Din stejar, stejar răsare ! Să fii om e lucru mare!
Despre cine discutăm? Câteva commenturi concludente:
Mircea Popescu: Femeia independenta e la mine-n beci legata-n lanturi si belciuge.
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Mircea Popescu : Eu nu sunt om!
ukavra: Am văzut!
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
Tibi: Ce bărbat e acela să lovească o femeie? ( În discuţie era vorba de lovire efectivă şi nu de o metaforă!)
Mircea Popescu: Eu!
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
Mircea Popescu: Totul se ia în batjocura. Mai ales chestiile alea la care unii oameni tin foarte mult. Si se ia in batjocura aspru si fara mila. Ideea este ca ceea ce are valoare nu se poate teme de batjocura, si ceea ce sufera de pe urma ei oricum nu avea nici o valoare, asa ca bine ca ne-am scapat. Sa te apuci sa aperi ceva batjocorit in termeni inadecvati e o dovada de slabiciune, care cere, pur si simplu cere, o tura de batjocura serioasa asupra ta personal.
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Acesta era avertismentul. Apoi MP se revarsă cu furie asupra mea fiindcă regulile jocului, create tot de el, nu-i mai convin. Aşa este internetul parşiv: stai cu tastatura în braţe şi batjocoreşti pe cine ai chef.
Ce faci, insule, cu tastatura ta ieftină când constaţi stupefiat că nu ai niciun argument, că cel pe care încerci să-l batjocoreşti nu se teme, după ce ţi-ai dat poalele peste cap devenind tot mai mic şi mai mic în faţa membrilor faini?
Furi karma, ca să blochezi dreptul de a comenta. Acesta este un furt, fiindcă această karma, 7688 la acel moment a fost câştigată prin calitatea articolelor certificată de votul comunităţii. Membrii au hotărât că articolele Doinei Popescu merită votate şi ritmul galopant al publicărilor te-a panicat, deşi eu am fost din categoria membrilor care nu am revendicat niciodată bani în schimbul karmei.
Ce a însemnat această experienţă pentru mine?
Dincolo de faptul că mediul virtual este propice comunicării, promovării, oamenii îşi arată tăria de caracter sau dimpotrivă, frustrările.
Am prieteni dragi pe net, talentaţi şi sufletişti pe care-i îmbrăţişez.
De ce trebuie să fiţi prudenţi pe net?
Pentru că oricând vă poate sări în spate o jivină virtuală.
Dar ce este nemaipomenit la acest net?
Că în momente dificile prietenii îţi rămân alături. Le mulţumesc tuturor care mi-au trimis e-mailuri de susţinere dar şi celor care s-au pronunţat direct pe Fain.
Dar, când unii amici virtuali au preferat să se facă mai mititei ca să nu atragă şi asupra lor mânia lui MP (nu-i judec), un om de onoare a avut curajul să-l înfrunte pe Mircea şi să-i spună verde exact ce merita.
Elegant, calculat, ferm, Daniel Marcu din Roman, bloggerul Kolector a dat multora o lecţie de bărbăţie.
În semn de protest pentru abuz, grosolănie şi impostură s-a retras de pe Fain, un loc care a încetat să mai fie fain.
Dacă România mai are bărbaţi ca Daniel, o să trecem peste toate.
Mulţumesc artistei Maria PopArt şi răzeşului Marcu, doi oameni frumoşi care se merită unul pe altul!
Doina Popescu Brăila 
Buna dimineataaaaaaa! e o zi superbaaaaa , ploua de rupe pamantul da ce vrei? Anglia
, pe sambata e soare se anunta temp ridicate , o sa imi intind sezlongul in gradina si poate am noroc sa iasa si vecina ce ii drept mai tanara cu vo’ 10 ani , am 41 , shame.
Da ce planuri diabolice imi incoltesc in minte, om batran ar zice mama copilului meu si actala mea girlfriend Karen.
Da oare te poti juca cu sentimentele ?sau simtamintele , nu prea stiu exact .
poate ar fi bine sa fac o baie in mare , da e frig …. vad eu .
Frumoasa e viata la tara … in Uk desigur , nu se intampla nimic cu anii doar liniste si vecina
Cu stima John
Bună John,
Fac o postare dedicaţie specială pentru tine şi vecina ta: m-ai inspirat! 😀
Rămâi în zonă.
Multumiri si salutari calduroase de la Roman! Mi-au placut intotdeauna oamenii cu coloana vertebrala verticala, poate de asta sunt inconjurata numai de lume buna si cu suflet mare!
Cine se aseamănă se adună! Şi la bine şi la rău! 😀
Seara bună !
Am petrecut mai mult de cinci ani chibiţind pe diferite bloguri şi recent am împlinit şi eu un an de cînd am blog propriu.
Am văzut în decursul acestui timp „războaie” între bloggeri, unele dintre ele de o violenţă verbală inimaginabilă.
Am fost atacat şi am atacat şi eu la rîndul meu, de prea multe ori depăşind orice normă.
Cu ce rezultat ? Zero!
Nu ştiu ce simt alţii dar mie, aceste războie mi-au lăsat un gust extrem de amar. A-M-A-R. Şi o imensă lehamite.
Nu mai postez de mult pe prea multe bloguri. Aria acestora s-a restrîns continuu şi selectiv.
În urmă cu mai bine de două săptămîni, am decis să îmi restrîng apariţiile pe bloguri şi mai mult.
Inclusiv am rărit considerabil postările pe blogul meu.
Simt nevoia de o recalibrare a acestei activităţi care din benefică, se poate transforma lesne în opusul său.
Bloggereala este mare mîncătoare de timp, de energii, de suflet cheltuit uneori, fără folos.
Acum. Dragă Doina, sunt alături de tine.
Am recitit atent, întreaga tărăşenie de pe polimedia.
Confictul a escaladat nepermis şi în termeni inacceptabili.
Inclusiv eu am fost atacat acolo odată, dar am considerat că este un accident; de altfel, am primit scuze pentru şi am declarat incidentul închis.
Acum, observ că nu a fost un accident. Regretabil, dar asta E! .
Am decis să nu mai postez, comentrez, votez acolo.
Am observat că nici alţi participanţi nu mai au aceeşi tragere de inimă de la “cearta popeştilor”.
Alţii, fie duc în derizoriu incidentul, fie îl banalizează, fie te atacă golăneşte în continuare.
Dacă ei consideră acest lucru ca fiind esenţa fainului, nu au decît.
Nu este şi părerea mea.
Rămîn prietenul tău din virtual, şi sînt solidar cu toţi cei care în aceste momente, sunt alături de tine.
Bună, Tibi.
Ţi-ai schimbat gravatarul şi wp te-am băgat la moderare. 😀
Uneori am naivitatea să cred că şi interlocutorul este de bună credinţă dar, se pare că sunt indivizi care se hrănesc cu scandal. Atât pot ei, atât ştiu, atât vor şi atât îi duce capul.
Lumea nu-i perfectă şi n-am s-o îndrept eu cu umărul.
N-au decât să-mi ia cei doi cai frumoşi de la bicicletă toţi acei indivizi care n-au loc de mine în blogosferă.
Romanele şi proza mea afurisită nu mi le pot scrie decât eu. Şi eu doresc să reduc timpul on-line fiindcă totul costă timp.
Era normal ca WP să mă bage la moderare.
Avataruri ca „Şcoala de la Atena” sau „Pieta” sunt ‘naşpa’, NU ? 😀
Amu. Experienţa – mea – de pe polimedia are tîlcul său.
Teofil m-a avertizat. D’aia spuneam eu că încerc o recalibrare.
Audienţa de gen Zelist nu înseamnă chiar totul pe lumea aiasta.
Iar agregatorii, dacă devin gregari, nu mai sunt decît „indispensabili” în sensul…, bleah, al acestui termen.
Wp are statistici ce nu permit vizualizarea timpilor la fiecare vizită.
Când am postat link-ul „Madamă la Paris” de La Tanti Elvira am avut o surpriză: 17 vizitatori din polimedia au stat între 5 şi 18 minute pe blog, adică cei ce citesc şi votează şi 186 au stat între 0,03 şi 0,08 secunde. 11 vizitatori au stat 0,00. Ce înseamnă aceasta? Roboţei!
Şi deşi acum am doar 14- 17 vizite din polimedia traficul a rămas în aceleaşi cote.
Salutare!
Acum doua zile MP a pus taxa la intrare. Totusi se putea citi doar o postare. Ghici care? Propabil ca nu mai facea fata taiand la bilete, asa ca ieri intrarea era libera. Azi nu m-am uitat. Smecherie, smecherie, ai obrazul de hartie.
Cică şi alea pe bani au acelaşi subiect dar trebuie să plăteşti ca să fii informat.
În fond, circul e pe bani, nu?
Primul blog cu acces plătit din România îşi bazează marketingul pe o singură carte: Doina Popescu.
Chiar dacă trişezi, cu asul ai cele mai mari şanse, nu?
Ai avut dreptate: ultimele zilea au fost cu folos. Mi-au arătat că cine-i om, îi!
La un moment dat este bine să ştii cine-ţi sunt prietenii.
Sa inteleg ca ai ghicit ce postare se putea citi acum doua zile?
Evident!