Moartea a ratat


În fiecare iarnă am un stres cu ţurţurii ameninţători de la streşini. Monitorizez cu atenţie toţi ţurţurii din traseul meu şi ocolesc zonele de risc. Chiar la casa mea se formează doi ţurţuri straşnici pe burlanele aruncătoare şi din prima iarnă când m-am mutat, mi-am cumpărat o bară de aluminiu de şase metri- baghetă de închidere pentru geam termopan, pentru cunoscători- cu care îi dau jos. În această iarnă am făcut această operaţiune de vreo patru ori. Ieri ies din casă, privesc după obicei la streaşină şi văd un un burlan OK şi unul cu un ţurţure gigant. Se apropiau doi bătrânei voioşi şi bine îmbrăcaţi:

-Bună dimineaţa! Vă rog să ocoliţi zona fiindcă acel ţurţure vă poate cădea în cap! Îl dau jos în două minute…

-A… nu cade, domnişoară!- zice unul dintre bătrâni, purtând un palton negru, croit chic şi o pălărie elegantă, apoi trec amândoi, parcă bucuroşi că i-am băgat în seamă.

Mut maşina de pe trotuar pe carosabil, ca să nu-mi ciufulesc capota când o fac pe Don Quijote şi, cobor sprintenă ca să-mi aduc bara de aluminiu. Totul a durat destul de puţin, un minut, poate două. Cobor din maşină şi ţurţuraşul era deja căzut. Cum bătrânii nu apucaseră să facă mai mult de douăzeci de paşi, strig la ei:

-Altă dată să n-o mai faceţi pe vitejii! Uitaţi că deja a căzut! Aţi avut noroc cu carul!

Bătrânii s-au întors în loc stupefiaţi. Câteva clipe au rămas fără grai, apoi domnul cu pălărie elegantă a început să strige ca un copil:

-Moartea ne-a ratat! Iu-huuu! Iu-huuu! Ne-am mai născut o dată! Hai să jucăm la loto şi să bem o ţuică fiartă! Suntem noi-nouţi!

-Sper că şi uscaţi!- zice celălalt şi plecă amândoi, încet-încet, ţinându-se de braţ.

22 de gânduri despre &8222;Moartea a ratat&8221;

  1. Turturi, bucati de tencuiala sau de acoperis… Te astepti sa-ti cada aproape orice in cap, in zilele noastre. Norocul lor (al batraneilor) a fost ca doamna cu coasa nu statea dupa colt… 🙂

  2. stiu pe cineva, directorul unei institutii care, a devenit invalid dupa ce o caramida de pe frontonul cladirii i-a cazut in cap. Stiu ca in astfel de situatii este de vina institutia si conducerea ei. Nu stiu cum s-a finalizat povestea in ce-l priveste, dar, fara sa vrea, si- facut-o cu mana lui. Mai ales ca, de la primarie i-au fost trimise cateva atentionari ca fatada cladirii, constituie un pericol pentru trecatori si necesita reparatii urgente. In cazul lui, destinul nu i-a fost prieten ca si batraneilor tai.

    • Eu sunt un vânător experimentat de ţurţuri şi am fost surprinsă că dumnealor au crescut la loc deşi, îi mai doborâsem cu câteva zile în urmă..
      M-a surprins totuşi lipsa de prevedere a celor doi bătrâni.
      Mama, de pildă, are 72 de ani dar, pentru orice situaţie are un scenariu, o sumă de experienţe proprii ori ale cunoştinţelor, inventariate în timp şi de care se foloseşte la momentul oportun.

  3. Poi vedeţi avantajul statului la bloc ?
    Nu mai ai treabă cu ţurţurii! 🙂

    Numa’ că ştiu cum este cu afurisiţii ăştia, de cînd stăteam şi eu ca un om normal, „la curte”! 🙂 🙂 🙂

      • HA! de parcă a fost după mine. 🙂

        Cînd eu trudeam în serviciul militar al patriei, mama o vîndut casa (cine să mai spargă lemne ?) apoi, apoi, apoi, m-am mutat cu soaţa mea, în actualul apartament minuscul dar, confortabil.

        Apoi, apoi, apoi, nu mai spun de ce am preferat să rămînem în acest apartament, cuibuşor frumos de nebunii. 😀

        Şi iată cum am renunţat definitiv, la statul de om normal… 😛

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s