Şcoala a primit fonduri pentru renovare şi copiii din clasa a III-a au fost mutaţi într-un liceu ale cărui ferestre dau într-un cimitir.Vor-nu vor, au parte de 4-5 înmormântări pe zi. S-au petrecut lucruri stranii şi copiii sunt înfricoşaţi. Fetiţa vede o umbră semănând cu un bătrân care duce o sapă.Acesta traversează clasa şi se sprijină de o bancă. Inima fetiţei bate năvalnic dar, începe să spună „Tatăl nostru”şi năluca dispare. Colega de bancă o întreabă: Îl vezi şi tu pe bătrânelul cu sapa?
http://www.serafimpantea.ro/2010/12/13/concurs-de-proza-arhiscurta-ortodoxa-pao
45.292389
27.969120
Dacă ți-a plăcut:
Apreciază Încarc...
Despre Doina Popescu-Brăila
Cât deschizi ochii, cât iubeşti şi cât citeşti, atât eşti şi nimic mai mult! Dar, dacă ai copii şi dacă scrii, mai ai o şansă.
Am publicat nouă cărți dintre care șapte romane: Comisia Zurich, Dumnezeu era-n vacanță, Ardei iuți, Pisica cu papion, Fericire la preț redus, Dragoste și ciocolată, Terente-Zodia zmeilor și volumul Copilul Dunării apărut în anul 2015 și în varianta bilingvă, în traducerea Sabrinei Popescu, elevă, având 14 ani și jumătate la comiterea isprăvii.
Acest articol a fost publicat în
ZÂMBETE și etichetat
beletristică,
Brăila,
cimitir,
CUVINTE POTRIVITE,
Doina Popescu,
elevi,
liceu,
năluci,
poveştile mele,
stafii,
tatăl nostru. Pune un semn de carte cu
legătura permanentă.
Sigur era un batran cu sapa. Autosugestie in masa, nu cred ca exista. „Vedeniile” fetiteti arata cat de puternice sunt superstitiile si cum sunt alimentate ele din copilarie. Chiar si o simpla alocare de fonduri pentru renovare poate deveni generatoare de iluzii.
Ce poveste şi cu alocările acestea de fonduri!
Pe cuvantul meu ca mi s-a zbarlit pielea pe mine cand am citit! Mai ceva ca-n filmele lui Stephen King…
Întreab-o pe Sabrina cum a fost când l-a văzut pe moş. Culmea este că învăţătoarea l-a mustrat pe rugbist. Cică nu are nicio legătură cimitirul ci doar educaţia din familie: copilul trebuie „învăţat” de părinţi să nu mai vadă fantome.