Mihaela era nervoasă: un tip de la telefoane venise în control şi o găsise cu un telefon suplimentar în dormitor, telefon pentru care nu avea aprobare. O amendase scurt cu 300 de lei. Ce-i drept, Mihaela îi vorbise răguşit şi senzual şi tipul o invitase la bar. După ce a băut cafele şi cocktail-uri de 300 de lei, Mihaela s-a ridicat de la masă şi l-a lăsat pe bietul idiot cu ochii în soare.
Sigur, se răzbunase dar pierderea celor 300 de lui îi destabiliza bugetul pe toată luna. Concret, erau banii pentru 85 de pachete de Carpaţi de Sf. Gheorghe.
Telefonul sună strident:
-Bună ziua! Familia Dumitrescu?
-Nu, familia Vasilescu!
-Mă scuzaţi!- zise necunoscutul şi închise.
După trei minute iar: târrrrrrr!
-Bună ziua! Familia Dumitrescu?
-Nu, familia Vasilescu!
-Mă scuzaţi!- zise necunoscutul şi închise.
-Fii dom’le atent unde bagi deştu’!- se stropşi Mihaela nervoasă.
Tipul continuă să sune toată seara. Mihaela ar fi scos telefonul din priză dar trebuia s-o sune Dan, gagistrul ei aşa că nu putea să rişte. Îşi începuse viaţa sexuală de curând şi era prinsă între ceas, calendar şi telefon.
Pe la şapte vine maică-sa de la coafor elegantă foc şi proaspăt coafată şi aruncă poşeta pe fotoliu.
Soacra o priveşte dezaprobatoare:
-Aha! Iar ţi-ai găsit un dârlău?
– Mai bine ai vedea de fi-tu că şi-a pus p*** în băţ şi-a plecat la curva aia! Mori tu că eu am căutare şi tu, nu!
-Lasă, lasă, c-am îmbătrânit dar nu mi-am dat contoru’ peste cap!
-Fiindcă ai fost urâtă şi rea şi nu te-a vrut niciunu’! Mă scuteşti?
Bătrâna ştia că nor-sa are dreptate, aşa că-i fură ţigările din poşetă şi o şterse la bucătărie.
-M-a căutat cineva?- se interesă maică-sa admirându-se în oglindă.
-Nu! Doar un idiot care a sunat de cinzeci de ori să întrebe de familia Dumitrescu- zise Mihaela, nervoasă că Dan nu sunase încă.
Maică-sa se aruncă pe telefon şi formă numărul pe disc cu febrilitate:
-Vai, Emil, scuză-mă, dragule, dar am întârziat la coafor şi toanta de fi-mea ţi-a tot închis! Iau un taxi şi vin imediat! Apoi închise.
-Trebuia să-mi spui, madam!- se burzului Mihaela. Ştii că te acopăr întotdeauna.
-Ei, am uitat! Nu mă aşteptam să stau atât de mult la coafor, doar aveam programare! Doamne, ce viaţă complicată! A devenit din ce în ce mai greu să faci sex!
Poate trebuia să încep acest articol cu prezentarea familiei Vasilescu, cea mai trăznită din câte-am întâlnit, dar şi cea mai simpatică. Deşi protagoniştii schimbă replici dure în aparenţă, tonul lor este lipsit de răutate şi cuvintele sunt aruncate doar pentru plăcerea vorbei şi de dragul poantei. Din acest motiv, ei nu se supără niciodată între ei ci se ciorovăiesc spre deliciul auditoriului. Genul a fost dezvoltat ulterior în familia Bundy dar diferenţa este că în casa familiei Vasilescu din Berceni nu erau camere de luat vederi şi cele povestite de mine se întâmplau prin ’84-’86. Era imposibil să-i cunoşti şi să nu-i iubeşti, tocmai fiindcă erau atât de diferiţi de familia tradiţională românească de la acel moment. Şi dacă în sufrageria familiei Vasilescu era permanent o atmosferă de hârjoană, spectacol şi de conspiraţie, era o normalitate şi un bun simţ deosebit în dialogul cu oricare membru al familiei purtat separat.
Povestea este super da’ ce nu pricep eu, este : ce te împiedică pe tine să scrii mai multe astfel de scenete ?
Timpul, dragul meu. Ziua muncesc pentru firmă iar noaptea mai fac şi câte un site, design-ul pentru câte o lucrare, un dosar de refinanţare a creditului… Şi mai şi dorm. 😀
Mai şi dormi ?
Ţă, ţă, ţăăă, aista da! păcat. 😀
ps. Nu ştiu ce are blogul tău dar, pînă nu închid fereastra şi nu o redeschid, repet, refreshu’ nu funcţioneşte. Cică „internet explorer can not bla bla bla”.
Trebuie să fie vreo scamă. Mar merg o dată la doctor.
Nu ştiu ce e, dar ceva E.
Culmea este că la mine se comportă normal…
Familia Vasilescu nu este în premieră în acest blog. Mai sunt încă două postări. Şi vor mai fi. https://doinapopescu.wordpress.com/category/familia-vasilescu/
fina observatoare, buna umoare, degete spritzare comandate de un creier limpede.
dar asta vede tot omul, nu? ce pot io sa mai zic, hai s-o tai c-o parafraza:
make love, not sex!
Mai sunt ţigări Carpaţi?
Cât despre sex, pentru unii e doar o amintire frumoasă, nu-s toţi precum Onor Fam. Vasilescu…
Întâmplarea este din perioada ’84-’86 când ţigările Carpaţi de Sf Gheorghe erau barnd naţional. Cât despre sex, din păcate ai dreptate.
Dar unele doamne mai găsesc soluţii. https://doinapopescu.wordpress.com/2010/09/05/s-a-intamplat-in-lift/
Dar… şi domnii https://doinapopescu.wordpress.com/2010/09/07/porunca-a-saptea/
Postare nouă
interesanta familia Bundy de Romania. Nu degeaba se spune ca la noi e tara tuturor posibilitatilor.
„-Fiindcă ai fost urâtă şi rea şi nu te-a vrut niciunu’! Mă scuteşti?”
Urat creste natia cu o astfel de gandire adolescentina, nu stiu unde sa mai fug …criza economica , e una si te (Ne)asfixiaza, mintea creatza si linsata a tinerelor(tinereilor anilor 2009-2010)iti face cam tot ce poate face si „scaunul electric”
Pustiul care nici nu stia numele cucoanei daca e Vasilescu sau Dumitrescu tot una pentru el e sarea si piperul fragmentului…
Dialogul se purta prin ’84-’85 şi tipa cu „gândire adolescentină” avea în jur de 40 de ani şi era mama a trei fete. Acum, dacă mai trăieşte bate spre 70, deci e cam târziu să-i mai facem educaţie. 😛
Poate camere nu erau, dar microfoane erau? 😛
Cu siguranţă! Tatăl fetei era şef de sală la un restaurant cu ştaif la care veneau cetăţeni străini,