O problemă urgentă mă scoate din casă seara, pe la opt, la -16 grade. Trebuia să ajung musai la Mall dar fiind în câmp, în afara orașului și foarte aproape de Dunăre, în parcarea arhiplină erau -21 de grade. Intru, nu găsesc ce-mi trebuie și ies în cinci minute. Telecomanda de la mașină mă trădează. Mă lămuresc că n-am altă soluție și-l sun pe rugbist să-mi aducă telecomanda de rezervă. Mă întorc în galerie, casc puțin gura, apoi calculez că am timp suficient pentru o înghețată de ciocolată belgiană la cornet. Da, știu, e ianuarie și afară-s -21 de grade dar am și eu slăbiciunile mele. Achit înghețata și sună telefonul:
-Iubito, sunt în parcare și ți-am încălzit deja mașina!- zice rugbistul.
Având într-o mână sacoșele de la un magazin naturist și în cealaltă înghețata renunț să mă mai închei la haină și dau buzna spre ieșire. În parcare un vânt vârtos; până să ajung la mașină mă oprește o doamnă bine înfofolită:
-Vă cunosc de undeva? Da’ ce faceți, mâncați înghețată la vremea asta? A, știu, cred că v-am recunoscut… ne-am întâlnit zilele trecute,… sunteți cumva scriitoarea…
În câteva clipe gerul intrase pe sub haina descheiată, mâna îmi înțepenise pe cornet și limba se lipise de înghețată. Doamna se căuta în poșetă, probabil căutând un pix pentru autograf. Dar dacă e vreo poetă care voia să-mi citească ultimele producții? Mi se întâmplă des. În urmă cu două săptămâni mâncam o șaorma în birou. A venit o poetesă și până să înțeleg ce dorește a început să-mi recite:
Belșug
Deschid ușa la cămară
Pe raftul îmbrăcat în hârtie milimetrică
Capetele pergamentoase ale foștilor mei iubiți
Îmi zâmbesc cu tandru reproș…
O opresc ferm:
-Doamnă, încercați ușa de-alături, la șaormărie! Noi nu procesăm carne aici!
În parcare gerul se întețea. Aș fi vrut să-mi închid haina dar având mâinile ocupate m-am lăsat păgubașă. Tipa se căuta frenetic în poșetă. Ce era de făcut? Să fug, făceam impresie proastă! Să stau? Mă căptușeam cu o răceală! Zic precipitat:
-A, nu, nu sunt scriitoarea. Ne mai confundă lumea: eu sunt doar unul dintre personaje. Pe Scriitoare o găsiți mâine la birou, la Torent, de la 9 la 18. Vă doresc o seară călduroasă!
Inspirat, rugbistul scoate mașina din parcare și frânează lângă mine. Eu mă instalez în locul lui la volanul Alfei și rugbistul pleacă spre Meganul lui.
Lângă doamna care privește după mine apare o veche colaboratoare de-a mea.
-Salut, Doina! Se întoarce spre aceasta: Doina e scriitoare! Scrie mișto! V-ați cunoscut?
Îi răspund resemnată:
-Nu, doar eu m-am compromis nițel !
Doina Popescu Brăila 
De ce n-am fost eu acolo ? Te-as fi incheiat repede la hainuta , ti-as fi aranjat fularul , ti-as fi mancat inghetata care am vazut ca te incurca . Chestia cu pixu’ o lasam pe alta data ! 🙂 ))))) Mi-e teama de placajele rugbistilor …Pe vremea asta numai secerat sa nu fii !
Rugbistul ar fi apreciat că cineva are grijă de nevasta lui! 😛
Cărțile au plecat spre tine prin curierul Cronos. Dacă se circulă normal între Brăila și București, mâine le primești la ușă.
Iti multumesc mult pentru promptitudine . Mi-ai facut o mare bucurie cu vestea asta ! 🙂 )))) Abia astept sa vad ce a urmat dupa „Comisie „…
După Comisie urmează Dumnezeu era-n vacanță. Ardei iuți și Copilul Dunării le citești în ce ordine te inspiră… 😛
Doina , iti multumesc mult ! Am primit cartile pe la ora 13 . Minunat ! Am ce face in urmatoarele zile ! Imi imaginez ca stau la gura sobei , cu o canita de vin fiert din care mai o gura , printre randuri …”Strica gura , drege fata …”:) ))))))
Înseamnă că până la miezul nopții isprăvești Dumnezeu era-n vacanță. 😉
Dacă se termină vinul fiert în căniță încearcă rețeta mea pentru ger:
https://doinapopescu.wordpress.com/2010/01/26/reteta-pentru-ger-compot-de-nuci/
Doina,
nici o grija mi-am zis. Ce e cu adevarat valoros e imposibil de compromis. Nici macar atunci cand unii insista in a transforma datul cu pietre in exercitiu moralizator.
Intr- o zi aveam pe fata o masca de malai+ lamaie + alte bunatati si ma intreaba cineva : tu esti dincolo de masca ? L- am lasat sa ghiceasca singur cine e dincolo de masca. Eu una nu aveam nici un dubiu in privinta identitatii mele. Si nu am nici macar in zilele mele proaste in care ma uit putin sasiu la lume 🙂
Despre inghetata nu mai zic nimica. Ca mi s-a facut o poftaaaa…. Cu fructe de padure, egal cate grade afara.
Zambet.
Pentru mine nu există niciun argument împotriva înghețatei. Am prietene care se abțin de la înghețată fiindcă… îngrașă. Zău? Și râsul îngrașă! Să înghit o umbrelă și să stau scorțoasă pentru atâta lucru?
Dragut din partea lui . Se vede de la o posta ca este baiat civilizat !