Păunescu: cel mai mare poet al limbii române în ultima jumătate de veac

Dinu Săraru: „De la Goga nu am avut un glas mai puternic în poezia civică până astăzi”

 

„A fost cel mai mare poet al limbii române în ultima jumătate de veac, o personalitate culturală covârşitoare, un mare gazetar, un mare polemist, o mare conştiinţă civică. A reuşit încă de foarte tânăr să se impună, astfel încât să poată vorbi în numele celor mulţi şi celor obidiţi, cu o forţă extraordinară, aşa cum a făcut-o până în ultima clipă. A fost omul care a răspândit numai bine în jurul lui. A scos oameni din puşcărie, a dat slujbe la oameni, s-a zbătut pentru casele oamenilor, pentru viaţa lor, a lansat nume importante în spaţiul muzicii tinere, a împins în faţă scriitori tineri şi i-a consacrat, şi gazetari. A fost o personalitate care te copleşea, prin forţa lui, prin inteligenţa lui, prin memoria lui fabuloasă, prin capacitatea de a recita toată poezia românească în orice clipă. Era absolut fascinant!

În anii comunismului a creat cea mai pu­ternică oază de libertate cu Cenaclul Flacăra, care a întreţinut speranţa unor generaţii întregi de tineri şi nu poate fi uitat acest lucru.  Rar a fost un om care să se impună cu atâta forţă şi care, în acelaşi timp, să se bucure nefericit de mitralierea talentului lui şi a forţei lui şi a sufletului lui şi a trupului lui, cum a fost mitraliat de toţi impostorii ultimilor 20 de ani, care n-au ştiut cum să-l calce în picioare, să calce pe inima lui. El nu trebuia să moară de inimă. El a murit de inimă, pentru că inima lui a fost cea mai lovită, cea mai mitraliată de impostură, de impostura  zilelor noastre. N-au ştiut să-l aprecieze, n-au ştiut să se bucure de existenţa lui, de glasul lui, de poezia lui. O clasă politică analfabetă, cum rar mi-a fost dat să văd şi care s-a dovedit, cu ocazia asta, a fi extraordinar de străină de cultură şi de destinul unor oameni deosebiţi, pentru că este o clasă de mediocrităţi pusă pe jaf şi pe căpătuială.

N-au timp să se ducă la teatru. N-au timp să ci­tească o carte. N-au timp să se bucure de-o poe­zie. Se bucură doar de teancul de dolari sau de euro, de case la Snagov, şi de case la Mo­nte Carlo, şi de maşini, şi de avioane, şi de… tot! În timpul ăsta el nu avea bani de medicamente. Nu s-a întrebat niciunul cu vile şi cu case – care au împânzit Bucureştiul şi toate ora­­­şele din provincie – cu ce îşi cumpără me­di­­camente, ce mănâncă el cu copiii lui, cu ne­poţii lui, cu strănepoţii lui. A fost o mare tris­te­ţe… Biografia lui din ultimii 20 de ani, în mod spe­cial! Şi el s-a zbătut extraordinar să ţină frun­tea sus, să vorbească. De la Goga nu am avut un glas mai puternic în poezia civică până as­tăzi.”

 

Sursa: http://www.jurnalul.ro/stire-observator/dinu-sararu-de-la-goga-nu-am-avut-un-glas-mai-puternic-in-poezia-civica-pana-astazi-559101.html