Fabulă de actualitate


Toamnă târzie… Ploua şi vântul rece aproape că o smulgea de pe creaga copacului. Sleită de puteri, vrăbiuţa se prăbuşi în drum. Îşi simţea sfârşitul aproape când, un cal care trecu pe drum se bălegă peste ea. O căldură plăcută îi dezmorţi oasele. Se simţea din ce în ce mai bine. Ar fi putut sta aşa până în primăvară. Îi venea să ciripească de bucurie şi. de ce nu, chiar încercă un tril. Un motan care trecea pe drum îi auzi ciripitul, zgârmă în balegă şi o înşfăcă bucuros. Doar câteva pene mai rămaseră din biata vrăbiuţă.

MORALA: Nu oricine te bagă în rahat îţi face rău! Nu oricine te scoate din rahat îţi vrea binele!

Ce e val, ca valul trece…


   GLOSSA 

 Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si noua toate;
Ce e rau si ce e bine
Tu te-ntreaba si socoate;
Nu spera si nu ai teama,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamna, de te cheama,
Tu ramâi la toate rece.

Multe trec pe dinainte,
In auz ne suna multe,
Cine tine toate minte
Si ar sta sa le asculte?…
Tu asaza-te deoparte,
Regasindu-te pe tine,
Când cu zgomote desarte
Vreme trece, vreme vine.

Continuă lectura

Gene buclucaşe


N-au trecut decât vreo două luni de când savanţii au descoperit gena prostiei, existenţa ei fiind bănuită de multă vreme, şi iată că lumea ştiinţifică ne face iar să zâmbim: a fost izolată gena destrăbălării!

Se miră cineva? Aş! Uite de ce, vorba aceea- „…de când era bunica fată mare” -devine strict un reper temporal şi nu unul moral!
DRD4 se numeşte buclucaşa genă, vinovată de jumătate din divorţurile planetei, toţi copiii din flori ori pur şi simplu de banalele… mâncărimi!