Viaţa ca o telenovelă


Intri uneori pe la Galeriile de artă şi te delectezi cu expoziţia câte unui pictor mai mult sau mai puţin cunoscut. Apoi, un apus violent îţi sterpezeşte dinţii. Îţi spui că imbecilul a răsturnat vopselele şi datorită roşului agresiv a ratat subtilitatea compoziţiei. Apoi, te plimbi în amurg şi constaţi că şi natura are stridenţele ei şi că pictura care te-a enervat este deja plauzibilă. Aşa se întâmplă şi cu anumite scenarii care au o tuşă grotescă. Alunecarea în telenovelă este pur şi simplu enervantă. Dar ce te faci atunci când oameni pe care-i ştii de-o viaţă se transformă brusc în personajele unui serial hilar şi incredibil? Recent am aflat povestea halucinantă a unor amici, relatată chiar de unul dintre protagonişti dar zilele trecute, aşteptând la rând la un ghişeu am auzit una şi mai şi. Deci, se poate!   

Mugurel era prieten cu Andrei de când se ştiau. Grădiniţa, şcoala generală şi liceul le făcuseră împreună, la fel şi tabere, revelioane şi zile onomastice. Mugurel era frumosul, Andrei era vrăjitorul. Aveau deopotrivă succes la fete şi s-au însurat cam în acelaşi timp, Mugurel cu Liliana, Andrei cu Dana. Părinţii, mahări comunişti, le rostuiseră apartamente pe acelaşi palier într-un bloc ultracentral.

Într-o zi, Dana, bibliotecară la un liceu, l-a sunat pe Mugurel şi l-a rugat s-o viziteze la serviciu. Era nesigură, neliniştită şi plângea uşor:

-Mugure, nu am niciun dubiu! Andrei are pe altcineva! Spune-mi adevărul!

-Habar n-am!

-Te rog să nu mă minţi! M-am săturat să-l acoperi tot acoperi! Este un mizerabil! I-am găsit urme de ruj pe chiloţi!

-Zău, habar n-am! Singura femeie cu care l-am văzut în afară de tine este nevastă-mea!

-Amice, nu mă trata ca pe o idioată! Ştiu precis că are pe cineva şi tu trebuie să ştii, fiindcă sunteţi, nedespărţiţi: Dop şi Plop!

-Uite, am să încerc să vorbesc cu el şi dacă aflu ceva, mîine vin iar la tine şi discutăm. Dar nu mai plânge fiindcă ţi se ofilesc ochişorii! Bine?

Mugurel l-a luat pe Andrei la o bere dar n-a scos nimic de la el.

-Motane, n-o mai face pe nevinovatul, fiindcă este clar că ai pe cineva! Mie poţi să-mi spui, sunt ca şi fratele tău!

-Mugure, eşti beat! N-am pe nimeni şi dacă am ceva pe suflet mă duc la popă, clar? De când trebuie să mă spovedesc la un inginer?

-Andrei, să ştii că nu ai haz deloc! Dana suferă enorm din cauza ta! Cum poţi să fii un porc insensibil? Te rog să-ţi dai două palme în oglindă şi să-ţi vezi de casa ta!- îi spuse Mugur autoritar.

Pe la două merse la Dana la bibliotecă.

-Fată dragă, nu ştiu ce să-ţi zic! N-a recunoscut nimic dar agresivitatea lui m-a pus pe gânduri. Ăsta nu-i Andrei pe care-l cunosc eu de 24 de ani! Au mers la o cafea şi Mugur a sfătuit-o să se vopsească, să se dichisească, fiindcă dacă se lasă doborâtă de situaţie pierde partida definitiv. Lui Andrei îi plăceau femeile cochete în orice împrejurare.

Se mai întâlniră de câteva ori ca s-o încurajeze şi într-o dupamiază, Mugur întoarse cheia în uşa bibliotecii şi Dana nu-i opuse nicio rezistenţă.

Legătura lor, la început şovăielnică, se prelungi timp de mai multe luni.

Andrei îl evita după acea discuţie şi vinovăţia îl făcea şi pe Mugur să se ţină deoparte. Se mai întâlneau întâmplător pe scări, duminica luau micul dejun împreună după obicei, dar înstrăinarea era evidentă.

Într-o seară Andrei l-a aşteptat în parcare:

-Mugure, mă simt prost după discuţia de atunci. Hai, să facem pace! Vreau să ne îmbătăm cui şi când ne-om trezi să ne avem ca fraţii, ca pe vremuri!

-Andrei, mi-ar plăcea dar am de reparat un calculator la un client! Hai, s-o lăsăm pe altă dată! OK?

A doua zi, ajuns pe palier, auzi în apartamentul lui Andrei un scandal de zile mari. Dana urla de cădea varul de pe pereţi. Mugur împinse uşa şi rămase perplex: Andrei era în pat cu Liliana, nevastă-sa, şi Dana zbiera isterizată şi-i lovea cu pliciul de muşte. Puse mîinile în şolduri şi strigă răstit:

-Andrei, de câtă vreme mă înjunghii pe la spate, prietene?

-De patru luni, de când îţi neglijezi nevasta, craiule!

-Dana, nu mai zbiera la ei că noi am câştigat! Dacă vreţi să ştiţi, noi ne-o tragem de opt luni!

Au vândut apartamentele la mare urgenţă prin aceeaşi agenţie imobiliară.  Andrei a plecat cu Liliana în Canada, Mugur şi Dana au ales o ţară nordică. Ţin legătura pe mess şi se pare că timpul şi distanţa le-a diluat resentimentele.

Mugur încearcă marea cu degetul:

-Andrei, veniţi la noi în vacanţa de Paşte?

-Mă crezi prost? Vrei să-mi f*ţi nevasta?- se oţărî Andrei.

-Nu te-nţeapă niţeluş inima fiindcă eu am avut-o primul?- întrebă Mugur şugubăţ.

-Nu uita că eu ţi-am prezentat-o pe Liliana. Ne-am cunoscut în spital când m-am operat de apendicită.

-Cuuuum, te-ai culcat cu Liliana înaintea mea, ticălosule?

-Nu! Şi te rog să-ţi ei ticălosul înapoi!- zise Andrei voios.

-Atunci care-i poanta, ce dacă v-aţi cunoscut în spital?- întrebă Mugur mirat.

-Poanta e că Liliana a intrat peste mine în rezervă când mi-o trăgeam cu maică-ta!- zise Andrei jubilând.

-Minţi, pervesule!- strigă Mugur

-Dacă vrei să afli adevărul, poţi s-o întrebi ori pe maică-ta, ori pe Liliana… – sugeră Andrei.

-Ştii ce, amice? Te înţeleg şi te iert! În fond toată colpilăria am fost îndrăgostit de maică-ta dar n-am putut concura cu banii şi farmecul lui taică-meu!- aproape că strigă Mugur.  

-Adică taică-tu şi cu mama…- îngăimă Andrei.

-Da, boule! În toamnă, înainte să moară, tata mi-a spus că suntem fraţi, na!- zise Mugur cu veselie!

-Zău? Întotdeauna mi-a plăcut de taică-tu mai mult decât de taică-miu!- zise Andrei nostalgic. Acum ce facem, ne luăm fiecare nevestele înapoi?

 

  

  

Anunțuri

30 de gânduri despre &8222;Viaţa ca o telenovelă&8221;

  1. Complicat.

    Fiecare dintre noi, se poate recunoaşte pînă la un punct, în istorisirea ta.
    Probelema este : pînă la ce punct fiecare dintre noi, a avut o astfel de experienţă şi mai ales, cît de mult este oricare dintre noi, în stare să şi recunoască aşa ceva… 🙂

  2. Dragă Doinşoară,
    mie îmi pare extrem de bine, că hohotele tale de rîs benefic, pansează rănile sociale pe care prea mulţi dintre noi, nu sunt capabili să le priceapă, sau măcar să le recunoască.

    Proza ta „afurisită” , este un remediu necesar, împotriva tuturor celor care mai cred că edulcorarea aspectelor fireşti ale vieţii, le permite să se mai ascundă după „fustele” ipocriziei în care se complac, încă. 🙂

  3. m-am amuzat foarte tare. Mi-a placut asta ” dacă am ceva pe suflet mă duc la popă, clar? De când trebuie să mă spovedesc la un inginer?” Simpatica poveste. Si eu aveam una asemanatoare. Doi amici, directori la aceeasi firma care, plecau mereu la munca in strainatate, prin Libya sau alte tari exotice. Cum veneau acasa pe rand, fiecare treceau pe la celalt acasa, sa duca pachete. In cele din urma, au ajuns sa afle ca fiecare era mai potrivit pentru nevasta celuilalt si si-au schimbat nevestele intre ei. Culmea e ca erau vecini. Fiecare avea cate un copil. Deci nu era o drama, ca erau ca intr-o familie. :D.

    • Imaginează-ţi că întâlnesc un fost coleg de liceu pe care nu-l mai întâlnisem de foarte mulţi ani şi el îmi prezintă o brunetă cu ochi superbi: tânăra lui nevastă cu care urma să se căsătorească peste vreo două săptămâni.
      O oră mai târziu o întâlnim şi pe mama lui şi rugbistul zice:
      -Felicitări doamnă, să vă trăiască feciorul şi viitoarea noră! Casă de piatră!
      -Feciorul meu se însoară?!- zice doamna stupefiată. Cu cine?
      -Cu A, o trănteşte rugbistul voios.
      Biata femeie rămâne fără aer. După un timp îşi revine şi zice împleticit:
      -Dragul meu, feciorul meu este însurat de ani buni şi A este naşa lui!
      Am plecat pleoştiţi şi l-am sunat pe colegul meu:
      -Prietene, uite că am făcut o boroboaţă! Am felicitat-o pe mama ta pentru apropiata ta căsătorie şi i-a picat faţa. Cică A este naşa…
      -A fost naşa, acum va fi soţia, zice amicul.
      Au trecut mai bine de zece ani şi cei doi sunt foarte fericiţi împreună.
      Fosta lui soţie a încercat o răzbunare anemică cu naşul dar n-a fost să fie. Soarta!
      Până la respectivul eveniment cei patru erau legaţi de o prietenie ca-n poveşti şi toate momentele libere le petreceau împreună.

  4. Pana la urma sex-ul e un lucru cat se poate de firesc , nu vad de ce sunt unii complexati asa ? Schimbatul partenerilor e firesc si benefic in acelasi timp, hi ha haha .Ce ne mai place sa ne dam buni samariteni frate , eu daca am ocazia nu am scrupule , merg pa principiul , la omul sarac I se scoala si in biserica , pe urma e chestie de palmares , f nu f vremea p.. I. TRECE.Sunt un pacatos recunosc , dar unul fericit , in felul meu! Ii las pe altii mai buni ca mine sa salveze lumea, scuze am iq-ul mic ))))))))))) Cu Stima Johnathan!

    • Din păcate, după ce am publicat povestioara mea, am descoperit că este destul de comună. Alţi amici de-ai mei mi-au semnalat şi alte cazuri aproape similare printre cunoscuţii noştri, despre care nu eram informată. 😀

  5. Da’ stiu ca ai un apetit aparte pentru istoriaorele cu nomenclaturisti printre protagonisti 🙂 Pare al dracului de complicat, dar nu e, daca citesti atent te umfla rasul, si asta-i bine 🙂

    • Ce să-i faci, Teo, în tinereţea mea nomenclaturiştii erau în vogă. Probabil că dacă fetele mele vor ajunge scriitoare temele lor preferate vor fi generaţia Eba cu succesurile de rigoare. 😀
      Şi dacă am reuşit să te fac să râzi, înseamnă că am marcat! 😛

  6. Mam indragostit iar , de profa de GYM , hihihihihihi , te tin la curent , hihihihihihih, daca o pun ma fac baiat cu- minte si nu se mai intampla , finger cross.
    Arata super , da ce ma fac ca asta ma termina , tre sa ma antrenez serios, hihihihihihihihih!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s