Cu Adrian Păunescu într-o cameră de hotel


La venirea Cenaclului în oraș, mulţi se duceau la Traian[1] să-i ceară lui Păunescu butelie, apartament ori dreptate de la autorităţile comuniste. O vecină i-a sugerat să-ncerce.

–Lui Păunescu îi plac femeile! – zise ea. Tânără eşti, frumoasă eşti, te-ai întins cu destui! Culcă-te cu Păunescu, să-ţi facă pensie pentru băiat!

Urmând sfatul, Maranga marșă, fiind pe terenul ei. Cu o rochie neagră, aproape cuminte dacă ignorai șlițul extravagant, s-a dus la Traian. În barul hotelului era de-a casei. L-a rugat pe barman s-o ajute. Tânărul a luat actele medicale, intrând în biroul directorului.  S-a întors rapid cu răspunsul: Deseară la unsprezece vii la etajul 12, în apartamentul prezidenţial.

Mai fusese c-un iubit într-o cameră, dar ideea de-al întâlni pe Păunescu în apartamentul prezidenţial o intimida. Deşi era permanent dichisită şi parfumată, se toaletă cu grijă şi, emoţionată foc, plecă la hotel cu vreo oră mai devreme, deşi locuia la trei minute de centru oraşului, unde se afla hotelul.

Urcă cu liftul, hotărâtă să-i lase poetului o amintire ca de la Tanti Elvira. Ciocăni la uşa apartamentului şi intră, scoţându-şi eşarfa cu gest teatral. Poetul o invită să se aşeze, dar Dori înţepenise în mijlocul camerei: în jur erau vreo 20 de persoane. S-a aşezat, în sfârşit, la insistenţe. Le-a rezolvat problemele unora, dar în cameră intrau mereu alţii. I-a venit şi ei rândul. Poetul i-a înmânat un set de acte: Ţine decizia pentru o pensie: 700 de lei pentru copil! Și, nu dispera! Ştiinţa avansează! Poate, în viitor, medicii vor putea să reprogrameze creierul copilului tău. Felicitări! Deții un sentiment matern admirabil de intact!

S-a întors acasă cu lacrimi în ochi. Pentru prima dată, în complicata ei viață, un bărbat a tratat-o ca pe o mamă şi nu ca pe o curvă.

–Cum a fost? Te-ai culcat cu el? – o întrebă vecina.

–M-aș fi culcat cu el, dar cum era să-i dau afară pe cei 20-30 de inşi care voiau casă sau butelie?

Nu puteai să aștepți până la sfârșit?

–Care sfârșit? Unu ieșea și doi intrau! Coada era pe scări până la etajul trei!

Prima dată în viață, mulțumi unui bărbat cu altă monedă decât era învățată: îi puse o lumânare la Biserica Greacă.

[1] Hotelul Traian.

http://octaviansoviany.wordpress.com/2010/11/05/la-plecarea-lui-adrian-paunescu/

15 gânduri despre &8222;Cu Adrian Păunescu într-o cameră de hotel&8221;

  1. Ce titlu interesant! Dar nici povestea din spatele lui nu e mai prejos! Am mai citit că era mare aglomeraţia după spectacole şi că îi ajuta pe toţi, după puteri! Totuşi, mulţi îl condamnă pentru poeziile „linguşitoare” la adresa conducătorului! Uită de comportamentul lor din acele vremuri!

    • Ştiu că doi oameni l-au înfruntat deschis şi public pe Ceauşescu: Păunescu şi Pârvulescu la Congres. Poetului i s-au făcut reproşurile cunoscute dar Pârvulescu de ce nu are câte o statuie în fiecare oraş? Au fost şi disidenţi autentici stâlciţi de securitate şi aruncaţi prin puşcării. Unde sunt statuile lor? Cine să le ridice? Fii, ginerii şi nepoţii nomenklaturiştilor şi securiştilor ce conduc ţara de 20 de ani?

  2. amuzanta povestea ta Doina. parca o si vad pe tanara care statea in mijlocul camerei in care oamenii intrau si ieseau intr-un sir neintrerupt. 🙂 Pe de cealalta parte, stiu cum era atmosfera acelor vremi, cu cenaclul Flacara. Cate sperante, cate ganduri, cate vise si-au construit tinerii acelor generatii, animati de suflul nou de libertate imprimat de spectacolele lui Adrian Paunescu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s