Reflexe de salvator


Această prezentare necesită JavaScript.

Fiind o familie numeroasă, noi cinci și cu rugbistul șapte, Karla, un rottweiler ce prestează cât o firmă de bodyguarzi și Freddy, motanul alintat, e musai ca măcar o dată pe săptămână să mergem cu Megane-ul la cumpărături, Alfa având portbagajul prea mic. Zilele trecute osânda a căzut pe rugbist și pe Ingrid. Stând comod la căldură, cu laptop-ul în poală îmi vin diverse idei practice sau ușchite, așa că-l mai claxonez cu telefonul și mai sugerez abateri de la sfânta listă. Astfel aud de la televizorul din camera alăturată că urmează câteva zile de ger, viscol și ninsori abundente cod portocaliu, ba încă și roșu și va  îngheța Dunărea, astfel că  pentru câteva zile Brăila rămâne fără apă potabilă. Pun mâna pe telefon și-i cer rugbistului să cumpere mai multă apă plată, eventual niște provizii de biscuiți, conserve și ce i-o mai trece prin minte adecvat gerului. Până să mă gândesc eu că în copilărie am prins ierni cu ger năpraznic când ieșeam din casă prin tuneluri de zăpadă pe care ni le croiam cu destulă veselie dar, când miniștrii nu ieșeau la televizor să se tânguie ci mergeau în teren și rezolvau autoritar și eficient problemele, aud mașina.

Rugbistul se întoarse cu achizițiile de bază din lista bunicii, două pachete de biscuiți și o sticlă de rom Havana Club Anejo Especial . Îl privesc sufocată de uimire, fiindcă rugbistul are o defecțiune de fost sportiv și nu bea nici măcar de ziua lui ori de Revelion. Este drept că dintr-un reflex cultural mai cumpără cam o dată la un cincinal câte o Lacrima lui Ovidiu sau de dragul pisicii de pe etichetă câte un Dubonnet, licori care se-nvechesc în bar lângă sticlele mele de pălincă și cele de Grasă de Cotnari.

-Iubire, ai nostalgii comuniste? – îl întreb eu în timp ce el agita triumfător sticla.

Rugbistul mă privește candid:

-La gerul care se anunță  romul mi s-a părut cel mai potrivit. Nu știi că Saint-Bernardul are la gât un butoiaș cu rom ca să-i încălzească pe cei înghețați în zăpadă?

-Ok, rom avem, o s-avem și zăpadă dar, Saint-Bernardul de unde-l luăm?- îl întreb eu și amândoi izbucnim în râs.

 

 

Anunțuri

Despre Doina Popescu-Brăila

Cât deschizi ochii, cât iubeşti şi cât citeşti, atât eşti şi nimic mai mult! Dar, dacă ai copii şi dacă scrii, mai ai o şansă. Am publicat nouă cărți dintre care șapte romane: Comisia Zurich, Dumnezeu era-n vacanță, Ardei iuți, Pisica cu papion, Fericire la preț redus, Dragoste și ciocolată, Terente-Zodia zmeilor și volumul Copilul Dunării apărut în anul 2015 și în varianta bilingvă, în traducerea Sabrinei Popescu, elevă, având 14 ani și jumătate la comiterea isprăvii.
Galerie | Acest articol a fost publicat în ZÂMBETE și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

15 răspunsuri la Reflexe de salvator

  1. brindusa zice:

    Din panoplia voastra de „cod rosu” va lipseste magazinul de vise! 🙂
    Vi-l daruiesc eu pe TRECATORUL ETERN , cel care risipeste iubire si astazi! ( astazi ar fi implinit 71 ani).

  2. Ștefan Iordache-uit mereu că a plecat la stele.

  3. Cu câtă eleganță ai ocolit tu „panoplia de zănateci” ! =))

  4. tibi zice:

    Hai că iar m-ai binedispus, dragă Doinişoară! 😛
    Adevărul este că trăim în teroarea teletîmpitoarele care spun orice, fără să mai verifice nimic.
    A spus idiotul de Igaş ceva, şi toată lumea s-a repezit la cumpărături.
    Am greşit şi eu dar… nu prea tare.
    Acum, musai trebuie să vă luaţi un Saint! NU ? 😀

  5. Rugbistul a mers la shopping-ul planificat, cu lista săptămânală. La indicațiunile mele stimulate de tembelizoare s-a executat cu două pachete de biscuiți și… sticla de rom salvator.
    Asta înseamnă că nici Rugbistul n-a greșit prea tare. 😛
    P.S. Postul de Saint în familie este deja adjudecat de… Rugbist. 😀

    • tibi zice:

      Nu mă îndoiesc, aşa cum nici Silvia nu-mi contestă mie, titulatura de Bernard, băutorul de pileală. 😛

      ps. mulţumesc şi aici, pentru comenturile de la tufiş. 🙂

  6. Vrei să-mi pui un link? Probabil că frecventez prea multe tufișuri și acum sunt puțin confuzată. :88:

  7. Sau poate îmbătrânesc și trebuie să mai curăț bujiile. 😛

  8. Să nu pierzi din vedere că Charlie Chaplin a ieșit pe locul 16 la un concurs de imitatori Chaplin.
    😀 😀 😀

    • Îmi pare rău de Beer.
      Impresionante imaginile din turn dar te întreb: nu ți-e dor de un spălat de geamuri? 😀

      • Radu zice:

        Acolo am invatat o meserie noua . Am facut-o pe tamplarul vreo doua luni …ca nu puteam sta chiar degeaba . Apoi , venit acasa , am aplicat pentru mine ceea ce am invatat . Cinstit sa fiu , nu-mi place acolo ! Nu pentru ca n-ar fi mai comoda viata in civilizatia lor . Ci pentru ca acolo am senzatia de dezradacinare . Nimic nu-mi apartine acolo , din ceea ce am in sufletul meu , inca din vremea copilariei . E greu de explicat . Trebuie sa simti asta .

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s