Prima misiune


fragment din romanul Ardei iuţi

– Bă, te invidiez sincer! Trebuie să fie foarte palpitant să fii ofiţer criminalist. Nu mi-ai povestit niciodată cum a fost prima misiune!

-Dumnezeule, prima misiune a fost traumatizantă!

-Îmi închipui: cadavre, sânge, maţe împrăştiate!

-Ba a fost chiar mai rău! Suporţi să-ţi povestesc?

-Hai, spune: am Xanax în buzunar!

-Eram emoţionat! Era prima misiune şi tipul pe care-l urmăream a intrat într-un bloc. Fusesem avertizat de poziţia apartamentului pe care-l frecventa la parter. N-aveam încă mandat şi n-am putut intra după el dar am lăsat un ta’ major să supravegheze intrarea şi eu, care cunoşteam zona, am ocolit blocul şi m-am postat pe cealaltă parte, dincolo de terenul de joacă al copiilor, ca să supraveghez apartamentul printr-un binoclu. Nu mă aşteptam să am norocul porcesc ca respectivii să nu aibă jaluzelele trase şi ce să vezi!

-Crima s-a desfăşurat sub ochii tăi şi nu ai putut să intervii!

-Ai puţină răbdare!

-OK, tac!

-Cum ziceam, tipul se sărută cu o blondă, genul curvet de soi şi, după ce o tine lipită de frigider o vreme, o ia de mână şi ies din bucătărie stingând lumina. Îi dau prin staţie lui ta’ major să crescă vigilenţa şi în momentul următor cei doi intră în dormitor şi se sărută prelung, în picioare. Credeam că o s-o facă pe uşă. Îmi slăbesc cravata, arunc sacoul pe bancheta din spate şi rămân cu ochii pe ei. Tipi se opresc brusc din sărut şi încep un balet ciudat deasupra patului. Ei bine, se apucă să strângă pătura în doi, atenţi să o plieze impecabil, şi o aşează pe un scaun. Repetă figura cu cearşaful, apoi scot un alt cearşaf din şifonier şi îl întind tacticoşi pe pat, atenţi să sară banul. Fiecare începe să se dezbrace aşezându-şi hainele pe câte un umeraş apoi el îşi pune pijamalele şi ea o cămaşă de noapte.

Până să se întindă pe pat, băieţii noştri dau buzna şi-l imobilizează pe tip, fiindcă între timp venise căpitanu’ Săraru cu mandatul de arestare. 

-Bun, şi care-i poanta?

-Cum, care-i poanta? Păi nu-ţi dai seama că ţicniţii ăia în loc să şi-o tragă au purtat grija albiturilor? Mai rămânea să şteargă praful şi să dea cu aspiratorul!

-Invers!

-Invers, ce?

-Întâi se dă cu aspiratorul şi pe urmă se şterge praful!

– Habar n-aveam! Dar nu ţi se pare o nebunie?

-Nu, dacă erau amândoi fecioare!

-Ei, draci? Virgini, vrei să zici?

-Nu, amice! Chiar fecioare vreau să zic! Eu sunt din zodia fecioarei şi nu suport cearşafuri mototolite! Şi dacă mai târăşti picioarele şi mi-ai dat doi ciucuri de la covor peste cap, probabil te şi dau afară din casă! Maniile fecioarelor sunt mai importante decât sexul!

14 gânduri despre &8222;Prima misiune&8221;

  1. 🙂 hmmm …. in loc sa apreciati grija pentru ultimul detaliu si pentru lucrul bine facut! Excelenta povestire. Mie personal nu-mi prea plac fecioarele. Nu am rabdare cu ele. Se bosumfla fara sa stii cand si de ce. Ca in vorba aceea:” s-a suparat ciurda pe ciurdar si cirdaru nu stie nimic”. Problema cu ele, cu fecioarele e ca explodeaza cand te astepti mai putin si pentru motive insignifiante. Cand am nevoie de angajati, evit sa aleg din zodia fecioarei. Chinezii fac angajarile in functie si de zodiac si eu ii inteleg. 🙂

  2. Mă întreb ce făceau dacă erau în zodia balanţei. Venusieni fiind, sigur nu se mai gândeau la cearşafuri. 😀 Am cunoscut câteva persoane din zodia fecioarei şi, într-adevăr, se cam pierd în amanunte. Punctează uneori problema fără a-i vedea profunzimea.

  3. Buna dimineata!
    Hahahahahaha , am ras cu gura pana la urechi de expresia aia „curvet de soi” imi place mult .Da m-am intristat cand au terminat faza de langa frigider asa repede , pe urma in bucatarie e mai romantic , ardei iuti alea alea , ardeii astea iuti fac o „vasodilatatie” de numa muma,,, scuze minte bolnava….
    pe mai tarziu
    cu stima John

Lasă un răspuns către gabriela Anulează răspunsul