Blestem cu repetiţie


Într-un cartier muncitoresc cu oameni săraci, deprins cu tonuri de maro şi gris, eleganţa ei nu putea trece neobservată. Tânăra profesoară cu ochi albaştri transformă rapid uimirea şi admiraţia părinţilor într-o simpatie caldă, le arătă copiilor că se poate învăţa şi fără teamă de nuia sau urecheală. Copii cunoscuseră preţul mâniei la ceilalţi profesori ce vedeau ca o Golgotă zilnică repartiţia la o şcoală mărginaşă, dintr-un cartier în care legea era făcută de Şulică şi gaşca lui. Şi cum să n-o iubească elevii, când avea vorbă aşezată, fără a-şi pierde cumpătul şi fără a-şi arăta supărarea în pricini pentru care alţi profesori ar fi declanşat un iad de represalii.  Dar e la fel de adevărat că eleganţa şi popularitatea ei deschise ulcerul unor colege de cancelarie care-i ţineau inventar strict la înălţimea tocurilor ori la subversiva fustă. Încet-încet, necazurile cotidiene mutară gândurile oamenilor de la frumoasa profesoară şi curând, aceasta se mărită cu un profesor de la o şcoală din oraş şi născu o fetiţă.

În timp prospeţimea tinereţii se transformă în prestanţă şi prestigiul profesoarei nu mai lăsă loc de cleveteli.

Dar, cum toate cele bune se termină într-o zi, copii observară că profesoara lor dragă e tot mai palidă şi mai încercănată. Deşi se spune că secretul ochilor albaştri stă în lacrimi,  din frumoşii ochi ai profesoarei lacrimile coborâră trasând riduri adânci. Sufletul ei era muncit de suferinţă bolovănoasă. Nici nu putea să spună, nici nu putea să tacă. Şi cum nimic din ce se ascunde temeinic nu rămâne ascuns în veci, puţine urechi aflară, totuşi, de unde se trăgea necazul profesoarei: soţul ei, care conducea un cenaclu frecventat de fetiţe din clasele V-VIII, îşi seducea elevele, nu o  aventură întâmplătoare ci sex cu minore, situaţie care dura de câţiva ani. 

După zece ani de disperare, timp în care el se jura mincinos că s-a cuminţit, veni Revoluţia şi morala comunistă fu abrogată iar moralitatea se reaşeză în tipare lejere.  Ştirile de la ora 5 transformară grozăvia în fapt divers iar sexualitatea începu să se vândă în mass-media la fel de bine ca şi moartea.

Amărăciunea desenase pe obrajii profesoarei o hartă a durerii. Strălucirea ochilor fusese alungată demult de suferinţă dar blândeţea era încă acolo.

Am întâlnit-o într-o sală de aşteptare a unui medic. S-a bucurat să mă revadă dar sufletul îi era la fel de rănit ca şi cu 25 de ani în urmă.

A înţeles întrebarea din privirea mea şi mi-a spus cu amărăciune:

-Blestemul s-a întors şi sunt disperată şi neputincioasă!

-Haideţi să uităm de cele rele! Povestiţi-mi despre fetiţa dumneavoastră!

-Fetiţa este deja studentă şi de aici mi se trage toată durerea! Trăieşte cu un bărbat de 63 de ani! Am implorat-o să-l uite şi să-şi trăiască tinereţea alături de un student de vârsta ei dar a fost un dialog al surzilor! S-a îndrăgostit…

Ce aş fi putut spune acestei femei de treabă, cu care soarta se jucase atât de sinistru?

Îşi îngropase tinereţea datorită unui soţ pedofil iar nota de plată îi revenise tot ei, răpindu-i dreptul la o bătrâneţe senină, prin fetiţa ei care se îndrăgostise de un bărbat mai bătrân cu 40 de ani! 

Povara din tinereţe, dezgustul, disperarea, umilinţa, spaimele s-au transformat în tovarăşi statornici şi la bătrâneţe!

 OFERTA SPECIALĂ DE CRĂCIUN https://doinapopescu.wordpress.com/cartea-prin-posta/   

Anunțuri

Despre Doina Popescu-Brăila

Cât deschizi ochii, cât iubeşti şi cât citeşti, atât eşti şi nimic mai mult! Dar, dacă ai copii şi dacă scrii, mai ai o şansă. Am publicat nouă cărți dintre care șapte romane: Comisia Zurich, Dumnezeu era-n vacanță, Ardei iuți, Pisica cu papion, Fericire la preț redus, Dragoste și ciocolată, Terente-Zodia zmeilor și volumul Copilul Dunării apărut în anul 2015 și în varianta bilingvă, în traducerea Sabrinei Popescu, elevă, având 14 ani și jumătate la comiterea isprăvii.
Acest articol a fost publicat în ZÂMBETE și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Blestem cu repetiţie

  1. Asta-i viata… Fiecare cu drumul sau…

  2. Pingback: Ivona Boitan – Negru de fum | Ioan Usca

  3. Pingback: SINAGOGA NEOLOGĂ DIN BRAŞOV (2) « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI

  4. Pingback: DACĂ E DUMINICĂ, E… FOLK (36) « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s