Păunescu: cel mai mare poet al limbii române în ultima jumătate de veac


Dinu Săraru: „De la Goga nu am avut un glas mai puternic în poezia civică până astăzi”
 
„A fost cel mai mare poet al limbii române în ultima jumătate de veac, o personalitate culturală covârşitoare, un mare gazetar, un mare polemist, o mare conştiinţă civică. A reuşit încă de foarte tânăr să se impună, astfel încât să poată vorbi în numele celor mulţi şi celor obidiţi, cu o forţă extraordinară, aşa cum a făcut-o până în ultima clipă. A fost omul care a răspândit numai bine în jurul lui. A scos oameni din puşcărie, a dat slujbe la oameni, s-a zbătut pentru casele oamenilor, pentru viaţa lor, a lansat nume importante în spaţiul muzicii tinere, a împins în faţă scriitori tineri şi i-a consacrat, şi gazetari. A fost o personalitate care te copleşea, prin forţa lui, prin inteligenţa lui, prin memoria lui fabuloasă, prin capacitatea de a recita toată poezia românească în orice clipă. Era absolut fascinant!

În anii comunismului a creat cea mai pu­ternică oază de libertate cu Cenaclul Flacăra, care a întreţinut speranţa unor generaţii întregi de tineri şi nu poate fi uitat acest lucru.  Rar a fost un om care să se impună cu atâta forţă şi care, în acelaşi timp, să se bucure nefericit de mitralierea talentului lui şi a forţei lui şi a sufletului lui şi a trupului lui, cum a fost mitraliat de toţi impostorii ultimilor 20 de ani, care n-au ştiut cum să-l calce în picioare, să calce pe inima lui. El nu trebuia să moară de inimă. El a murit de inimă, pentru că inima lui a fost cea mai lovită, cea mai mitraliată de impostură, de impostura  zilelor noastre. N-au ştiut să-l aprecieze, n-au ştiut să se bucure de existenţa lui, de glasul lui, de poezia lui. O clasă politică analfabetă, cum rar mi-a fost dat să văd şi care s-a dovedit, cu ocazia asta, a fi extraordinar de străină de cultură şi de destinul unor oameni deosebiţi, pentru că este o clasă de mediocrităţi pusă pe jaf şi pe căpătuială.

N-au timp să se ducă la teatru. N-au timp să ci­tească o carte. N-au timp să se bucure de-o poe­zie. Se bucură doar de teancul de dolari sau de euro, de case la Snagov, şi de case la Mo­nte Carlo, şi de maşini, şi de avioane, şi de… tot! În timpul ăsta el nu avea bani de medicamente. Nu s-a întrebat niciunul cu vile şi cu case – care au împânzit Bucureştiul şi toate ora­­­şele din provincie – cu ce îşi cumpără me­di­­camente, ce mănâncă el cu copiii lui, cu ne­poţii lui, cu strănepoţii lui. A fost o mare tris­te­ţe… Biografia lui din ultimii 20 de ani, în mod spe­cial! Şi el s-a zbătut extraordinar să ţină frun­tea sus, să vorbească. De la Goga nu am avut un glas mai puternic în poezia civică până as­tăzi.”

 
Anunțuri

Despre Doina Popescu-Brăila

Cât deschizi ochii, cât iubeşti şi cât citeşti, atât eşti şi nimic mai mult! Dar, dacă ai copii şi dacă scrii, mai ai o şansă. Am publicat nouă cărți dintre care șapte romane: Comisia Zurich, Dumnezeu era-n vacanță, Ardei iuți, Pisica cu papion, Fericire la preț redus, Dragoste și ciocolată, Terente-Zodia zmeilor și volumul Copilul Dunării apărut în anul 2015 și în varianta bilingvă, în traducerea Sabrinei Popescu, elevă, având 14 ani și jumătate la comiterea isprăvii.
Acest articol a fost publicat în Mari artişti, Mari Români și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Păunescu: cel mai mare poet al limbii române în ultima jumătate de veac

  1. Pingback: Păunescu: cel mai mare poet al limbii române în ultima jumătate de veac - Ziarul toateBlogurile.ro

  2. Doamna Doina Popescu , v-am aflat pe pagina d-lui Tiberiu Orasanu si, mi-a placut apoi, tot ce am reusit sa citesc, pe pagina dumneavoastra . Puteti sterge comentariul sau, sa-i dati curs. Situatiune sta asa : starea de spirit (A.P. spunea ca, mai ales in poezie, TOTUL ESTE STAREA DE SPIRIT ) care m-a impiedicat sa inchid ochii toata noaptea urmatoare dupa inmormantare, m-a intrebat, ce a insemnat Adrian Paunescu pt mine, si nu, pt politicieni, televiziuni, strada, sant, sau virtual . Sunteti prima persoana careia ii incredintez raspunsul timid ce-mi statea ascuns inca de atunci ,in inima, si nu, in ratiunea dobandita cu ajutorul altora, adica impusa : pentru mine, Adrian Paunescu a insemnat, singura legatura, in timpul comunismului, cu occidentul . Daca pentru asta il rastignesc unii, atunci, sunt ori nebuni, ori prosti…

    Mi-ar place sa scrieti dumneavoatra, in stilul doiniscian ,cateva cuvinte despre cum Adrian Paunescu ne-a infrumusetat comunismul care, far’de el , ar fi fost cu totul altul …Ceva imi spune ca intelegeti mult mai mult decat incerc, si nu reusesc eu, sa va transmit, acum, dupa o noapte neagra si nu, alba…

    Felicitari pt carti !
    O sa incerc sa le caut in librarii.

    • Bună ziua şi bun venit pe la mine din profunda Bucovină!
      Mă bucură mesajul dvs. pentru că aceasta este şi percepţia mea. Starea de spirit de la Cenaclu am mai trăit-o pe străzi în zilele Revoluţiei. Noi, generaţia în blugi am făcut şi Revoluţia, atât cât a aparţinut străzii.
      În liceu citeam revista Flacăra ca pe singura revistă scrisă profesionist, în stil occidental. La Cenaclu noi ne-am scris gândurile de libertate pe petice de hârtie şi Păunescu le-a citit în faţa a 30-40000 de oameni, ceea ce era unic, curajos şi emoţionant pentru acele vremuri.
      Iar Cenaclu a fost organizat ca o afacere artistică de tip occidental. Păunescu a fost primul capitalist din România fiindcă a făcut o afacere de succes pe baza valorilor, pe muncă uriaşă şi cu dorinţa evidentă de succes. Poate fi blamat pentru aceste lucruri?
      Numai de proşti, de invidioşi şi de impostori.
      Zilele următoare voi mai scrie despre EL.
      P.S. Pentru cărţi puteţi face comandă la comosoazurich@yahoo.com şi vi le trimit prin poştă. În librării sunt mai scumpe şi nu au nici autograf.

  3. Titlul pe care mi-as dori sa-l aiba postul scris de dumneavoastra, ar fi :
    „Paunescu, singura punte de legatura intre Romania si Occident, in perioada comunismului”, ca sa inteleaga copii nostri rastalmacirea data si sa o poata, ei singuri, judeca.
    Mi-as mai dori sa initiez si o petitie in care sa cer, post mortem, o” ZI NATIONALA DE DOLIU” , asa cum nu i-a fost dat/a .
    cu respect,

    • Nu s-a decretat zi naţională de doliu fiindcă ura este mai mare decât raţiunea sau bunul simţ şi pentru că trăim vremurile in care nu mai există loc şi respect pentru valori.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s