Doctorița și papucii chinezești


La terminarea facultății am prins ultima generație de absolvenți cu repartiții guvernamentale. Banchetul de sfârșit de studenție a ținut până dimineață și a doua zi, la repartiții am ajuns toți în ultimul moment, cam mahmuri și cam perplecși, fiindcă ne-am trezit că președintele comisiei de repartiție era profesorul de statistică pe numele lui Craiu. Cum era un fustangiu notoriu, poreclă mai bună nu i s-a izbit, așa că a rămas Craiu și ca nume și ca supranume. Acest amănunt ar fi fost fără importanță dacă acest pitic chelios-libidinos nu s-ar fi dat toată seara la colegele mele, care, știindu-se cu situația școlară încheiată, i-au dat flit din toată inima. Ba, chiar o colegă pe care a înghesuit-o în balcon i-a dat și un brânci, ha să-l arunce pe moș peste balustradă.  Și imaginați-vă că acum eram la discreția piticaniei!

Dar în scurt timp ne-am liniștit: nu ne putea atinge nicio răzbunare!Toate posturile erau la țară, ceea ce era foarte enervant, și întindeam toți de o hartă, sperând să nimerim cât mai aproape de un mare oraș sau măcar să nu fie vreun sat de țigani. Eu am fost cea mai norocoasă fiindcă am prins Silistraru, la 18 km de Brăila. Un alt personaj mulțumit era Manu, care prinsese o școală la 30 de km de satul lui.

După vreo șapte ani de la terminarea facultății trec prin satul lui Manu și îl vizitez. Deși consătenii îi spun profesorul, amicul meu nu mai profesează fiindcă acea comună în care primise repartiția este la 30 de km pe hartă dar, în realitate trebuie înconjurat muntele și pe șosea sunt 130 de km.

Manu arăta prosper dar își trăgea un picior pansat cu meșteșug.

– Ce-ai pățit, prietene?- îl întreb plină de compasiune pentru suferința lui vizibilă.

Râde.

-Știi că io-s ca tata, care nu iartă nimic! A venit o doctoriță nouă în sat și m-a invitat pe la ea. Puteam să aștept până luni, că în timpul săptămânii nu-mi știe nimeni cărările, dar mă pune Aghiuță să-i promit că mă duc duminică dimineață. Aștept să plece nevastă-mea în grădină și mă îmbrac fercheș cu o cămașă albă și pantaloni de costum. Ies în curte și până să-mi fac pantofii cu cremă apare nevastă-mea. Las pantofii și mă duc la o platformă betonată la care lucrasem cu câteva zile în urmă și-mi găsesc de lucru. Calc într-un oțel-beton ruginit și-mi intră vreo trei centimetri, străpungând papucul ca pe cașcaval. Na, belea! Aproape leșinat de durere, îi dau nevestii indicații s-o cheme pe doctoriță. Asta, având altă vorbă cu mine se cam izmenea, probabil se gândea că nevastă-mea a mirosit ceva și-o cheamă s-o păruiască.     

Vine gagica și mă pansează, îmi face un antitetanos, mă consolează pe furiș dar mie nu-mi mai ardea!

-Se pare că Doamne-Doamne ți-a dat un semn, că voiai să calci strâmb, amice!- zic eu, înclinând mai mult spre amuzament decât spre compasiune.

-Nu zău! Dacă primea taică-meu câte un semn pentru toate gagicile lui ar fi fost ciung, schilod, albinos și fără urechi! N-ai să vezi! Papucii au fost de vină, rebuturi chinezești!

Anunțuri

Despre Doina Popescu-Brăila

Cât deschizi ochii, cât iubeşti şi cât citeşti, atât eşti şi nimic mai mult! Dar, dacă ai copii şi dacă scrii, mai ai o şansă. Am publicat nouă cărți dintre care șapte romane: Comisia Zurich, Dumnezeu era-n vacanță, Ardei iuți, Pisica cu papion, Fericire la preț redus, Dragoste și ciocolată, Terente-Zodia zmeilor și volumul Copilul Dunării apărut în anul 2015 și în varianta bilingvă, în traducerea Sabrinei Popescu, elevă, având 14 ani și jumătate la comiterea isprăvii.
Galerie | Acest articol a fost publicat în ZÂMBETE și etichetat , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

15 răspunsuri la Doctorița și papucii chinezești

  1. John from London zice:

    Manule , eu nu o iertam , mai ales ca iti facuse si antitetanos!hahahahaha
    Am citit eu undeva ca atunci cand esti in belea , ceva dureri , sexul rezolva se zice ca se descarca nus ce substanta in creier si actioneaza ca morfina , parol , acuma daca mai pui si cealalta descarcare eu zic ca nu e papucul de vina …

    Jonathan cel mai aprig Motan

  2. Pingback: LA MULTI ANI cu uratura! | Michaelas Blog

  3. John from London zice:

    Sper ca nu ai ajuns la UPU dupa c urcanul mancat cu branza Tofu , in rest nnumai bine Jonathan

  4. Pingback: Euro Trip Viena 2011-2012 « Cosmin Stefanescu's Blog

  5. John from London zice:

    Apropous , de SF John ce gatesti?hihihi

    • Motane, nu avem niciun John în bătătură și sincer suntem cam ghiftuiți. Dar a prestat Ada niște cornulețe cu nucă, ciocolată neagră și caise confiate de ne-am lins pe degețele și acum meșterește paste bolognesse după rețeta ei secretă.
      La mulți ani, Jonathan!

  6. John from London zice:

    Multumesc , suna bine Ciocolata Neagra si caise confiate , asta da combinatie , incep sa visez…..
    ce puteri magice are si Manu asta …. hahahahahahah
    Jonathan

  7. Pingback: Euro Trip Viena 2011-2012 (1) « Cosmin Stefanescu

  8. Radu zice:

    Frumoasa poveste , Doina !
    Imi place stilul tau . Aseara m-am delectat cu primele pagini dintr-o carte pe care am cumparat-o in urma cu mai bine de doi ani , mai precis pe 28 noiembrie 2009 , la un targ de carte bucurestean -„Comisia Zurich” . Pe prima pagina – o dedicatie cu scris delicat chiar de la autoarea cartii . Acum regret nespus de mult ca n-am citit-o imediat fara sa o imprumut unor prieteni care au ” binevoit” sa mi-o inapoieze abia acum vreo trei zile . Tot aseara te-am descoperit pe blogrollul unui prieten -Dan Ioanitescu . Iti doresc mult succes . Ai un stil fluent si foarte savuros . Eu iti vad un viitor frumos in literatura noastra ! La multi ani !

    • Buna Radu,
      Ai fost un curajos sa-ti risti banii pe cartea unei debutante. 😛
      Gaudeamus 2009 a fost primul targ de carte la care am participat iar Comisia Zurich a fost romanul de debut. Intre timp am participat la noua targuri nationale de carte si am mai lansat Dumnezeu era-n vacanta, Ardei Iuti si Copilul Dunarii, semnate Doina Popescu-Braila. Lumea-i mica si probabil ne vom reintilni. Iti doresc un an minunat!

  9. Radu zice:

    Imi place atat de mult stilul tau incat sunt convins ca in curand voi cauta si celelalte carti scrise de tine …ori voi apela la „cartea prin posta” . Nu-mi pare rau ca am riscat ! Sa ai un an bun si plin de inspiratie . Sunt convins ca ne vom mai intalni !

  10. Radu zice:

    Iti multumesc pentru informatie , Doina ! Mult succes !

  11. Pingback: LA MULTI ANI cu uratura! | Mika Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s