Cu ani în urmă, Ingrid avea vreo şapte ani şi Sabrina aproape doi. Ieşind din supermarket constat că un idiot şi-a tras un SUV prea aproape de portiera mea stângă şi nu pot urca în maşină. Mă uit la pragurile enorme de inox care aproape atingeau laterala maşinii mele, îl înjur pe cretin, pun cumpărăturile în portbagaj şi urc pe uşa din dreapta, trecând cu mare grijă peste cotieră, să nu-mi intre maneta de viteze în fund. Ajung pe scaunul şoferului în sfârşit, aştept să urce şi fetele şi sora mea, toate pe bancheta din spate şi, atentă să nu mă agăţ în pragurile neomologate şi ameninţătoare ale SUV-ului le întreb: ei, e ceva în spate?
Ingrid zice repede:
-Nu!
La care Sabrina completează:
-Numai niste oameni!
Frânez brusc, mă uit în oglindă, treceau doi ţigani.
-Ingrid, de ce nu mi-ai spus că-s oameni?
-Învaţă-te să vorbeşti corect! Ai întrebat dacă e „ceva”. M-am uitat după maşini şi cărucioare! Dacă voiai să întrebi de oameni întrebai de „cineva”…
Doina Popescu Brăila 
🙂 excelent. Copiii au dreptate. Ii invatam sa vorbeasca corect si sa se comporte frumos iar apoi noi, facem cum ne taie capul. Au dreptate sa ne taxeze cand nu respectam propriile noastre idei si recomandari. 🙂
Era o perioadă în care rugbistul insista mult pe reguli şi am fost sancţionaţi cu promptitudine.
imi vine in minte reclama aceea la Bors, cu baietelul care discuta cu mamica. Ii tot punea intrebari, pana a ajuns la cea incuietoare:” Nu tu ai zis ca oamenii bogati, nu sunt neaparat mai buni?” 🙂
😛 😛 😛
😛 😛 😛
A fost pe fază Ingrid. 🙂 Te-a taxat, dar poţi fii mândră că a reţinut ce aţi învăţat-o.
Dar mi-a stat oleacă inima!
POSTARE NOUĂ! 🙂
😀
Puteai să-i dai cu tupeu. Ăştia zburau 😀
Ce rău eşti!