Reflexe de salvator

Această prezentare necesită JavaScript.

Fiind o familie numeroasă, noi cinci și cu rugbistul șapte, Karla, un rottweiler ce prestează cât o firmă de bodyguarzi și Freddy, motanul alintat, e musai ca măcar o dată pe săptămână să mergem cu Megane-ul la cumpărături, Alfa având portbagajul prea mic. Zilele trecute osânda a căzut pe rugbist și pe Ingrid. Stând comod la căldură, cu laptop-ul în poală îmi vin diverse idei practice sau ușchite, așa că-l mai claxonez cu telefonul și mai sugerez abateri de la sfânta listă. Astfel aud de la televizorul din camera alăturată că urmează câteva zile de ger, viscol și ninsori abundente cod portocaliu, ba încă și roșu și va  îngheța Dunărea, astfel că  pentru câteva zile Brăila rămâne fără apă potabilă. Pun mâna pe telefon și-i cer rugbistului să cumpere mai multă apă plată, eventual niște provizii de biscuiți, conserve și ce i-o mai trece prin minte adecvat gerului. Până să mă gândesc eu că în copilărie am prins ierni cu ger năpraznic când ieșeam din casă prin tuneluri de zăpadă pe care ni le croiam cu destulă veselie dar, când miniștrii nu ieșeau la televizor să se tânguie ci mergeau în teren și rezolvau autoritar și eficient problemele, aud mașina.

Rugbistul se întoarse cu achizițiile de bază din lista bunicii, două pachete de biscuiți și o sticlă de rom Havana Club Anejo Especial . Îl privesc sufocată de uimire, fiindcă rugbistul are o defecțiune de fost sportiv și nu bea nici măcar de ziua lui ori de Revelion. Este drept că dintr-un reflex cultural mai cumpără cam o dată la un cincinal câte o Lacrima lui Ovidiu sau de dragul pisicii de pe etichetă câte un Dubonnet, licori care se-nvechesc în bar lângă sticlele mele de pălincă și cele de Grasă de Cotnari.

-Iubire, ai nostalgii comuniste? – îl întreb eu în timp ce el agita triumfător sticla.

Rugbistul mă privește candid:

-La gerul care se anunță  romul mi s-a părut cel mai potrivit. Nu știi că Saint-Bernardul are la gât un butoiaș cu rom ca să-i încălzească pe cei înghețați în zăpadă?

-Ok, rom avem, o s-avem și zăpadă dar, Saint-Bernardul de unde-l luăm?- îl întreb eu și amândoi izbucnim în râs.