Soldatul


Eram în salon cu cele 12 pensionare şi le spuneam aşa nu musai fiindcă îşi luau pensia de la statul român, cât pentru că ele erau la spital ca la pensiune. La vârta lor, dureri de şale şi bolile lăcomiei susţinute erau fireşti. Dar cu adevărat bolnavă era o bătrână operată de fiere, fire severă, îmbrăcată cu un halat negru. Nu-mi amintesc cum o chema numele de familie, Elisabeta Nu-ştiu-cum dar, când m-am internat eu toate aveau vechime considerabilă şi-i ziceau regina Lisaveta fiindcă le privea pe celelalte babe ca după cal, chit că nu avea poate nici un  metru şaizeci. Avea un aspect de piază-rea indiferent din ce unghi o priveai! Aveam să înţeleg rapid că deşi nu era o vorbăreaţă, refuza în mod special să vorbească cu ele fiindcă, ce-i drept, babele erau spurcate rău la gură. Te-ai fi aşteptat ca nişte bătrâne onorabile să vorbească mai cu perdea, dar dumnealor îşi uitaseră perdeaua acasă: toate! 

Regina Lisaveta răspundea monosilabic doctoriţei, iar când o vizitau feciorii, trei sau patru la număr îşi lua o mutră de mare suferinţă.  

Ei stăteau în genunchi lângă pat şi-i sărutau mâna, rugând-o s-o primească şi pe sora lor care făcea ture pe hol, dar bătrâna smucea capul neînduplecată. N-am aflat ce vină avea fata de picase în dizgraţie dar faptul că venea şi cu un copilaş de 3-4 anişori şi bătrâna refuza să-şi vadă măcar nepotul o făcea în ochii noştri antipatică din calea-afară. Băieţii erau toţi frumoşi, atletici, bruneţi cu ochii verzi, dar îmbrăcaţi în negru şi crescuţi probabil cu biciu fiindcă erau de-o timiditate rar întâlnită.  Erau îngrijoraţi şi înlăcrimaţi de starea mamei dar ea, în afară de gemete şi suspine nu se îndura să scoată nicio silabă. Niciunul n-a venit cu vreo fată ori nevastă deşi erau trecuţi toţi de 20 de ani, dar stăteau ore bune în spital, o hrăneau cu linguriţa şi dacă ea dormea ori nu avea chef să fie deranjată stăteau tăcuţi şi răbdători pe hol. 

Acum, în mod normal poate nu ar fi fost treaba nimănui că regina Lisaveta purta un halat negru şi dormea în cămaşă de noapte neagră, dar parcă pe lângă pijamalele cu ursuleţi pe bicicletă sau ursuleţi cu umbreleţe şi stropitori pe care le purta mamaia Raluca te cam zgâria la retină. 

Doamna doctor intra şi se oprea la primul pat la mamaia Lungu. Mamaia Lungu, deşi avea în repertoriu cuvinte neaoşe, româneşti se schimba numai cu lumina stinsă şi la duş se ducea singură. Se pare că după regină era a doua cu probleme de sănătate mai serioase. Cel mai grav era că era somnambulă şi noapte de noapte o recuperam de pe etajele inferioare, uneori şi din curtea spitalului.

Nu reuşea femeia să răspundă la toate întrebările doctoriţei, că mamaia Raluca începea să se milogească:

-Haideţi, doamna doctor, numa’ pă două zile să mă-nvoiţi, că iaca, au trecut două săptămâni de când am fost acasă şi-i bărbatul singur şi-şi caută alta prin sat, zău aşa!

-Nu avem ce discuta! Când te-ai întors data trecută de-acasă ai venit îndopată ca o gâscă, cu ficatul mărit şi steatoză hepatică!

-Ei, s-a obosit ficatu’ că s-a lăcomit omu’ meu şi ne-am iubit de două ori! Oare asta mi-a dăunat?

-Nu asta chiar ţi-a făcut bine! Tochitura de purcel şi şunca ţi-au făcut rău!

-Da’, n-am mâncat, zău aşa! Numa’ nişte cărniţă de porc prăjită la tigaie…

-Şi sarmale, şi cârnaţi, cunosc! Nu pleci nicăieri! Să vină bărbac-tu la tine dacă-l apucă dorul! Şi să-i zici să pârlească mai bine cocoşii ăia că nu pot să-i mânânc neepilaţi! Mamaia Raluca se punea pe plâns şi-şi sufla nasul în batiste cu personaje din Cartea Junglei din acelaşi material din care avea şi faţă la pernă. 

Apoi, doamna doctor trecea în viteză pe la restul paturilor făcând glume cu fiecare.

De patul meu nu se apropia niciodată şi rar îmi adresa câteun cuvânt, să simt că nu este de acord cu prezenţa mea pe secţia ei, aşa că mamaia Lungu remarcă într-o zi:

-Ete ce proastă-i doctoriţa noastră! Nu s-apropie niciodată de fetişoara asta de parcă i-e frică că plodu’ să ia! N-o fi învăţat la şcoala de doctoriţe că faci copchil numa’ c-o p*** de ispravă?

-Da’ mai tăceţi, spurcatelor!-zicea mamaia Elenuş. O speriaţi pe mămica-copil!

-Nu să sperie, fugi de-acilea!- sărea mamaia Rodica. Te pomeneşti că din sperietură a ajuns cu burta la gură! Nu zice nimic că-i motancă ‘oaţă, da’ de speriat, nici vorbă!  

Eu citeam şi-mi vedeam de perfuziile mele şi babele, sub privirea dezgustată a reginei Lisaveta trăncăneau numai pe teme de sex, discuţii brute cu vorbe pe şleau cum probabil mai discută băieţii prin armată sau poate ocnaşii.

De regulă eu o păzeam pe mamaia Lungu fiindcă adormeam cel mai târziu. Aveam o lampă de carte pe baterii şi citeam până pe la trei dimineaţa când se trezeau babele ce se culcaseră odată cu găinile.

Într-o noapte mă fură somnul mai repede şi mă trezesc în hărmălaie:

-Soldatu’, soldatu’!- strigă mamaia Lungu şi o rupse la fugă pe hol. Ne ducem mai multe după ea, o aducem înapoi şi încercăm s-o aşezăm în pat dar ea striga „soldat’-soldatu’ ” şi se smucea din răsputeri.

Se linişteşte şi ne povesteşte că o aleraga un soldat cu sulă mare.

-Ete, aşa de mare era!-şi ne arată cu mâinile vreo 30 de centimetri.

-Ei, mare brânză! Că rău ţi-ar fi fost! Eşti o proastă!- o puse la punct mamaia Elenuş.

-Ba nu-s proastă, da’ soldatu’ ăsta nu era de înţeles! Voia să-mi facă ceva ruşinos în fund, aşa că am rupt-o la fugă! Şi vă rog să nu-i ziceţi nimic lu’ doamna doctor că mor de ruşine!

O liniştim , o adormim, dimineaţă intră doamna doctor; se opreşte la patul ei, că mamaia Lungu era prima lângă uşă, o apăsă pe burtă şi zice spre asistentă: are gaze de trei zile! Bagă-i un tub!

Vine asistenta cu un tub de sticlă lung de vreo 30 de cm şi îl bagă în fund doamnei Lungu, nepăsătoare la lacrimile de durere şi de umilinţă ale bătrânei: „soldatul!”

De citit http://tiberiuorasanu.wordpress.com/2010/07/27/am-primit-un-mail-de-la-angela-bratsou/

Anunțuri

Despre Doina Popescu-Brăila

Cât deschizi ochii, cât iubeşti şi cât citeşti, atât eşti şi nimic mai mult! Dar, dacă ai copii şi dacă scrii, mai ai o şansă. Am publicat nouă cărți dintre care șapte romane: Comisia Zurich, Dumnezeu era-n vacanță, Ardei iuți, Pisica cu papion, Fericire la preț redus, Dragoste și ciocolată, Terente-Zodia zmeilor și volumul Copilul Dunării apărut în anul 2015 și în varianta bilingvă, în traducerea Sabrinei Popescu, elevă, având 14 ani și jumătate la comiterea isprăvii.
Acest articol a fost publicat în DEPARTAMENTUL ŢEPEŞ, Mămica-copil și etichetat , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

21 de răspunsuri la Soldatul

  1. Pingback: Soldatul - Ziarul toateBlogurile.ro

  2. gabriela zice:

    🙂 vise premonitorii, sau „de ce fugi in spate duci”.

  3. tibi zice:

    Eu sper ca dizgraţia aceea la adresa fetelor care mai rămîn mame printre straturile cu flori, să dispară odată şi odată din mintea rigidizată de preoţi şi de gura lumii.

    Sigur că este mai bine ca un copil să aibă pe lîngă mamă ŞI tată dar, de aici şi pînă la a-ţi ostraciza propriul copil pentru o astfel de greşeală, este o cale lungă.

    Dacă tu nu-ţi iubeşti propriul copil, cine ar mai putea să o facă ?

  4. Dacă-mi voi recăpăta vreodată liniştea de dinainte de 2008, când Banca Transilvania a dat buzna peste mine şi mi-a stricat viaţa, visez să mă ocup de o fundaţie la care să vină tinere fete rătăcite cum frumos ai spus „printre starturi de flori”, fiindcă nu mai suport să aud de copilaşi abandonaţi în spital la naştere. Şi în momentele de răgaz, să stau pe verandă şi să scriu…

  5. La şase ani visam să pilotez avioane şi la 16 ani aveam manşa în mână. Dacă ai timp, visele se îndeplinesc!

  6. Dar bilete ai cumpărat?

    • tibi zice:

      La loto nu e ca la vise : nu poţi cîştiga dacă nu cumperi bilet, dar de visat, se poate visa şi cu ochii deschişi nu trebuie să adormi pentru aceasta …

  7. Sunt expertă în vise! Dar le prefer pe cele cu ochii deschişi…

  8. tibi zice:

    Visuri nu prea mai croiesc; cel mult, mă mai încearcă mai răruţ, aşa, cîte o reverie … 🙂

  9. Când să croieşti vise dacă eşti non stop pe blog? N-am mai fost de zile bune pe polimedia. Ce mai e pe acolo?

    • tibi zice:

      Eu ? non stop pe blog ?
      La polimedia ? Tristeţe. De cînd a făcut Mircea mişto că se poate vinde karma, toată lumea introduce articole într-o veselie, se votează strict pentru punctele obţinute, se pălavrăgeşte din acelaşi motiv, nu se acordă voturile finale pentru promovarea unor articole în interiorul a 30 de zile, ca să-l împiedice pe postator să încaseze bonusul. Poate mă înşel, dar nu prea cred.

    • tibi zice:

      Şi apropo

      Astăzi, a introdus Mircea un aticol FAIN în care dadanunu mă denunţă vehement şi promite că următoarea, vei fi tu. 😀

      Eu astăzi l-am mai banat de două ori, că tot vine cu tot felul de proxi, iar acum văd, că are două postări la tine.

      • Am văzut mizeria aia de articol! Doamne, cât de cretin poate să fie! Cum să ne baneze pe noi dacă noi nu intrăm şi nu comentăm niciodată la el în blog.
        E ca şi când mi-ar zice unul că mi-a interzis accesul în Nigeria când eu n-am de gând să calc niciodată prin Nigeria!
        Ei bine, acum chiar dacă schimbă IP-ul la mine nu poate să mai comenteze!

  10. Eu folosesc numele real , deci îmi asum ce spun, başca că respect limba română. Atâta vreme cât se ascunde după un nick şi poceşte limba română nu mă interesează părerea lui. Iar comentariile i le accept doar dacă nu conţin atac la persoană şi sunt la subiect. Articolul este în blog la Mircea sau pe fain?

  11. Ce făcuşi dom’le? M-ai trimis în blog la ciudatul ăla?
    Las’ că-l arunc la gunoi, să ne-njure pe-amândoi!

  12. You could certainly see your expertise in the work you write.The world hopes for even more passionate writers like you who aren’t afraid to say how they believe.Always follow your heart

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s