Curve de import

Se discută adesea despre cea mai veche meserie din lume. Părerea generală este că cele mai vechi meseriaşe sunt… curvele.

Şi totuşi, descoperirile arheologice, plăcuţe de lut, de plumb, tăbliţe cerate înscrisuri pe piei de animale, cioplituri în piatră ori papirusuri fac referire la recolte de grâu, la contracte comerciale legate de exploatări aurifere, la datorii ori vânzări de pământuri, la privilegii comerciale. Urmărind aceste dovezi, rezultă clar că vorbind despre cea mai veche meserie din lume de fapt ar trebui să discutăm despre… contabilitate. Chiar scrisul se pare că apare ca nevoie de a înregistra contabiliceşte rezultatul unor îndeletniciri ori raporturi comerciale.

În primul număr tipărit al Moftului Român– ediţie nouă, maestrul Radu Beligan povesteşte despre etimologia unor cuvinte aşa cum le aflase de la amicul Victor Eftimiu. Ce ne spune despre paţachina, femeia de moravuri uşoare:

„Care e rădăcina acestei paţachine? În Bucureşti, exista pe vremuri un vestit mezelar pe nume Patac. Fratele acestuia a fost cel dintâi care a deschis în România un „santan” pe bulevardul Elisabeta, importând de la Viena nişte fete vesele care circulau seara pe Bulevard în faţa „instituţiei”, ca să atragă clientela. Acestea erau „fetele lui Patac”, adică paţachinele… ” 

A, bon! Deci prin secolul XIX noi nu aveam specialiste autohtone şi am importat de la Viena?

Deşi pare neverosimil, mergând în Arhivele Statului de la Brăila, singura instituţie care deţine un catastif al poliţiei ce inventariază gazdele, hotelurile şi persoanele implicate în afaceri de gen, afirmaţia legată de profesioniste de import se confirmă. Deşi fenomenul prostituţiei devine faimos în portul Brăilei în perioada 1920-1944, catastiful cu pricina datează din perioada 1933-1934. Conţine nume, porecle, fotografii artistice şi date complete despre profesionistele amorului, astfel constatăm că persoanele în cauză sunt „moldovence, rusoaice, ţigănci şi izrailite„. Iar import?!

Deci, cum am putea vorbi noi, românii, despre cea mai veche meserie, când am importat-o, se pare, abia prin secolul XIX sau mai târziu? 

Mi se pare îndreptăţit să renunţăm la sintagma cea mai veche meserie măcar în arealul românesc pentru dumnealor, paţachinele.

Dovezile arheologice demonstrează că trebuie să renunţăm la clişee.

Cele care practică o meserie foarte veche sunt de fapt nişte femei oneste şi muncitoare care stau ore întregi pe la ghişeele patriei să depună câte-o sacoşă de declaraţii pentru fiecare firmă sau tarabă pentru care elaborează munţi de hârti.