Fotbalist carismatic


Eram într-o tabără la Iaşi şi mai aveam doar o zi până la final. Deşi mâncarea era puţină predominând peştele congelat şi balastul: orez plin de pietriş fin, ne distrasem bine şi eram cam necăjiţi că se termină dar, cum se cam subţiaseră şi banii de cheltuială ne supuneam soartei.

Eram patru fete şi patru băieţi în grup şi ne plimbam prin oraş ca să mai vedem încă o dată atracţiile locului. Toţi aveam în jur de 15-16 ani, cu excepţia lui Fane, un fotbalist care împlinise 17 ani. Căutam o cofetărie să bem un suc şi poate dădea norocul peste noi să găsim şi-o prăjitură. Pentru cei care au prins cofetăriile comuniste în perioada ’82-’89 este cunoscut că acestea aveau doar bragă borşită şi corăbioare uleioase, iar rafturile şi vitrinele erau pline de creveţi vietnamezi care în principiu nu erau răi dar- de unde ulei ca să-i prăjeşti?- fiindcă uleiul era raţionalizat pe cartelă.

Până la urmă intrăm în centru în self Unirea, un cafe-bar pustiu cu ofertă limitată la ness, rom Havana, coniac albanez, Bem-Bem şi un singur tip de sandwich. Punem toţi banii pe masă, facem socotelile şi ne hotărâm pentru câte o felie de franzelă prăjită cu unt şi muşchi ţigănesc, Bem-Bem pentru fete şi câte 50ml de rom Havana pentru băieţi.

Imaginaţi-vă, la cât eram de flămânzi, ce impresie a făcut asupra noastră platoul de pâine prăjită cu unt proaspăt şi muşchiul ţigănesc pe care-l vedeam doar prin filme la televizor şi, imaginaţi-vă dezamăgirea profundă că s-a isprăvit imediat, fiecăruia revenindu-i doar o singură feliuţă, adică doi dumicaţi. Aproape ne venea să plângem de necaz. Fane, care era un brunet înalt, bine legat şi frumos la chip, dar şi un posnaş fără pereche, fiind şi mai mare, era un fel de lider pentru noi. Zise:

-Ştiţi ce? Eu mai am nişte bani în dormitor. Dau o fugă până în tabără ca să-i aduc, poate mai ajunge să luăm cîte un rând. Beţi încet din băuturi ca să nu rămâneţi cu paharele goale; mă tem că dacă terminaţi consumaţia vă dă chelnerul afară. Pleacă.

Spunem bancuri şi aşteptăm plini de nădejde întoarcerea fotbalistului. Spre surprinderea noastră, se întoarce mult mai repede decât ne aşteptam. Pune banii pe masă şi socotim că am putea să mai luăm cîte două sandwich-uri de fiecare. Chelnerul se mişcă repede şi ne aduce comanda. Bucurie mare dar ne era sete şi nu mai aveam bani nici de sămânţă. Îl rugăm pe chelner să ne aducă apă de la chiuvetă dar acesta, arogant, ne atrage atenţia că suntem într-un bar şi nu la o cantină muncitorească. Ne întoarce spatele dar nu reuşeşte să ne şteargă bucuria. Plecăm pe străzi sperând să nimerim o ţâşnitoare de apă.

Ajungem pe Podul Roşu şi Fane ne cere să mergem înainte. Rămâne pe loc şi îl privim de la distanţă. Ţinea capul puţin aplecat pe un umăr, îşi stâlcise o mână şi îşi trăgea un picior. Două femei s-au oprit şi şi-au deschis poşetele. Cum cerşetorii erau foarte rari la vremea aceeia, şi oamenii erau mai filotimi:

-Dragul de tine, uite ce băiat chipeş şi curat îmbrăcat şi ai ajuns să cerşeşti. Cred că eşti de vârsta băiatului meu. În câteva minute Fane a strâns 25 de lei, suficient pentru un suc de 3 lei la opt inşi. Noi, fetele, consternate, am refuzat sucurile.

Fane a vorbit grav:

-Uite ce e: noi suntem copii şi nu avem nicio vină că trăim în comunismul ăsta blestemat, că părinţii noştrii muncesc de cad pe jos pentru nişte lefuri de mizerie şi nu ne permitem un suc! Ştiţi ce diferenţă este între sandwich-urile pe care le-aţi mâncat fără să ştiţi de unde sunt banii şi sucurile pe care nu le beţi acum deşi sunteţi fripte de sete? Atunci eraţi fericite şi frumoase iar acum sunteţi nişte moraliste afurisite. Nu sunt un derbedeu, mă cunoaşteţi şi n-am dat în cap nimănui! Aţi putea să mă îmbrăţişaţi pentru că am făcut asta ca să vă văd zâmbind. Şi vă asigur că şi acele femei s-au simţit fericite să-mi dea câţiva bănuţi din portofelele lor doldura!

Ne-am băut sucurile şi posnaşul de Fane a început să meargă pe lângă noi trăgându-şi un picior. Era o mare figură şi am izbucnit toţi în râs.

Anunțuri

Despre Doina Popescu-Brăila

Cât deschizi ochii, cât iubeşti şi cât citeşti, atât eşti şi nimic mai mult! Dar, dacă ai copii şi dacă scrii, mai ai o şansă. Am publicat nouă cărți dintre care șapte romane: Comisia Zurich, Dumnezeu era-n vacanță, Ardei iuți, Pisica cu papion, Fericire la preț redus, Dragoste și ciocolată, Terente-Zodia zmeilor și volumul Copilul Dunării apărut în anul 2015 și în varianta bilingvă, în traducerea Sabrinei Popescu, elevă, având 14 ani și jumătate la comiterea isprăvii.
Galerie | Acest articol a fost publicat în ZÂMBETE și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

17 răspunsuri la Fotbalist carismatic

  1. Mă faci să plonjez în timp. 🙂
    Just! După cutremurul din 77, au mai fost vreo doi-trei ani în care se mai găsea cîte ceva apoi, cam din anii ’80 a început dezastrul… Aproape nimic nu mai era de găsit…

    Frumos episodul povestit!
    Mă gîndesc cu destulă nostalgie, cît de cruzi eraţi voi toţi, dragilor… 🙂

  2. Pentru cei născuţi în era mall-urilor şi supermarket-urilor relatarea mea este mai greu de înţeles. Dar, ştiu cu siguranţă că acum, chiar de consum un plin de benzină alergând pe la supermarket-urile sclipicioase, o felie de muşchi ţigănesc delicioasă ca aceea nu găsesc. Acum toate au E-uri şi sunt injectate. Şi nici o Fanta nu concurează cu Bem-Bem-ul de atunci.

  3. mariapopart zice:

    Chiar daca nu am mai prins mult din comunism, am nimerit perioada cea mai spurcata a lui, cea dinainte de revolutie… Da, am stat si eu la coada la lapte, am cumparat si eu, impreuna cu mama „frati Petreusi”, m-am dus si eu la chiosc sa iau paine pe cartela… Chiar daca au fost vremuri grele, eu tot cred ca noi am avut o copilarie mai frumoasa decat cea a copiilor din ziua de azi… Acu’ nu mai vad nici o fetita pe santul drumului la tara, care s-o imite pe Nadia, asa cum faceam noi… Si-ar mai fi atatea de spus!

    • Pentru mine care, în copilărie, am sărit zilnic gardul şi m-am căţărat în pod, în pomi şi pe casă, mi se pare lipsit de farmec stilul de joacă al fetelor mele dar, mă rog, ele au role, patine, bicicletă, PC, mobil cu MP3 şi net şi câteva sute de jucării.

  4. Pingback: Seara ochilor mei « Blogul lui Teo Negură

  5. teonegura zice:

    Faina poveste de viata, dar acestea sunt adevaratele frumoase povesti, nu-i asa? 😉

  6. Dl.Goe zice:

    Hm! Ce s-a intamplat cu Fane intre timp? Ce este Fane azi? Ca m-ati facut si curios! 😉

  7. Pingback: Trafic cu Hituri (runda 50) « Blogul lui Teo Negură

  8. Serafim zice:

    Da, vremuri când erau bani și n-aveai ce cumpăra cu ei. Mare gaură n-au pățit că i-au dat și lui Fane 25 de lei 🙂

    Mi-am amintit de cântecul lui Andrieş cu „aseară la telejurnal am văzut cașcaval” 🙂

  9. Ştii că pe vremea lui Ceauşescu, de când s-a născut sora mea în ’78 am găsit să cumpărăm doar o singură dată caşcaval? Erau roţi de 2kg şi se câte un kg de persoană. Am stat împreună cu mama la rând şi am luat o rotiţă întreagă.
    Primele banane, sora mea le-a mâncat în decembrie ’90. Le-am cumpărat în gară la Predeal şi chiar dacă drumul nostru era la Bucureşti, am dat un ocol până la Brăila ca să-i ducem şi surorii mele banane.

    • Serafim zice:

      Da, îmi amintesc de roțile de două kile de cașcaval și de faptul că erau rare de tot și că se dădeau cu limită. Mi se pare că am mâncat de vreo 3 sau 4 ori banane înainte de ’89 și cam tot așa și portocale. Ne povestea bunica despre vremuri când stăteau mormane de portocale în stradă în fața magazinelor și noi ne gândeam că abia asta e poveste ca lumea, nu alea cu Feți Frumoși și Ilene Cosinzene 🙂

      Eh, acum sunt din nou movile de cam tot ce vrei. O fi mai bine, o fi mai rău, o fi mai azi… 🙂

  10. Ei, despre portocale trebuie să fac o postare. Sau două… 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s