Mi-am petrecut ziua pe terasă corectând încă o dată romanul Ardei iuţi şi scriind la noul meu roman, Fericire la preţ redus. Probabil că este ultima duminică din an în care îmi mai permit luxul să scriu toată ziua în aer liber. Deşi pe seară s-a răcorit, am rezistat eroic până s-a întunecat.
Terasa este laboratorul unde scriu proză afurisită, este locul care mi-a pansat sufletul în lipsa concediului în ultimii doi ani. Terasa este locul la care am tânjit ani de zile cât am locuit la bloc şi locul în care visez să-mi petrec zilele de pensie scriind romanele şi proza afurisită.
În cele mai nesuferite zile din viaţa mea am un singur punct de sprijin: ajung acasă şi mă refugiez în scris pe terasa mea.
Pentru cine nu are o terasă, nu ştie ce pierde.
terasa
- Bd Panait Istrati
E clar!
Ai succes cu proza afurisită pentru că te inspiră reclama la „Coca-Cola light”. 😉
Nu suport Coca-Cola Light dar n-am bani să-mi iau o pălărie nouă de umbrelă. O dau jos la prima ocazie. Aştept orice sponsor: prefer apă minerală sau bere!
Pingback: TERASA MEA - Ziarul toateBlogurile.ro
n-am terasa dar STIU ce pierd.
🙂
Buna ziua. Asociatia Consumatorilor de Media are placerea de a va invita la dezbaterea televizata “Victor Ponta fata in fata cu bloggarii”. Dezbaterea va avea loc in Club Spice , Calea Victoriei 21-23 (deasupra fostei Case de Moda Venus, langa Politia Capitalei), miercuri, 22 septembrie, ora 18.00. Va rog sa confirmati participarea printr-un mail la horeabadau@gmail.com .
Frumos colţişor de rai ! Nici eu nu am terasă dar ştiu prea bine ce pierd, pentru că am locuit şi eu la casă dotată cu toate celea : curte, flori, pomi fructiferi, puţ cu apă rece…
Recunosc că îmi lipseşte puţul cu apă dar am un puţ de pe vremea cetăţii turceşti în formă de borcan şi cu o adâncime ceva mai mare de 14 metri, zidit din cărămidă impecabil conservată. Diametrul este de 1,4 metri la gură apoi se lărgeşte la 2 metri. Pe vremea cetăţii Brăilei erau multe asfel de damigene în care se ţineau grâne.
Pingback: MUZEUL SATULUI DIN SIBIU (12) « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI
Printre acoperisuri si frunze de vita de vie, cu vedere la cerul deschis si senin, Doina scrie. Scrie despre viata si povesti, intr-un stil iute, picant, o literatura „chilli con pepper”, dar care e o incantare pentru cei care sunt pasionati si au gustul fin al lecturii de calitate. Mi-as dori si eu o terasa unde sa scriu. Oricum, eu am o pozitie cheie, aproape de balconul meu cu flori.