Criza la purtător


Marţi eram în Bucureşti în discuţie cu un furnizor când, sună telefonul:

-Ai văzut ce prăpăd e pe bursele din străinătate? Şi la Bucureşti e jale! -Era sora mea mai mare.- Ai o soluţie? Ce-i de făcut?- îşi continuă tirul de întrebări.

-Soro, de regulă am idei, dar salvatorul planetei nu sunt! Vorbim mai târziu fiindcă sunt ocupată. Închid.

Mai schimb două vorbe cu furnizorul meu şi din senin acesta mă întreabă:

-Ei, ce facem cu căderea asta pe bursă?… Ce-o să faceţi acum?

-Domule, dacă vine apa, caut un colac de salvare, dacă e cutremur mă bag sub tocul uşii, dar pentru un tsunami financiar nu am cum să am soluţii. „Bucuroşi le-om duce toate, de e pace, de-i război!” Eu fac ce-am învătat, muncesc şi învăţ în continuare, îmi strâng baierele pungii dar, să pun umărul să opresc căderile de pe bursă nu-s în stare!

-Dar, totuşi, o să vină o criză nouă, nu?- nu se lasă furnizorul meu.

-Zău? Nou-nouţă? Eu am încă în stoc din aia veche!- o dau pe glumă.

-Totuşi, haideţi să găsim o soluţie!- zice el frecându-şi mâinile.

-Ca să mă scoateţi din criză? Sigur: termen de plată 90 de zile, reduceri de preţ, dublarea discounturilor, sunt deschisă la orice formă de ajutor ca să scap de criză!- zic eu voioasă.

-Haideţi, că vă ţineţi de glume! Eu vorbesc serios de criză şi mă luaţi peste picior!

-De altfel, eu sunt aici în calitate de client! În vânzări e şi contraproductiv să discuţi despre criză fiindcă cel din faţa ta va fi mai puţin dispus să încheie un contract ori va alege un pachet mai anemic de produse. Gata, mulţumesc pentru cafea, nu mai achiziţionez nimic!- zic eu spre stupoarea interlocutorului.

Între timp angajata lui îmi aduce facturile, le semnez şi omului îi vine inima la loc abia după ce încarc produsele.

M-am întors în Brăila şi cum munca în vânzări mă pune în contact cu zeci de persoane zilnic, toată lumea îmi serveşte acelaşi refren:

-Ce facem domnule cu bursa asta?

-Aveţi bani în acţiuni?- întreb eu.

-Nu, dar e o chestie care ne afectează pe toţi!

-Este adevărat, cursul o ia razna, dobânzile cersc, la nivel macro ne afectează pe toţi dar, decât să ne pierdem câte 10 minute ca să „vorbim vorbe”, mai bine ne vedem fiecare de muncă, fiindcă este singura soluţie şi pe ploaie şi pe vreme bună şi pe criză!

Un calcul simplu îmi arată că dacă ne jeluim câte 10 minute pe zi în discuţia cu 20 de colaboratori, deja bursa începe să ne afecteze direct şi imediat, pentru că trei ore de muncă s-au dus pe apa sâmbetei. Prefer ca în cele zece minute să-i spun clientului un banc, să-l cuceresc şi să-mi semneze contractul relaxat, cu zâmbetul pe buze.

Oameni buni! Lăsaţi criza duşmanilor şi haideţi la treabă! Mai că-mi vine să zic că peste holera asta de criză mondială, criza şi-o mai face şi omul cu gura lui!

Anunțuri

6 gânduri despre “Criza la purtător

  1. Doinişoarăăă
    Iar m-a făcut să rîd cu lacrimi! 😛

    Problema asta cu „criza” e simplă rău de tot : toată lumea trăieşte într-o veselie, pe veresie!
    Tu’le mama lor de bancheri, că ei ne îndeamnă să uităm vorba aia veche, înţeleaptă şi dreptă : tanda pe manda; banii pe sac, marfa în sac.

    Neee, amu’ a fost la modă sloganul : credit doar cu buletinul; n-ai buletin ? nu-i nimik! ia tu credit, că munceşti generaţii întregi, pentru noi, bancherii, noi care inventarăm „banul fiduciar” – aka banul = cu frunza lu’ Goethe, aka zero barat.

    Bursa ? Pierde ce nici n-a avut vreodată; creşterile de valoare, sunt speculaţii, neacoperite cu nimik altceva, decît cu lăcomie imbecilă, punct.

    Bine ai spus : „Oameni buni! Lăsaţi criza duşmanilor şi haideţi la treabă!”
    Numa’ că problema acum, este : cum îi înveţi la muncă pe cei care s-au obişnuit cu muieţi îs posmagii, statului atot-asistenţial ?

    Vezi SUA, PIIGS, UK, şi nu numai.

    1. Ei, în ultima frază ai pus punctul pe „i”!
      Începând cu ajutoarele de la revoluţie, concetăţenii noştri tot aşteaptă să le dea cineva ceva: statul ajutoare sociale şi o masă la cantina socială, partidele câte-o găleată, un litru de ulei ori prostituţie curată-doi mititei!
      Unii nu se aşteaptă dar tot primesc: câte un sifilis pe centură, câte-o mărire de impozit… 😀

  2. Kashai… Economia mondial s-a prabusit de-acum 2 ani. Unii, cei foarte bogati, viseaza ca lucrurile isi vor reveni. Lumea in care traim este foarte bogata. Dar, 1% din populatie detine 95% din bogatii… A venit vremea redistribuirii… De aceea atata frica se improasca prin media!
    Am scris si eu o poveste despre asta:
    http://mariansabo.com/cand-maimuta/

    Sa ne-auzim voiosi!

  3. Pingback: Blogosfera Saptămânii: 7 / 8 / – 12 / 8 / – 2011 « Politeía

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s