La stăpân


S-au iubit în liceu. Dragoste pătimaşă, consumată doar prin strângeri cuminţi de mână în lungile plimbări. Georgeta a intrat la facultate, el a picat şi a plecat în armată. Traumatizat, anul următor el a căutat un centru universitar de provincie, cu mai multe şanse la admitere. Despărţirea i-a durât dar soarta i-a purtat pe drumuri diferite.

Ea s-a căsătorit şi a făcut doi copii. S-a apucat să construiască socialismul fără tragere de inimă dar firea răzbătătoare şi talentul în meserie au propulsat-o pe linie profesională. După Revoluţie şi-a deschis o firmă de succes. Soţul, rămas pe un serviciu de rutină cu program fix de opt ore i-a spus ferm că el vrea ca la ora 16 nevasta să-l aştepte cu mâncarea caldă. Lucrările contractate o purtau adesea pe şantiere în toate colţurile ţării şi scandalurile se ţineau lanţ fiindcă el, deşi găsea mâncarea pregătită, dorea să-i fie pusă în farfurie de nevastă personal. Nevastă care ţinea trei case, a ei şi a celor doi copii, trei maşini cu Casco, benzină, revizii, atât pentru ea cât şi pentru odrasle şi, nu în ultimul rând, salariile a 40 de muncitori, ingineri şi proiectanţi şi toată povara afacerii.

La nemulţumirile domestice, soţul asorta şi nişte scene de gelozie ca să nu-i tihnească Geogetei niciodată. 

Şi într-o zi, El, iubitul din liceu, venit în oraş cu nişte probleme de moştenire a căutat-o.

Au stat pe o terasă la o cafea câteva ore bune. El, nefericit în căsnicie şi divorţat, ea disperată în căsnicie şi resemnată. El a cerut-o de nevastă, ea a oftat printre lacrimi. Viaţa îi oferea o şansă dar sentimentul datoriei faţă de familie îi bloca orice speranţă de fericire.

Ea a venit la mine la birou şi a plâns îndelung: pentru fericirea la care renunţase în schimbul traiului amar şi apăsat, pentru clipele de răgaz şi linişte la care visa şi de care nu avea parte niciodată, pentru că se simţea robită familiei şi statului care-i luau cu nepăsare banii munciţi de ea şi care uitau mereu să-i spună măcar mulţumesc. Avea mai mulţi stăpâni decât putea duce!

Sub povara facturilor, făcea faţă din ce în ce mai greu presiunilor. Participase la două licitaţii de anvergură naţională şi aştepta cu sufletul la gură rezultatele. Într-o zi de ianuarie m-a sunat bucuroasă: câştigase ambele licitaţii! Avea să se reechilibreze financiar şi poate de Paşti îşi permitea un scurt concediu. Era victorioasă.

S-a dus acasă bucuroasă şi şi-a anunţat soţul.

-Ştii ce,nevastă? Mă doare-n cur de licitaţiile alea! Să faci bine la ora patru, când vin de la şantier, să am mâncare caldă şi-o plăcintă! În rest nu mă interesează nimic!

Georgetei i s-a făcut rău dar el nu era prost să se lase păcălit de izmenelile unei femei. Abia pe la unu noaptea a înţeles că nu se preface. A dus-o la spital dar era prea târziu. Accidentul cerebral a răpus-o.

În biserică, lângă catafalc, soţul o privea cu mânie pe cea care l-a lăsat încurcat. La treburile firmei nu se pricepea şi nici nu voia să se complice.

Lângă sicriul acoperit de garoafe roşii un bărbat plângea disperat. L-am recunoscut: era el, marea iubire din liceu. 

Firma a fost închisă, bunurile au fost vândute la repezeală, copii s-au împrăştiat. Nu ştiu nici cine-i mai face mutrosului plăcinte.

Anunțuri

22 de gânduri despre “La stăpân

  1. Pingback: La stăpân - Ziarul toateBlogurile.ro

  2. “Ne răsucim pe-un asternut posac,
    Însinguraţi în doi, din lasitate,…”

    Spune Romulus Vulpescu, într-un poem superb.

    Şi dacă nu mă înşel prea tare, într-un roman denumit ” Întilnire la Elizee”, Rodica Ojog Braşoveanu a afirmat prin intermediul unui personaj livresc – o femeie în vîrstă scăpătată şi înrăită de viaţă dar perfect lucidă, că, „femeia nu este podoaba vieţii ci, este sclava ei”.

    Ei bine, atît rodica cît (uuups) şi vulpescu, se înşeală amarnic!

    Pe scurt. Laşitatea se manifestă de cele mai multe ori, prin agresivitate manifestată de cei pe care laşii, îi consideră pe alţii, ca fiind mai slabi.

    Adică. Vulpescu, induce ideea că la o anume vîrstă, oamenii rămîn împreună NUMAI din laşitatea comodităţii = teama de însingurare… FALS.

    Rodica o. b. induce o idee şi mai falsă = nu orice femeie în vîrstă (sau NU!) poate decreta că dacă viaţa sa a fost un eşec, viaţa tuturor femeilor trebuie subsumată ideii de sclavă a bărbatului… concept nefast aferent ISLAMULUI… ( nu cred că trebuie să insist; mama profetului a fost creştină, iar prima sa soţie a fost o remarcabilă femeie de afaceri – pentru acea vreme).

    La temă : excelentă succesiunea de postări. Ştii tu dragă Doiniţă de ce uneori, faci incursiuni către izvoarele tale…

    ps. iar am scris mai mult decît ar fi trebuit…

  3. john from London

    Casatoria e pierdere de timp , economic vorbind , ca sa nu mai spun ca tre sa te culci in fiecare seara cu ea … pe care ai mintito din prima clipa , apar copiii si te ratezi .
    Libertatea , zborul in inaltul cerului asta da viataaaa …
    La buna vedere!

    Sunt cel mai bun , fara sa ma laud!

    1. Şi la un moment dat o să ai atâta libertate, încât nu o să ai ce să faci cu ea. 😀

      P.S. Bucuria pe care ţi-o dă zâmbetul copilului tău nu o s-o capeţi în altă parte. Copiii sunt minunea lumii, chiar dacă uneori înţelegem acest lucru mai târziu.

  4. 🙂 prima parte a povestii tale am trait-o. Doar ca, dupa un numar de ani am abandonat-o. Nu era nimic constructiv in ea. A trebuit sa merg mai departe, fara a avea un iubit din liceu care sa imi faca o propunere. Stiu cum e. Singurul regret a fost ca nu am facut lucrul acesta mult mai demult.

  5. Pingback: PANORAMĂ DE LA CETATEA BRAŞOVULUI (4) « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI

  6. Pingback: DACĂ E DUMINICĂ, E… FOLK (34) « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI

  7. Pingback: PANORAMĂ DE LA CETATEA BRAŞOVULUI (5) « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI

  8. Pingback: BRAŞOV – FÂNTÂNA ARTEZIANĂ « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI

  9. Pingback: BRAŞOV – FÂNTÂNA ARTEZIANĂ « Blogul lui CARMEN

  10. John from London

    Si ea cati o fi „omorat” pana la iubitul din liceu ? o poveste de viata fara invataminte , odata indragostit ai cam b .. o pe romaneste , asa ca mai bine sport , se descarca hormonii si pa ….

  11. NImic nu poate fi ca prima iubire . Si daca ai ratat-o pe prima – cea din saptamana chioara , celelalte sunt ca si cum n-ar fi . Oare ? 🙂

    1. La mine a fost ca-n povești! Dacă ar fi s-o iau de la capăt n-aș schimba nimic!
      A… Da da! Soacra!
      Sărmana, când o întreabă ceva despre fecior ori despre noră, cică n-are băiat de însurat!
      Normal că n-are! S-a însurat în 1989!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s