Ţeapă


În acest week-end am participat la Zilele Brăilei, marea sărbătoare a oraşului care în ultimii ani a ieşit între foarte bine şi excepţional. Am avut un stand pe strada Regală, în faţa Teatrului şi altul pe Esplanada Dunării. Am prezentat imagini cu Brăila de la 1823 la 1950 dar mi-am şi promovat romanele.

Cum se mai întâmplă şi accidente, în jur de ora 21 a picat curentul la standurile de pe Esplanadă. Lumina de la stâlpi şi de la diverse terase era suficientă pentru cei ce se ghiftuiau cu mici şi bere, ba chiar şi pentru cei ce vindeau brăţări, poşete cu mărgele şi alte chestii sclipicioase dar pentru cărţile mele nu, aşa că am strâns tot din stand. Rugbistul a plecat cu maşina cu mese, scaune şi roll-up-uri iar eu am rămas să-mi recuperez fetele de la concertul cu Anda Adam şi cu Puya.

Am plecat pe o alee să-mi iau floricele. În aglomeraţia extraordinară o mamă cu un copil de vreun anişor în braţe pângea fiincă-şi pierduse celălalt copil. Copilul făcea pârtie dând oamenilor cu un balon în cap. Am întrebat-o cum îl cheamă şi cum este îmbrăcat şi mi-a spus – Vlăduţ – dar că nu ştie să vorbească. Nu mi-a mai spus cum este îmbrăcat, probabil nu-şi amintea nici ea. A apărut o bătrână răvăşită dar mama lui Vlăduţ i-a tras un brânci şi s-a răstit la ea ca să caute copilul. S-a justificat către mine:

-Ştiţi, suntem cinci adulţi şi n-am fost în stare să avem grijă de doi copii!

Femeia, cu aspect de tătarcă, se mişca haotic în aglomeraţie şi mi-am dat seama că eu fiind relaxată aveam ceva şanse, aşa că mi-am propus să găsesc copilul. Zece minute mai târziu, timp în care mama se lovea de toată lumea şi îşi striga necazul am remarcat un tătic cu un copil de mână. Pe lângă ei ţinea cadenţa un copil la fel de mic cu figură de asiatic şi care nu-i semăna deloc nici adultului nici celuilalt copil:

-Copilul acesta este al dumneavoastră?

-Nu, nu ştiu de unde a apărut!

-Tu eşti Vlăduţ?- îl întreb pe copil.

Copilul priveşte roată în jur şi începe să plângă. O rupe la fugă dar îl prind de încheietură:

-Nu te speria! Te duc la mama şi la fratele tău!

Copilul plânge de rupe norii dar sunt hotărâtă să nu-i dau drumul. O reperez pe mama care era îmbrăcată în roşu şi plângea lângă un stâlp de iluminat ţinând încă celălalt copil în braţe.

Îl duc pe puştiulică la mama şi nu mai este nevoie să întreb dacă acesta este copilul fiindcă asemănarea era evidentă. Îl ia în primire şi îi face morală. Copilul plânge muuult mai tare.

Cred că piciul mergea pe lângă acel tătic şi copilaşul la fel de mic având impresia că este lângă propria familie, fără să realizeze că s-a pierdut. Abia când l-am întrebat dacă el este Vlăduţ a privit roată, a văzut doar necunoscuţi, s-a speriat şi a început să plângă.

Îi povestesc Sabrinei întâmplarea. La care Sabrina zice:

-Eu cred că Vlăduţ îşi căuta liberatea şi faptul că i-ai spus că-l duci iarăşi la mama lui l-a îngrozit! Trebuie să observi că lângă mama lui a plâns cel mai tare!

Sabrina se reîntoarce la concertul cu Puya şi eu urc în Alfa mea parcată pe alee.  Cum mai aveam de aşteptat vreo două ore până se termina concertul şi se trăgeau artificiile, îmi iau din portbagaj un volum de Comisia ZÜRICH şi încep să citesc din ea. În fond a trecut mai bine de un an decând am scris-o şi-mi era dor. Mut maşina vreo trei metri ca să-mi pice mai bine lumina de le stâlp şi cum lumina îmi venea de sus din trapa deschisă, ţineam cartea aproximativ perpendicular pe volan, astfel că cei care veneau din faţă puteau vedea coperta cărţii citite de mine. 

La un moment dat, trece o tipă tânără, cu o Comisia ZÜRICH în mână, însoţită de o doamnă mai în vârstă, şi numai ce aud:

-Acum două ore am cumpărat cartea de la tipa asta şi, culmea tupeului, ca să mă facă s-o cumpăr mi-a spus că-i scrisă de ea, ba mi-a dat şi autograf cu dedicaţie! Mamă ce m-a prostit! Imaginează-ţi că eu chiar am crezut că ea este autoarea! Pe bune, am crezut-o! În realitate ea abia acum citeşte cartea, dacă este la primele zece pagini! Ţea-pă!

Anunțuri

Despre Doina Popescu-Brăila

Cât deschizi ochii, cât iubeşti şi cât citeşti, atât eşti şi nimic mai mult! Dar, dacă ai copii şi dacă scrii, mai ai o şansă. Am publicat nouă cărți dintre care șapte romane: Comisia Zurich, Dumnezeu era-n vacanță, Ardei iuți, Pisica cu papion, Fericire la preț redus, Dragoste și ciocolată, Terente-Zodia zmeilor și volumul Copilul Dunării apărut în anul 2015 și în varianta bilingvă, în traducerea Sabrinei Popescu, elevă, având 14 ani și jumătate la comiterea isprăvii.
Acest articol a fost publicat în ZÂMBETE și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

23 de răspunsuri la Ţeapă

  1. Pingback: Ţeapă - Ziarul toateBlogurile.ro

  2. V-am văzut standul de pe esplanadă şi chiar am şi stat 2-3 minute de vorbă.
    Întrebare: de ce nu v-aţi dat jos din maşină să o convingeţi că Dvs. sunteţi autoarea?

    • Fiind prea ambalată nu cred că era dispusă să accepte nicio explicaţie. Iar eu râdeam în hohote şi nu ştiu dacă m-aş fi putut opri din râs ca să explic convingător.
      Oraşul este mic şi în timp oricum se va lămuri. 😀

  3. tibi zice:

    Pe mine mă interesează ce capitol din carte citeai în acel moment. Nu glumesc !

  4. Jeaninoasa zice:

    No, pai femeia o sa-si dea seama rapid ca nu-i nicio teapa… trebuie doar sa deschida cartea si sa inceapa sa citeasca.
    Nu am cartea ta, dar n-are cum sa fie decat o lectura foarte buna…

  5. Pingback: SIBIU – CALFELE CĂLĂTOARE « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI

  6. dora zice:

    Salve Doina!

    Nu-ti face probleme:daca tipa respectiva a crezut ca i-ai tras ” tzeapa ” si o interesa mai putin cartea cumparata ,paguba-n ciuperci.Nu merita sa-ti bati capul cu ea.Se pare ca mai mult a atras-o autograful,putea sa fie si a lui M. Jakson.

    Povestea cu acel copilas pierdut te poate pune pe ganduri.Atitudinea mamei cam agresiva si fatza de necunoscuti si fatza de propriul copil dovedeste fie o reala suferinta pe care nu stie s-o gestioneze corect,fie o patologie cu repercursiuni negative pentru familia ei.

    • Părea destul de în vârstă ca să aibă copii de aproximativ un an. Probabil că încă suferea de depresie post-partum. Şi pe mine m-a deranjat agresivitatea ei.

  7. Ce finalllllllll!!!! Mor de ras, nu mai pot! Doamna scriitoare, meriti un frape! Ce zici, maine?

  8. Chiar am nevoie. Mersi!

  9. Quite a beautiful website. I recently built mine and i was looking for some design ideas and your website gave me some. May i ask you whether you developed the website by youself?

    Cheers

  10. Hi there! Awesome posting! I’m a usual visitor (more like addict :P) of your website although I had a issue. I am just not actually absoluetly certain whether it is the right web site to ask, but you’ve got no spam comments. I recieve comments similar to that of watch movies online just about every day. Would you help me? Gives thanks.

  11. Marylynn Pon zice:

    some genuinely interesting information, well written and loosely user pleasant.

  12. Such a great post, It’s perfect time to make some plans for the future and it’s time to be happy. I have read this many times and will definately save it for future reference.Maybe you can write next articles referring to this article. I want to read more things about it!

  13. temerarios zice:

    glad to be one of many visitants on this awing website : D.

  14. Haha you made my day! Nice touches to your creative writing style.

  15. Howdy are using WordPress for your site platform?
    I’m new to the blog world but I’m trying to get started and set up my own. Do you require any
    html coding knowledge to make your own blog? Any help would be really appreciated!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s