Lupta pentru viaţă!


Ultima apariţie tv

Când moartea era doar o ipoteză îndepărtată

Testamentul

Reclame

16 gânduri despre &8222;Lupta pentru viaţă!&8221;

  1. Este doar revolta că nişte medici incompetenţi nu au sesizat depresia Mădălinei.
    Când o boală învinge dragostea mamei pentru copilul ei depresia este teribil de avansată.
    Acei medici care au tratat-o superficial după prima tentativă nu au nicio scuză.
    Se pare că Mădălina a căutat să se salveze prin preoţi şi bioenergeticieni dar fără rezultat.
    Ce rost mai are un preot dacă nu este capabil să-ţi vindece sufletul?
    Să-ţi colecteze doar impozitul final?
    Depresia este definită prin incapacitatea omului de a se bucura.
    Îţi dai seama ce boală cumplită?
    Eu ştiu cel mai bine fiindcă bucuria face parte din sistemul meu imunitar.
    https://doinapopescu.wordpress.com/2010/02/02/zurgalaul/

  2. Se va muşamaliza incompetenţa şi acum ca şi în toate celelalte cazuri.
    Crima ŞI prin nepăsare a devenit politică oficială în Romania, de muuuultă vreme.

  3. Un medic zicea că a fost o fire introvertită!
    Normal! De-aia avem psihologi şi psihiatri, ca să comunice şi să trateze pe cei cu fire introvertită care sunt predispuşi depresiei. Dar pentru asta este nevoie de talent şi competenţă.
    Cei cu fire extrovertită se calmează ori cu-o înjurătură, ori cu-n banc.
    Stela Popescu a ţinut naţiunea cu zâmbetul pe buze zeci de ani în comunism, când o singură replică o putea exclude definitiv din teatru.
    Probabil că valorează cât toţi psihiatrii şi popii Bucureştiului la un loc!

  4. Când mi-e greu şi nu mai am suflu mă gândesc cum trăiesc femeile-n Afganistan şi revin imediat cu picioarele pe pământ.
    Muncesc atât de mult ca să-mi plătesc facturile şi ratele la bancă încât n-am timp să fac depresie. Şi dacă am un moment liber scriu şi asta îmi aduce bucurie.
    Şi Doamne-fereşte de mai rău!

  5. M-ai făcut să plâng, apoi am zâmbit la Corina şi la Licurici mi-am adus aminte de ce te citesc. Eşti un copil mare, Doina.
    P.S. Mi-e un dor de Cleopatra… Gânsacul Toderaş nu mai zice nimic-nimic?

  6. nu am auzit pana acum Testamentul Tatianei Stepa. Emotionant pana la lacrimi. Mi-am aminitit cantecele ei pe care le fredonam in nestire pe vremea Cenaclului Flacara. Tin minte si prima ei piesa, unul din cantecele mele dragi:
    „Si-am sa-mi fac o doina, doina mea de jale,
    Fara nici o noima, sa ma-ntoarca-n cale…”
    Pacat ca in ultima vreme, oamenii de valoare se sting incet, ca niste lumanari. Mor discret, modest, tristi, departe de cei carora le-au dedicat viata si talentele.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s