pregăti o tavă de ştrudele dar Niţică, aşa cum era de aşteptat după fiecare ispravă, nu se arătă vreo două săptămâni. Ca bun prieten ce se afla, Franţi puse laţuri pentru capturarea roşcatului, fiindcă ţinea şi el la penele lui Todiraş. După ce captură o duzină de pisici şi vreo doi câini, vulpoiul pică în laţ.

Un negustor ambulant îi schimbă blana vulpoiului pe două tigăi din tablă neagră, ţigănească, pentru clătite.

Reclame

35 de gânduri despre &8222;Vulpoiul pedepsit&8221;

  1. Bun, Niţică l-a scăpat pe prietenul său Franţi de „mutros” dar, Toderaş este încă în mare pericol dacă sătenii nu-l dibuie pe „roşcat” ! Şi mai rămîne de văzut ce va face Manole cu ţoalele sergentului vărzar.

    • Nu s/a plictisit nimeni, iar dacă nu mă înşel prea tare, deja acest blog a devenit interactiv, nu ?
      Doinişoară ai spus că vei face din Niţică un brand.
      N-am nici-un motiv să cred că nu vei reuşi.
      De fapt, Niţică ESTE deja un personaj perfect conturat.
      Ce va face Niţică de acum înainte, depinde de tine, nu de „cărbunii” mei.

  2. Sarut mina, Doina…
    Ma bucur sa te regasesc vesela si pusa pe sotii… Tare interesanta structura interioara mai ai… Sint alaturi de tine si de durerea ta ( pe care sint convins ca o traiesti, desi nu simt ca ai vrea s-o faci publica…iti respect decizia… ) Cu sufletul sint alaturi de Inima ta, Tuzla si cei 11 eroi romani…
    Stiu ca esti de-a lor…
    Ziua de azi sa te mingiie…
    adm

  3. Doina,
    salut !
    Initial intelesesem ca povestirile de aici cu Nitza si Toderas sunt deja cuprinse intr-un roman din care tu ne dai cate o portie pe zi cu tzaraita.
    Acum sunt un pic derutata .
    Le publici aici pe masura ce le scrii ?
    Adica sunt atat de proaspete ?
    Suntem primii cititori ?
    Avem onoarea acestei exclusivitati ?
    Te rog, fa lumina in mintea mea ca altfel mor (de curiozitate , bineinteles ) . 😆

    • Dragă Luminiţa,
      Le scriu on-line, direct pe blog şi apoi le iau şi le paginez în carte. Da, sunteţi primii cititori, fiecare poveste are vechime de… minute. Probabil că este prima carte bună scrisă on-line, într-o lună.

  4. Nimeni nu simte Nimic… Totul este o otarala de giste chioare.. Nu stiu de ce simt ca esti la Tuzla…
    Daca am gresit, iarta-ma… Daca nu… nu ma ierta!…
    Sint in continuare alaturi Cei care au imbratisat Cerul…
    Dumnezeu sa aiba grija de Sufletul Tau…
    adm…

    • Nu sunt la Tuzla dar am preferat câteva ore de tăcere. De aviatorii de la Tuzla mă leagă nişte amintiri formidabile. Nu pot să le povestesc aici fiindcă, deşi sunt excelente ca scenariu de film nu se potrivesc adâncimii momentului. Ei nu sunt pe acea listă dar asta nu face cu nimic situaţia mai bună. Au pierit cei mai bravi dintre bravi. Nu ştiu câţi înţeleg grozăvia acestei catastrofe…

    • Iarta-ma ca raspund asa tirziu… Am prins o zi libera si am si dormit putin, printre altele… Nu stiu Nimic, despre Doina. Nu am stiut si cu atit mai mult, nu simt ca am deconspirat nimic… Pur si simplu asa am simtit. Poate am simtit aiurea, dar asa simt si acum… Simturile se pot explica foarte greu, doar se simt… asa ca o boare de vinticel peste cimpii… Imi este greu sa cred ca Doina nu l-a cunoscut pe comandorul, comandant de la Bobocul… Si eu am lucrat cu aviatorii militari cu multi ani in urma pe cind eram ofiter, dar intr-o alta arma… Regimentul meu se ocupa cu partea de geniu a unei infrastructuri de aviatie… Dupa cite am reusit eu, s-o inteleg pe Doina, mi-ar fi greu sa cred ca putin din sufletul ei nu este – acum la priveghi – acolo unde s-au stins pamintean, nu unul ci 12 „colegi” de-ai ei…
      cu stima,
      adm…

  5. tibi,
    acum multi ani, eram prin anul doi de facultate , un prieten de-al meu -elev (sau student, nu stiu cum se zicea pe atunci ) la Scoala de aviatie de la Boboc -Buzau s-a prabusit cu elicopterul si a murit.
    In carlinga avea si un recipient mare cu combustibil care a luat foc instantaneu.
    Mult timp m-a marcat aceasta tragedie.
    Am si acum doua fotografii cu el , in uniforma de aviator , din care imi zambeste.
    Il chema Mircea.

    • luminita
      Aviatorii au un ceva special care îi deosebeşte net de alţi oameni.
      Ei ştiu prea bine că orice zbor poate să fie ultimul lucru pe care îl fac pe lumea asta. Am cunoscut cîţiva aviaotori, am citit despre acest subiect mai multe cărţi, crede-mă că şi eu sunt afectat; şi mă enervează modul în care se încearcă muşamalizarea cauzelor accidentului, dînd vina pe pilot.

      • Tibi, nu m-am urcat niciodată în avion cu ideea că s-ar putea întâmpla ceva rău. Abia după ce am intrat în afaceri am început să trăiesc fiecare zi ca şi când ar fi ultima!

        • Un pilot este fericit ori de câte ori zboară pe cerul patriei. Pentru că zborul este un microb, o vocaţie, un talent şi o stare de spirit. Pe undeva şi o aroganţă. Eşti conştient că fiecare zbor înseamnă împlinirea unui vis şi mai ales, că ai fost ales de soartă să… pipăi norii, să-ţi sprijini tâmpla de stele.

            • Îmi închipui zborul spaţial absolut fabulos.
              Dar zborul sportiv este cel viu, emoţionant, spectaculos, eroic.
              Imagineazăţi looping-uri, tonouri, ranversări sau simple viraje de luptă.
              Sigur, pilotajul sportiv este muuult mai uşor decât pilotajul aeronavelor militare sau comerciale dar ţie ţi-ar place să de plimbi cu o Alfa Romeo cuore-sportiva sau cu un autobuz?

  6. tibi,
    in cazul mortii prietenului de care aminteam mai devreme nu am cautat amanunte .
    Eram si departe si nici nu mi s-a spus decat dupa un timp .
    Un lucru insa am retinut atunci -sefii il trimisesera singur sa aduca de undeva acel butoi din plastic cu combustibil si flacarile din carlinga l-au ucis , nu aterizarea fortzata de anumite imprejurari tehnice..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s