Oamenilor le-a ajuns cuțitul la os și nu mai înghit gogoși politicianiste. Tăcerea prelungită a președintelui a fost un semnal că jucătorul și-a epuizat resursele. Anunțatul discurs din această seară a mai dat speranțe că președintele a identificat soluții.
18,15 începutul intervenției prezidențiale: o țară întreagă a ascultat dezamăgită un discurs de campanie electorală. Președintele cunoaște durerile și problemele românilor, știe că partidele sunt vinovate-toate partidele-apoi tristul monolog continuă lung, plicticos, inutil. Simt lacrima din vocea președintelui, este acolo, pregătită să spele ecranul televizorului dar rămâne suspendată.
Spre final o invitație către societatea civilă de bună calitate, să se alăture conducerii societății fiindcă altfel locurile vor fi ocupate de alții lipsiți de valoare. Prea târziu pentru astfel de invitații chiar dacă sunt sincere și bine intenționate: mișeii de partid, din orice partid, sunt prea bine înșurubați. Iar cei bravi, care chiar ar voi să o facă sunt împiedicați de… scutierii de partid și de stat, cu bastoane de 70 de cm și armuri de soldați universali. Să fi uitat președintele că a supraimpozitat cultura, că scriitorii, de pildă, deși plăteau impozite pe drepturile de autor au mai fost cocoșați de încă un rând de biruri în timp ce parlamentarii nu și-au pierdut niciun privilegiu, n-au cunoscut reduceri de salarii ori sume forfetare și s-au plimbat senini în excursii cu destinații exotice decontate de stat?
La sfârșit, perla prezidențială care trebuia scăpată musai, ca să nu ne imaginăm că președintele a trimis o clonă, s-a propagat strident în difuzorul televizorului: poporul și-a făcut datoria! A ezitat, apoi a repetat înlăcrimat: poporul și-a făcut datoria!
Sigur, poporul și-a făcut datoria, poporul poate să moară! Camarila prezidențială poate să-și vadă de propriile afaceri pe mai departe apărată de scutieri.
Poporul și-a făcut datoria! Poporul și-a făcut datoria!- și îndrăgitul actor Emil Hossu a murit la ora 19 și 13 minute împlinind sentința nerostită de președinte într-o tragică sincronizare.
Doina Popescu Brăila 
La 70 de ani ai săi , Emil Hossu arăta ca un om de 50 . Sufletul lui mare , deschis , cel cu care ne-am obisnuit , jovialitatea , generozitatea si multe alte calitaţi pe care ştim cu toţii că le avea , au facut ca pecetea timpului sa nu-i afecteze chipul de om bun . Implicarea înseamnă suflet pus la bataie . Si el era implicat . Am vazut asta in ultimele zile ale vieţii lui . Si ma gândesc la cauza pierderii lui . Nu pot să nu mă duc cu gândul la o mare dezamăgire …
Eu chiar credeam că are în jur de 50. Jovialitatea pornește din generozitate. Încerci să-i faci pe toți să se simtă bine chiar dacă ești strivit din toate părțile. Dar inima trădează.