A nimerit orbul Brăila


Se spune că a nimerit orbul Brăila… Şi ce-i cu asta?- veţi spune… Este, căci a consolidat gaşca cerşetorilor locali!Majoritatea cerşetorilor sunt paşnici şi îţi mulţumesc recunoscători pentru un bănuţ, alţii mai colţaţi te apostrofează când le dai doar mărunţiş. Eu nu-i bag în seamă pe cerşetorii profesionişti dar am o slăbiciune pentru bătrâni şi pe aceştia nu-i pot refuza fiindcă este clar că nevoia stringentă i-a scos în stradă. În ultima vreme, în pieţe apar tot mai des bătrâne care nu îndrăznesc să ceara dar te privesc flămânde şi disperate. Nu-mi este greu să le reperez, nu lipsesc din nicio piaţă şi pentru ele cumpăr câteva portocale şi le dau câţiva lei.  În schimb, mă enervează să văd cerşind flăcăi buni de muncă.

Un ţigan de vreo 25 de ani, cerşetor cu ştate vechi acţionează imprevizibil şi dacă-i dai şi dacă nu! Mărunt, cu o privire urâtă, murdar pe faţă şi cu părul îmbâxit, îmbrăcat jerpelit şi mirosind insuportabil te opreşte pe stradă sau dă buzna în magazine cerând bani, de regulă femeilor. Cei ce-l refuză sunt îmbrânciţi şi scuipaţi până intervine vreun bărbat cu statură impunătoare şi-l pune pe fugă. Cu vreo patru ani în urmă am văzut cum o tipă a deschis geanta şi i-a întins nişte bani. El i-a tras câţiva pumni şi-a doborât-o la pământ, apoi a fugit cu geanta. Fata a avut nevoi de vreo trei săptămâni de îngrijiri medicale. De atunci l-am văzut bruscând foarte multă lume. Nu-i ştiu nici numele, nici porecla dar îl evit pe cât posibil.

Săptămâna trecută cerşetorul acesta violent a deschis uşa la firmă şi a cerut bani.

-Mâine!-a tunat rugbistul şi tipul s-a retras grăbit. M-am bucurat că a fost rugbistul de faţă, fiindcă altfel nu ştiu pe unde scoteam cămaşa. Ieri ţiganul a venit iar:

-Vreau bani!- a strigat intrând pe uşă. Fiind vineri, pe la sfârşitul programului, eram doar cu Ada. Tragedie! Ada are prostul obicei să înşire mulţi cerşetori la portofelul ei şi dacă ducea mâna la poşetă ne puteam aştepta la ce e mai rău. Am căutat o potenţială armă din priviri şi dintr-un salt eram cu mâna pe instinctor. Nu eram hotărâtă dacă-i dau cu instinctorul în cap sau îl spăl pe individ cu spumă dar eram gata de atac. 

Atunci o aud pe Ada zicând autoritar:

-Mâine!- şi tipul a ieşit imediat pe uşă.

-Ce-a fost asta?- întreb eu uluită că am scăpat aşa de uşor. 

-Ce, nu-l ştii pe Mâine? De câte ori deschide uşa la firmă şi cere bani, rugbistul îi spune: mâine şi el pleacă mulţumit. Dacă la Rugbist merge de fiecare dată, acum am încercat şi eu şi uite că a ţinut!

Reclame