Propunere indecentă


Junele prim al liceului era Motanul. Cum erau destule cele care se păruiau pentru cofrajul lui vioi şi prezentabil, nu zăboveam asupra lui decât preţ de câteva secunde. Se despărţise de câteva zile de amica lui, fata unui boss din Miliţie, după ce, nu cu multă vreme în urmă, o lăsase în agonie pe fata unui chirurg. Era deja cel mai râvnit burlac şi se făceau deja pronosticuri: cine va fi următoarea victimă?

Eram clasa a XII-a şi în acele vremuri concurenţa pentru admitere era feroce, fiindcă nu apăruseră particularele care să scoată pe bandă batalioane de studenţi, aşa că învăţam pe rupte. Singurele chefuri la care mergeam erau ale colegilor de clasă ori a prietenilor din copilărie.
Prin martie era majoratul colegului meu, Adi Becheanu.  Când eram gata de plecare, mama devine categorică: în blugi nu ieşi din casă! Îţi pui o roghie elegantă şi pantofi cu toc! Mă conformez fără entuziasm dar, ajungând la petrecere, constat că mi-am uitat sacoşa cu pantofi.

Pagubă-n ciuperci! Cum nu puteam dansa toată noaptea în cizme, m-am descălţat în şosete. Eram foarte amuzată de colegele mele, coafate, sclipicioase şi îmbujorate, gata de vânătoare.

Cum aveam deja un prieten, student la şcoala de ofiţeri, nu aveam niciun agaţament în plan şi mă simţeam perfect în şosetele mele. La un moment dat, în încăpere a intrat invitatul surpriză: Motanul. Ce mai freamăt, ce mai zbucium pe bietele mele colege!

Spre paguba lor, lipsa mea de interes şi şosetele mele i-au părut irezistibile Motanului, aşa că m-a luat la dans. Spre dimineaţă, sătui de dans, am confiscat nişte platouri cu muşchi ţigănesc şi caşcaval, trufandale pentru acele vremuri, şi ne-am retras în altă cameră, unde am stat în poveşti până în zori. La renumele lui de playboy, uşa se deschidea din minut în minut ca toată lumea să vadă cum evoluează relaţia în dormitor. Spre dezamăgirea tuturor, eu am stat pe pat şi el pe covor, fiecare cu câte un platou în braţe şi n-a fost rost de nicio bârfă, cât de firavă.

I-am explicat direct că nu-mi permit să mă îndrăgostesc în clasa a XII-a, cu trei luni înainte de admitere, dar nu s-a lăsat prea uşor: ne întâlneam în fiecare joi şi trăgeam câte un loz. Dacă aş fi tras un loz câştigător căpăta dreptul la o primă întâlnire. M-am lăsat prinsă în acest joc fiincă nu riscam nimic: nu câştigasem niciodată la loto. Spre surpriza mea colosală, în fiecare joi am câştigat câte 50 de lei. Recunosc că am trişat, am avut pregătit un loz necâştigător şi l-am arătat de fiecare dată.

Dar, Motanul era perseverent…  Noaptea,  după ora unu, după ce adormeau toţi ai casei şi la mine şi la el, mă suna şi-mi citea din Minulescu. Într-o noapte mi-a citit Polemici cordiale, de Octavian Paler, apoi în altă noapte, fiindcă eu aveam televizorul defect, mi-a comentat un meci de fotbal transmis în direct după miezul nopţii. Bietul Motan a fost nevoit să dea notă explicativă acasă pentru factura de 700 de lei, o treime din salariul unui inginer la acea vreme, aşa că cenaclul de noapte s-a mai subţiat. De atunci am citit aproape toate cărţile lui Paler dar niciuna n-a avut farmecul Polemicilor cordiale din scutece.

Prin ’92-’93, mergând cu trenul, în compartiment intră un tip cu nasul mare care-mi părea cunoscut:

Octavian Paler!-zice el.

Discutam relaxaţi, tipul era fermecător. Îi spun cât mi-a plăcut volumul Polemici, îi spun de ce nu mi-a plăcut Viaţa ca o coridă.

-Domnule, nu înţeleg plăcerea de a încolţi taurul şi a-l ucide in aplauzele mulţimii. Mi se pare barbar!-  zic eu.

-Barbar este când muşti din hamburger şi nu te gândeşti cum este abatorizată vita. Un malac abrutizat o izbeşte cu barosul în cap, apoi vita merge pe bandă la tranşare. 800, 1000, 2000 de vite într-un schimb! Este o ipocrizie fără seamăn să ne facem griji pentru taur, cu atât mai mult cu cât taurul luptă pentru viaţa lui şi, nu o dată, iese învingător!- completează mister Paler.

Mai discutăm noi pe subiect, apoi mi-o taie  abrupt:

-Hai, lasă asta, că nu mă interesează maculatura din trecut! Uite că intrăm în gară! Am cheile de la garsoniera cumnatului meu, chiar pe Titulescu! Hai să ne-o tragem!

-Domnule, nu eşti serios deloc!- zic eu vexată.

-Bine, bine, am glumit! Hai că te duc la Predeal, la Orizont! Au şi piscină!

-Domnule, dacă vă admir ca scriitor, ca mascul nu mă interesaţi deloc! Nu cad pe spate când îmi face un bărbat avansuri dar, deja întreceţi măsura!

-Ce scriitor, duduie?! Eu sunt măcelar! Uite-aicea! – şi deschide un diplomat rusesc burduşit cu bani. O fi având scriitoraşul nasu’ mare ca mine dar n-a pipăit ăla atâta bănet cât mi-a trecut mie prin mână! Hai, te duc la Sinaia la Intercontinental?!

About Doina Popescu-Brăila

Cât deschizi ochii, cât iubeşti şi cât citeşti, atât eşti şi nimic mai mult! Dar, dacă ai copii şi dacă scrii, mai ai o şansă. Am publicat nouă cărți dintre care șapte romane: Comisia Zurich, Dumnezeu era-n vacanță, Ardei iuți, Pisica cu papion, Fericire la preț redus, Dragoste și ciocolată, Terente-Zodia zmeilor și volumul Copilul Dunării apărut în anul 2015 și în varianta bilingvă, în traducerea Sabrinei Popescu, elevă, având 14 ani și jumătate la comiterea isprăvii.
Galerie | Acest articol a fost publicat în DESPRE SEX ÎN GURA MARE și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Propunere indecentă

  1. Da. Aveam în clasă la București un coleg care nu prea învăța și a și rămas repetent.

    Mai târziu , când ajunsesem profesoară , era prin anii ”80 , stând la o coadă mare la o Alimentara, pe cine văd ?

    Pe respectivul coleg care ,obraznic , ne tot făcea observații celor ce stăteam cuminți la rând ca să apucăm o bucată de brânză. Era gestionarul.

    • Interesant este că măcelarul a reuşit să treacă drept filosof

      • Bănuiesc că nu ai fi pierdut atâta timp la telefon dacă nu ar fi știut să vorbească și dacă ai fi descopeit vreo urmă de prostie. Nu cred că o facultate îl face pe cineva filizof. Putea foarte bine să se fi documentat înainte de a vorbi cu tine. Să fie autodidact.

        • Ha, ha, ha! Paler măcelarul nu este acelaşi cu Motanul! Motanul este de vârsta mea iar Paler, atât filosoful cât şi măcelarul aveau vreo 40 ani peste ai mei!

          • Adi-Emil. spune:

            Mai cititi si ceva gen „Legende Urbane; saga lui Mathias Coback”, „Natura moarta cu sevraj”, „Caviarul cainelui de lupte”, noul val de romane politiste ce-au invadat Bucurestiul.

  2. Dl.Goe spune:

    Ce s-a intamplat intre timp cu Motanul? Ce s-a ales de el? Asa imi aminteste de mine ca m-ai facut curios sa vad daca trecuturi similare pot genera vitoruri😉 analoage…

  3. BUNA ZIUA SI FELICITARI! TOCMAI ATI PRIMIT PREMIUL ‘MOST WANTED BLOG’ DIN PARTEA GRUPULUI DE BLOGGERI MWB, PENTRU PASIUNEA, TALENTUL, ORIGINALITATEA, IMAGINATIA SI CREATIVITATEA CU CARE VA SCRIETI BLOGUL ! ACEST PREMIU ESTE UNUL SIMBOLIC, MENIT SA SCOATA IN EVIDENTA VALOAREA BLOGULUI DUMNEAVOASTRA, TOTODATA ESTE SI O INVITATIE DE A FACE PARTE DINTR.O COMUNITATE SELECTA DE BLOGURI CE RESPECTA RESPONSABILITATEA SI CALITATEA INFORMATIONALA ! GASITI MAI MULTE INFORMATII DESPRE ACEST PREMIU PE MOSTWANTEDBLOG.ORG! VA PUTETI REVENDICA PREMIUL AICI : http://www.mostwantedblog.org/2011/06/premiantii-most-wanted-blog-iunie-2011.html SAU AICI http://www.mostwantedblog.org/p/revendica-premiul-mwb.html ! BINE ATI VENIT PE MOST WANTED BLOG !
    ”MWB nu cauta faima,nu cauta cifre si nici statistici ,cauta valoarea,originalitatea ,talentul si pasiunea…..iar asta face oricine accepta premiul MWB si mai ales cei ce aleg sa devina membrii sau autori ai comunitatii MWB!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s