Fragilitatea sentimentelor la electoratul român

De vreo 15 ani, în jur de zece dimineata trece beat şi paşnic prin faţa biroului meu. Nu pare să aibă mai mult de 45-48 de ani, dar de ani buni semnează doar condica din Piaţa Săracă la cârciumile care vând vodcă Târâş. Ieri era cu chef şi striga cât îl ţineau bojocii:

-Y love you, Băsescuuuu! Y love you, Obamaaaa! Y love you, Băsescuuuu! Y love you, Obamaaaa!

Vânzătoarele de la Bingo şi de la covrigi, sătule de monotonia străzii se privesc complice: se lasă cu bâlci, soro! Muncitorii care fărâmă trotuarul turnat acum trei ani îşi lasă târnăcoapele bucuroşi şi-şi aprind câte-o ţigară.

-Y love you, Băsescuuuu! Y love you, Obamaaaa! Y love you, Băsescuuuu! Y love you, Obamaaaa!

-Da’ ce ţi-a făcut bre, deocheaţii ăştia doi, de te-a apucat dragostea?- îl întreabă o bătrână.

-Obama-l ţine-n braţe pă Băse, fa! El e girantu’!

-Nă zău? Şi cu Băse ce-ai? Vă ţineţi ouăle în aceeaşi clocitoare?

-Băse-mi dă ajutor social, fa! Mic-mic, da bun!

-Da’ prost eşti, mamaie! Ajutoarele sociale le dă primaru’ nu Băselu!

-Ei, pă dracu’!… Vorbeşti serios?

-Da cum?! Crezi că minţ?

-Primaru’! Primaru’!- confirmă muncitorii într-un glas.

-Y love you, Băsescuuuu! Y love you, Primaru’! Y love you, Băsescuuuu! Y love you, Primaru’!

-Eşti beat, mamaie! Du-te de te culcă! Băsescu e cu ăilalţii, nu-i cu primaru’!- nu se lasă baba, dovedindu-şi temeinica pregătire politică. 

-Y love you, Primaru’! Jos Băsescuuuu! Jos Băsescuuu! Y love you, Primaru’!

-De Obama nu mai zici nimic?- îl întărâtă un trecător.

-Muie, Obamaaaa! Jos Băsescuuuu!

Cetăţeanul turmentat este un personaj clasic în peisajul societăţii româneşti, dar odată cu pălăria şi bastonul, acesta a abandonat şi manierele, rămânând un ins trivial, dispus să-şi vândă votul la preţ meschin, pentru o găleată de plastic ori o chiflă şi doi mici mânjiţi cu… muştar.

Dacă electoratului român îi putem reproşa fragilitatea sentimentelor, vă reamintesc că nici politicienii nu-s mai breji, mituind masa de manevră a electoratului şi aruncând toate promisiunile roz-bon-bon la coş, imediat după victoria în alegeri.

Mica Europă

Această prezentare necesită JavaScript.

Europa nu se simte prea bine zilele acestea dar Brăila, numită în perioada interbelică „Mica Europă”, a fost în sărbătoare. Din 12 august până astăzi 15, au avut loc zilele Brăilei. Este a treia ediţie la care particip cu stand, prilej să mă aflu în contact direct cu cititorii mei. Nu puţine au fost întâmplările din aceste zile ce ar merita istorisite dar, voi dedica altă postare evenimentului, astăzi prezentând doar o suită de imagini.

Cu două excepţii, fotografiile sunt realizate cu telefonul mobil, aşa că era loc şi de mai bine.

Criza la purtător

Marţi eram în Bucureşti în discuţie cu un furnizor când, sună telefonul:

-Ai văzut ce prăpăd e pe bursele din străinătate? Şi la Bucureşti e jale! -Era sora mea mai mare.- Ai o soluţie? Ce-i de făcut?- îşi continuă tirul de întrebări.

-Soro, de regulă am idei, dar salvatorul planetei nu sunt! Vorbim mai târziu fiindcă sunt ocupată. Închid.

Mai schimb două vorbe cu furnizorul meu şi din senin acesta mă întreabă:

-Ei, ce facem cu căderea asta pe bursă?… Ce-o să faceţi acum?

-Domule, dacă vine apa, caut un colac de salvare, dacă e cutremur mă bag sub tocul uşii, dar pentru un tsunami financiar nu am cum să am soluţii. „Bucuroşi le-om duce toate, de e pace, de-i război!” Eu fac ce-am învătat, muncesc şi învăţ în continuare, îmi strâng baierele pungii dar, să pun umărul să opresc căderile de pe bursă nu-s în stare!

-Dar, totuşi, o să vină o criză nouă, nu?- nu se lasă furnizorul meu.

-Zău? Nou-nouţă? Eu am încă în stoc din aia veche!- o dau pe glumă.

-Totuşi, haideţi să găsim o soluţie!- zice el frecându-şi mâinile.

-Ca să mă scoateţi din criză? Sigur: termen de plată 90 de zile, reduceri de preţ, dublarea discounturilor, sunt deschisă la orice formă de ajutor ca să scap de criză!- zic eu voioasă.

-Haideţi, că vă ţineţi de glume! Eu vorbesc serios de criză şi mă luaţi peste picior!

-De altfel, eu sunt aici în calitate de client! În vânzări e şi contraproductiv să discuţi despre criză fiindcă cel din faţa ta va fi mai puţin dispus să încheie un contract ori va alege un pachet mai anemic de produse. Gata, mulţumesc pentru cafea, nu mai achiziţionez nimic!- zic eu spre stupoarea interlocutorului.

Între timp angajata lui îmi aduce facturile, le semnez şi omului îi vine inima la loc abia după ce încarc produsele.

M-am întors în Brăila şi cum munca în vânzări mă pune în contact cu zeci de persoane zilnic, toată lumea îmi serveşte acelaşi refren:

-Ce facem domnule cu bursa asta?

-Aveţi bani în acţiuni?- întreb eu.

-Nu, dar e o chestie care ne afectează pe toţi!

-Este adevărat, cursul o ia razna, dobânzile cersc, la nivel macro ne afectează pe toţi dar, decât să ne pierdem câte 10 minute ca să „vorbim vorbe”, mai bine ne vedem fiecare de muncă, fiindcă este singura soluţie şi pe ploaie şi pe vreme bună şi pe criză!

Un calcul simplu îmi arată că dacă ne jeluim câte 10 minute pe zi în discuţia cu 20 de colaboratori, deja bursa începe să ne afecteze direct şi imediat, pentru că trei ore de muncă s-au dus pe apa sâmbetei. Prefer ca în cele zece minute să-i spun clientului un banc, să-l cuceresc şi să-mi semneze contractul relaxat, cu zâmbetul pe buze.

Oameni buni! Lăsaţi criza duşmanilor şi haideţi la treabă! Mai că-mi vine să zic că peste holera asta de criză mondială, criza şi-o mai face şi omul cu gura lui!

O poveste

După un popas de câteva zile în Bucovina, am trecut munţii în Maramureş. Trecusem adesea prin satul Şieu şi m-am întrebat de fiecare dată de unde-i provine numele, fără să mă lămurescă cineva. Mă gândeam că, poate vine de la expresia veche, românească, si tu eu, adică fi tu eu sau, cum se zice la noi la Brăila: pune-te-n bocancii mei!

De această dată, nefiind presată de timp, m-am decis să fac cercetări. Am întrebat mai mulţi săteni de unde se trage numele satului şi un moş vorbăreţ m-a lămurit.

Cică, pe la o mie şase sute şi… cine şi-o mai aduce aminte cât, un călugăr ce se îndrepta spre biserica de lemn de la Ieud. Taman când trecea prin acele locuri, a fost prins de o ploaie năpraznică. Temând trăznetul, călugărul nu îndrăzni să caute adăpost sub vreun copac, aşa că se făcu de îndată ciuciulete.

Rugăciunile monahului fură ascultate şi, prin pâcla ploii, se iţi o căruţă, chit că pe acel drum călătorii erau foarte rari. Econom cu vorbele cum îi era felul, călugărul strigă spre căruţaş:

-Ieud, Ieud!

-Şi eu! Şi eu! – îi răspunse căruţaşul pocnind grăbit din bici. Bidivii iuţiră pasul lăsându-l pe sărmanul călugăr pradă ploii şi deznădejdii. Păţania lui stârnii hazul localnicilor şi dete numele satului Şieu.

Dacă moşul mi-a zis o minciună- brava lui- acum v-am zis-o şi eu domniilor voastre şi, dacă mai poposiţi pe aici prin blog, vă mai zic şi altele!