13 femei

Am avut sarcini grele cu multiple complicaţii şi primul copil, Ingrid, s-a născut la şase luni şi trei săptămâni, iar Sabrina la şapte luni. Deşi aveam 27 de ani când eram însărcinată cu Ingrid, mi se spunea mămica-copil.

Am fost internată în maternitate ca să ţin sarcina, apoi m-am internat la Spitalul Judeţean, pe perfuzii. Am mers timp de două luni la spital cu trimiterea de internare şi zilnic am fost amânată pe motiv că nu sunt paturi. Într-o zi, o doctoriţă frumoasă, parcă Gina Prisăcaru, m-a internat pe secţia doamnei doctor Popa, care a făcut un scandal uriaş. Eram 13 femei în salon din care 12 erau babe de la ţară, care dăduseră şpagă ca să stea la căldurică toată iarna, să nu se mai ducă la WC-ul din fundul grădinii. Unele aveau bărbaţii internaţi tot la mişto, în saloanele de bărbaţi, alţii erau acasă să hrănească animalele. Babele erau simpatice şi tăifăsuiau fără griji, iar eu citeam pe rupte. Era o atmosferă de tabără. Singurelle în suferinţă eram eu, mamaia Lungu şi madam Lisaveta. Rugbistul îmi adusese o geantă de voiaj plină de cărţi; ronţăiam covrigi şi citeam non-stop. O figură aparte era mamaia Lungu, dar cea mai simpatică era mamaia Raluca, o băbuță alintată ca o fetiţă.  Vorbea cu botic, folosind doar diminutive: sărmăluțe, mămăliguță, lăptic ori merișoare. Purta pijămăluțe cu ursuleți și veverițe și maieuțuri cu mingiuțe și umbreluțe. Toată ziua ronțăia acadele răsucite și halviță. Mamaia Raluca se ruga de doamna doctor să-i dea o învoire de două zile. Trecuseră două săptămâni de la ultima învoire şi moşul ei nu putea sta aşa de mult fără femei; trimisese vorbă că rezolvă în sat, amatoare fiind destule.

Lângă patul meu era mamaia Rodica.

-Ei, mămica-copil, când isprăveşti cartea aia, mi-o dai mie?

-Sigur, ziceam amabilă şi, cum terminam cartea, o puneam pe noptiera ei. De câte ori ajungeam la finalul unei cărţi, mamaia Rodica o cerea imediat. Eram totuşi mirată că teancul creştea pe noptieră, dar baba nici nu le răsfoia.

Într-o zi îi vine moşul de la ţară cu două perechi de gâşte pentru doamna doctor, smântânică, miere de albine şi vinişor.

După ce-o omeneşte pe doamna doctor, vine în salon:

-Ghiţă, zi drept, a fost Floarea la tine?

-N-a fost, Rodico!

-Şă-ţi sară ţie ochii, Ghiţă?

-Să-mi sară, fă, să-mi sară!

-Şi să ţi să usuce şi să-ţi pice, mă Ghiţă dac-o tăvăleşti pă Florica!

-Auzi, fă! Ia-ţi vorba-napoi, că te plesnesc!

Dar Rodica schimbă vorba diplomată:

-Auzi, Ghiţă? O vezi pă fetiţa asta? Citeşte pă rupte!

-Să hie sănătoasă!- zice ţăranul indiferent.

-Da’ uite, toate cărţile astea, pă care le-a citit, mi le-a dat mie!

-Ete, te-oi apuca de citit la bătrâneţe! Te faci primăreasă, fa?

-Nu, mă prostule, da’ facem rost de foi pentru privată pentru toată viaţa, nu ne mai urzicăm de la frunze!

Eu sar sfârlează, îmi iau cărţile dintr-o mişcare şi explic:

-Eu vi le-am dat împrumut, să le citiţi! Dacă nu vreţi să vă urzicaţi de la frunze, încercaţi cu hârtie igienică!

-Costă bani, maică!- zise femeia cu lacrimi în ochi. Poţi să te caci pă bani? Mi-ai luat toată bucuria!